Faţa ascunsă a prostituţiei legalizate. De ce legalizarea prostituţiei nu poate fi o soluţie
Într-un interviu acordat NewsIn, secretarul de stat Dan Valentin Fătuloiu susţine că nu este de acord cu legalizarea prostituţiei şi a drogurilor uşoare.
“Drogurile uşoare şi prostituţia nu ar trebui legalizate. Am fost la Las Vegas, am fost şi în Olanda… Legalizarea lor nu reduce criminalitatea”, spune şeful Departamentului de Ordine şi Siguranţă Publică, Dan Fătuloiu, într-un interviu acordat NewsIn.
Recent, publicatia online Mercator.net a publicat un comentariu al Melissei Farley, fondatoarea organizatiei non-profit Prostitution Research and Education din San Francisco. Vreme de 45 de ani, Farley a practicat psihologia clinica, iar in ultimii 15 ani s-a ocupat in special de consilierea femeilor si a minorilor prinsi in capcana prostitutiei. A facut cercetari aprofundate privind pornografia si efectele daunatoare pe care le are asupra femeilor. Pe scurt, Farley este o femeie care stie ce spune, un expert in domeniu, iar verdictul ei privind prostitutia e clar si concis si trebuie luat in consideratie – prostitutia dauneaza femeilor. Redam mai jos traducerea romaneasca a articolului The Real Harms of Prostituition.
De ce să legalizăm ceea ce femeile care au avut experienţe cu prostitutia numesc „viol plătit” şi „sclavie voluntară”?
Ce înseamnă prostituţia pentru o persoana care se prostitueaza? Recent, The Economist a derulat o dezbatere online cu privire la legalizarea prostituţiei. Persoana care a susţinut pledoaria împotriva unei asemenea iniţiative a fost psihologul Melissa Farley, fondatoarea organizaţiei Prostitution Research and Education. Având în vedere campania derulată persistent în sprijinul legalizării prostituţiei, argumentată prin fraze de genul “prostituţia este în esenţă o activitate nevătămătoare” şi “o chestiune de alegere personală”, MercatorNet a invitat-o pe dr. Farley să expună informaţiile reale în această chestiune, aşa cum îi sunt cunoscute în urma celor 15 ani de cercetare şi interacţiune cu femei care au practicat prostituţia şi au fost prinse în traficul uman.
Ce este Prostitutia?
Sweden appears to have nearly wiped out prostitution. How? In 1999 Sweden passed legislation that criminalized the buying of sex, and decriminalized the selling of sex. The groundbreaking principle behind this legislation is clearly stated in the government’s literature on the law:
“In Sweden prostitution is regarded as an aspect of male violence against women and children. It is officially acknowledged as a form of exploitation of women and children and constitutes a significant social problem… gender equality will remain unattainable so long as men buy, sell and exploit women and children by prostituting them.”
This law is the only one of its kind in the world, and it seems to be incredibly successful according to Swedish officials. The law, which has criminalized the purchase and brokering of sexual services, provides for up to six years in prison for pimps, up to 10 years for traffickers of prostitutes. The john could face up to six months in prison if caught in the act.
In a report in Spiegel, Jonas Trolle, an inspector with the Stockholm police unit dedicated to combating prostitution said, “The goal is to criminalize the demand side of the equation, the johns, rather than putting emotionally and physically imperiled women behind bars.”
The results of this strategy are impressive. “We have significantly less prostitution than our neighboring countries, even if we take into account the fact that some of it happens underground,” says Trolle. “We only have between 105 and 130 women – both on the Internet and on the street – active (in prostitution) in Stockholm today. In Oslo, it’s 5,000.”
Another relevant aspect of the ban is the reduction of the number of foreign women now being trafficked into Sweden for sex. The Swedish government estimates that in the last few years only 200 to 400 women and girls have been annually trafficked into Sweden for prostitution, while in neighboring Finland the number is 15,000 to 17,000.
An essential element of Sweden’s prostitution legislation is to provide women prostitutes with the avenue to get out of the dangerous businesss and receive the needed social support to reshape their lives.
According to a study by the Scottish government in 2003 on the consequences of prostitution policies in several countries, those that had legalized and/or regulated prostitution had a dramatic increase in all facets of the sex industry, saw an increase in the involvement of organized crime in the sex industry, and found a dismaying increase in child prostitution, trafficking of women and girls and violence against women. (LifeSiteNews.com)
TORONTO, September 29, 2010 (LifeSiteNews.com) – A Superior Court judge ruled on Tuesday that prostitutes should be allowed to freely communicate with customers on the street, conduct their business in their homes or brothels, and hire accountants, drivers and bodyguards, without fear of criminal prosecution.
In her decision Justice Susan Himel stated that Criminal Code laws against keeping a common bawdy house, living on the avails of prostitution and communicating for the purpose of prostitution violated women’s Charter rights to freedom of expression and security of the person.
The case challenging the prostitution laws was brought forward by three Toronto “sex-trade workers” who hired lawyer Alan Young to represent them.
Young argued that the Criminal Code prohibitions prevented prostitutes from having sex with their customers in the safety of their homes or brothels, and prevented them from hiring accountants, drivers and bodyguards who could be charged with living on the avails of prostitution.
Justice Himel suspended her ruling, which is binding only in Ontario, for 30 days to allow the provincial and federal governments to consider the implications of the decision.
Federal Justice Minister Rob Nicholson is reported to have said the federal government is “very concerned” and is considering an appeal.
One of the prostitutes told reporters outside the courthouse that Justice Himel’s decision means sex-trade workers will no longer have to “worry about being raped, robbed or murdered.”
Young said the decision could allow municipalities in Ontario to follow the lead of other countries, such as Germany, the Netherlands and New Zealand, and some states in the U.S. and Australia, that have legalized or regulated prostitution.
However, reports from these jurisdictions have consistently indicated that the legalization of prostitution has not achieved the expected results.
In 2005, the mayor of Amsterdam admitted that the Dutch experiment to curb abuse by legalizing prostitution in 2000 had failed miserably.
“Almost five years after the lifting of the brothel ban, we have to acknowledge that the aims of the law have not been reached”, said Mayor Job Cohen in an NCR report. “Lately we’ve received more and more signals that abuse still continues.”
Police in Amsterdam’s infamous red light district were quoted by Dutch media as saying, “We are in the midst of modern slavery.” Police said they were hampered in confronting the horrors that are characteristic of the sex trade because prostitution was legal.
In 2005 it was reported that Germany was reconsidering its position on legalized prostitution, made legal there in 2003, after reports that legalization had not really had any benefit for prostitutes, nor had it improved the situation for Germany at large.
“When it was set up there was much talk of securing proper contracts, proper health insurance, but a lot of this hasn’t materialized because of big holes in the legislation,” said Berlin’s Hydra prostitute advice center spokesman Marion Detlefs.
“Opponents say Europeans need only look to Sweden to see the future of legalization,” wrote Isabelle de Pommereau in a 2005 Christian Science Monitor article. “The country – which legalized prostitution 30 years ago – recriminalized it in 1998, after complaints that legalization had solved few of the problems it set out to address.”
Sweden’s ban on prostitution has focused on legislation that criminalized the buying of sex rather than the selling of sex and has resulted in prostitution being nearly eradicated.
The principle behind this legislation is stated in the government’s literature on the law: “In Sweden prostitution is regarded as an aspect of male violence against women and children. It is officially acknowledged as a form of exploitation of women and children and constitutes a significant social problem … gender equality will remain unattainable so long as men buy, sell and exploit women and children by prostituting them.”
Jonas Trolle, an inspector with the Stockholm police unit dedicated to combating prostitution said, “The goal is to criminalize the demand side of the equation, the johns, rather than putting emotionally and physically imperiled women behind bars.”
The results of this strategy are impressive. “We have significantly less prostitution than our neighboring countries, even if we take into account the fact that some of it happens underground,” said Trolle. “We only have between 105 and 130 women – both on the Internet and on the street – active (in prostitution) in Stockholm today. In Oslo, it’s 5,000.”
According to a study by the Scottish government in 2003 on the consequences of prostitution policies in several countries, those that had legalized and/or regulated prostitution had a dramatic increase in all facets of the sex industry, saw an increase in the involvement of organized crime in the sex industry, and found a dismaying increase in child prostitution, trafficking of women and girls and violence against women.
Comunicat de presă: LEGALIZAREA PROSTITUŢIEI, O FORMĂ DE SCLAVIE MODERNĂ !
Pe temeiul Sfintei Scripturi, a învăţăturii Sfinţilor Părinţi şi în conformitate cu hotărârile Sfântului Sinod, Patriarhia Română dezaprobă iniţiativa legislativă a domnului deputat Silviu Prigoană privind legalizarea prostituţiei, pe care o consideră un atentat la demnitatea persoanei umane, la instituţia sacră a familiei şi la moralitatea publică.
Patriarhia Română îşi menţine poziţia, exprimată public în repetate rânduri (a se vedea comunicatele de presă postate pe site-ul oficial www.patriarhia.ro din 12 martie şi 23 septembrie 2009), conform căreia legiferarea prostituţiei nu rezolvă o problemă socială gravă, ci, dimpotrivă, amplifică fenomenul sub forma unei sclavii motivate financiar. În acelaşi timp, legalizarea prostituţiei intensifică degradarea morală a societăţii, contribuie la proliferarea diferitelor boli şi la creşterea numărului divorţurilor, iar femeilor prinse în această sclavie li se afectează iremediabil sănătatea psihică şi fizică, precum şi demnitatea socială.
Tocmai pentru aceste motive, prostituţia este interzisă prin lege în multe ţări europene şi în majoritatea statelor federale ale SUA. În plus, Patriarhia Română reaminteşte faptul că România a ratificat în anul 1955 Convenţia ONU privind “Suprimarea Traficului de Persoane şi a Exploatării prostituării altora” prin care ţara noastră se obligă să nu legalizeze prostituţia.
Orice demers legislativ trebuie să aibă ca scop apărarea demnităţii persoanei şi a familiei, promovarea valorilor sociale şi a binelui comun, iar nu adâncirea crizei morale care a generat în parte criza economică la nivel internaţional.
Având convingerea că poziţia Patriarhiei Române este împărtăşită de cele mai multe confesiuni creştine şi instituţii din România care apără demnitatea persoanei şi a familiei, le îndemnăm să se exprime public pentru respingerea unui demers legislativ dăunător vieţii spirituale, morale şi sociale a poporului român.
BIROUL DE PRESĂ AL PATRIARHIEI ROMÂNE
Deputatul Silviu Prigoană a depus la Parlament un nou proiect de lege pentru legalizarea prostituţiei. Deşi această iniţiativa legislativă nu este şi prima încercare de a reglementa juridic acest fenomen, Silviu Prigoană speră ca argumentele sale să fie mai atent analizate, în vreme de criză, deoarece “adoptarea acestui proiect de lege nu presupune alocarea de fonduri de la bugetul de stat”, ci poate fi chiar o sursă importantă de venituri.
Prostituţia poate fi exercitată de persoane care au împlinit 20 ani, apte din punct de vedere medical, care sunt autorizate în condiţiile legii. La serviciile sexuale au acces persoanele care au împlinit vârsta de 16 ani. Relaţiile homosexuale sunt interzise, se specifică în proiectul de lege.
Potrivit actului normativ de legalizarea prostituţie iniţiat de Silviu Prigoană, această activitate ar putea fi desfăşurată “independent sau în case de toleranţă şi ar fi autorizată de autorităţile locale, dar numai după obţinerea unui aviz de la MAI şi pe baza unui certificat medical. „Activitatea cu caracter sexual autorizată” presupune servicii specifice relaţiilor normale dintre cele două sexe, cu asigurarea respectării regulilor de igienă şi discreţie”.
Drepturile persoanelor care practică prostituţia:
Prostituţia, în accepţiunea feministă a termenului, reprezintă prestarea benevolă/forţată de servicii sexuale în schimbul unei plăţi (de regulă în bani). Prostituţia intră astfel în categoria muncilor plătite, care au drept referinţă sexul şi sexualitatea. Sociologic vorbind, prostituţia reprezintă o instituţie generată de nevoia de sex şi concretizată în satisfacerea acestei nevoi prin efectuare de servicii de aceasta natură.
Teoria politică feministă, în concordanţă cu abordărilor teoretice ale fenomenului, a enunţat două definiţii structurale. Astfel, prima dintre ele consideră prostituţia ca fiind o activitate de expolatare a femeilor de către cei care organizează şi conduc fenomenul (şi care sunt în general bărbaţi) şi modalitate de a perepetua patriarhatul, fapt ce afectează femeile şi relaţiile acestora cu bărbaţii. A doua o defineşte drept activitate remunerată, consimţită de către prestatorul sexual (a se înţelege expresia ca fiind neutră de gen), activitate ce intră în nomenclatorul muncilor plătite, angajaţii având aceleaşi drepturi ca orice alt angajat.
În concepţia Bisericii Ortodoxe însă, prostituţia este o forma denaturata a actului intim dintre bărbat şi femeie, a legăturii fireşti puse de Dumnezeu în prima pereche de oameni, în vederea naşterii de prunci şi a perpetuarii neamului omenesc, fiind combătută şi sancţionată prin Canoanele (legislaţia) bisericeşti.
Dezvoltând subiectul, feminismul egalităţii şi cel al diferenţei şi eliberării au tratat prostituţia fie drept activitate deviantă, fie sclavie sexuală. Feminismul autonomiei (cel de-al treilea val) şi post-feminismul abordează fenomenul într-o manieră mult mai permisivă, considerându-l acceptabil din punctul de vedere al situaţiei socio-economice a celor care o practică, plasându-l în contextul unei culturi de consum şi într-o ordine socială care avantajează sexualitatea masculină. În această etapă cercetarea feministă s-a concentrat pe violenţa exercitată împotriva femeilor în interiorul fenomenului, sexualitate şi pornografie.
S-au generat, astfel, două mari perspective asupra prostituţiei: feminismul tradiţional /feminismul stop, orientat împotriva industriei sexuale şi a implicaţiilor ei, şi feminismul pro-sex, care susţine ca industria sexuală este un spaţiu de capacitare, transformare a stereotipurilor de gen, a plăcerii sexuale şi a masculinităţii într-o manieră creativă.
De cealaltă parte, Biserica Ortodoxă (ca, de altfel, şi celelalte Biserici creştine) vede în fenomen, după cum am arătat deja mai sus, o formă denaturată a actului intim dintre bărbat şi femeie. Sfânta Scriptură arată că “a făcut Dumnezeu pe om, după chipul Său, bărbat şi femeie şi i-a binecuvântat, zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi” (Facerea 1, 27-28), înţelegând prin aceasta că scopul vieţii intime este procrearea de prunci iar nu satisfacerea poftelor carnale.
În articolul intitulat Poate fi de acord biserica ortodoxă română cu legalizarea prostituţiei? Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea din Bucureşti, prezintă punctul de vedere ortodox asupra problematicii avute în discuţie.
Prostituţia este socotită păcat, fiind contrară poruncii lui Dumnezeu, ea urmărind nu naşterea de prunci, ci doar plăcerea împreunării trupeşti, lipsită de dragostea şi responsabilităţile vieţii de familie. Aceasta aduce după sine perturbarea şi întunecarea minţii şi încercarea de a-L înlătura pe Dumnezeu şi a-L substitui în calitatea lui de Creator al omului şi de făuritor al menirii Lui. De aceea, orice legătură în afara celei binecuvântate prin Sfânta Taină a Cununiei, în vederea întemeierii unei familii şi a naşterii de prunci, este fărădelege, păcat şi nu poate fi acceptată de Biserică. Prostituţia este aşezată de învăţătura creştină în rândul celor şapte păcate capitale, fiind sinonimă cu desfrânarea, când se săvârşeşte de persoane sau parteneri necăsătoriţi, sau cu preadesfrânarea (adulterul), când actul se săvârşeşte între parteneri care sunt căsătoriţi sau când cel puţin unul dintre ei are acest statut. Adulterul este un act foarte grav, echivalând cu moartea spirituală, fiind şi motiv canonic de divorţ.
Prostituţia este păcat împotriva trupului pe care avem datoria să-l preţuim el fiind templu al Duhului Sfânt: „Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării, păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţ ai voşri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 18-19).
De aceea, păcatul în trup al desfrânării, pe care îl presupune aşa-numita profesie de prostituată, nu rămâne nepedepsit, dimpotrivă, închide porţile împărăţiei lui Dumnezeu.
Canoanele Bisericii Ortodoxe sancţionează toate formele păcatului trupesc: desfrânarea, preadesfrânarea sau adulterul, incestul, concubinajul, sodomia sau homosexualitatea, lesbianismul şi toate formele de perversiuni sexuale – întâlnite în practicarea prostituţiei – prescriind oprirea de la sfânta împărtăşanie pe perioade mari de ani, din dorinţa de îndreptare a păcătosului şi de întoarcere a lui pe adevaratul drum de vieţuire creştină.
Prostituţia reprezintă forma de degradare a femeii şi a demnităţii ei, transformând-o în obiect de satisfacere a plăcerii, plasând-o mai jos decât condiţia necuvântătoarelor, ceea ce învăţătura creştină nu admite, socotind femeia egala bărbatului înaintea lui Dumnezeu şi a societăţii: „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni 3, 28). Faţă de această învăţătură, prostituţia (în special cea forţată) poate fi socotită cea mai grea şi cea mai amară sclavie, în contextul în care proxeneţii sau chiar clienţii le supun pe femeile care se prostituează la tot felul de umilinţe, la obligativitatea de a intreţine raporturi intime cu oricine, oricând şi de a accepta gama nesfârşită a perversiunilor sexuale.
Raportându-ne la situaţia din România, în care prostituţia este considerată ilegală, feminismul consideră că instituţionalizarea/legalizarea prostituţiei ar rezolva probleme esenţiale precum spaţialitatea fenomenului, protecţia fízică şi medicală atât al prestatorului sexual, cât şi al clientului, veniturile celor angajaţi în această activitate, dar şi vizibilitatea fenomenului.
Educaţia publicului consumator este esenţială, şi reprezintă forma de legitimare.
Sexualitatea presupune împlinire la nivel corporal prin placere, iar placerea se regăseşte la nivelul mai multor instituţii: căsătoria, prostituţia, homosexualitatea, heterosexualitatea. Prostituţia reprezintă o formă de alegere personală pe calea satisfacerii propriei sexualităţi.
În formă legalizată, prostituţia respectă drepturile atât ale solicitanţilor cât şi ale ofertanţilor de servicii sexuale – clienţii îşi păstrează mult dorita invizibilitate, iar prostituatelor le sunt respectate drepturile.
Din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe legalizarea prostituţiei nu reprezintă cale de rezolvare a problemei.
Dacă ar fi să particularizăm, şi să ne referim la Biserica Ortodoxă Română, răspunsul la cele 3 propuneri legislative de legalizare a prostituţiei este ferm de combatere a fenomenului, considerând că instituţionalizarea prostituţiei ar încuraja desfrâul, mai ales în rândul tinerilor, şi ar constitui un adevărat atentat la viaţa de familie, fundamentul creştin al societăţii: „Nu legalizarea prostituţiei este soluţia cea mai bună, consideră autorul menţionat mai sus, ci stoparea ei şi încercarea de recuperare a celor care au fost prinşi în mrejele ei. Răul şi păcatul nu pot fi legalizate niciodată… Păcatul, fărădelegea sau nelegiuirea nu pot fi niciodată legiferate, adică îngăduite oficial, caci ele aduc îmbolnăvirea morală şi fizică a membrilor societăţii, fiind un adevărat pericol mai ales pentru tineri… Ceea ce trebuie să cultivăm noi, la tineri mai ales, este concepţia sănătoasă despre dragoste, căsătorie şi familie. De educarea şi formarea tinerei generaţii sunt răspunzători toţi factorii educaţionali: şcoala, biserica, societatea, statul în totalitatea lui…”
Într-o încercare de concluzionare, putem aprecia că în condiţiile în care prostituţia este scoasă în afara legii, este blamată de către Biserică, în condiţiile nenumăratelor abuzuri, prezentate într-un procentaj infim de către mass-media, în condiţiile în care România este unul dintre principalii “exportatori” de carne vie (alături de Republica Moldova şi Ucraina) către Europa de Vest şi nu numai, ceva se impune făcut în această privinţă. Aş dori să amintesc în acest sens despre o iniţiativă lăudabilă a Patriarhiei Române, concretizată în înfiinţarea Asociaţiei DIACONIA – care oferă adăpost femeilor bătute şi izgonite-, iniţiativă care, în colaborare cu MIŞCAREA FEMINISTĂ DIN ROMÂNIA, şi-ar putea extinde activitatea spre a cuprinde şi “adăpostirea” femeilor care vor să iasă din acest cerc vicios numit prostituţie (ilegală) şi asigurarea de consiliere spirituală, psihologică, adăpost, reeeducare, respecializare, într-un cuvânt oferirea unei noi vieţi.
Se cuvine conştientizarea deplină a faptului că teroarea la care sunt supuse aceste femei de către proxeneţi (iarăşi referire la cazul de prostituţie forţată) în cazul în care ar fugi şi care, prin intermediul lumii interlope, le pot urmări, violenta grav sau chiar omori, ca lipsa unui adăpost, lipsa şcolarizării (cele mai multe femei fiind aruncate în prostituţie la vârsta de 13-14 ani), lipsa unor clinici specializate capabile să ofere tratamente fizice şi psihice spre a putea fi reintegrate în viaţa normală, greutatea acestei reintegrări după şocurile psihice pe care le-au avut, dar şi refuzul societăţii de a le asimila, de a le recunoaşte demnitatea umană, statutul social, lipsa unui sprijin afectiv, sfătuire personală sau asistenţă legală, le fac să abandoneze ideea propriei salvări condamnându-se (şi prin pasivitatea noastră condamnându-le!) la o soartă înspăimântător de nedreaptă.
Implicarea într-un astfel de proiect nu trebuie să fie doar apanajul feministelor şi al Bisericii. Organele abilitate (Poliţia, Procuratura, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării…), însă cel mai important (!!!) fiecare dintre noi avem datoria morală spre a contribui la salvarea acestor suflete şi, astfel, la realizarea a ceea ce Umanitatea de mii de ani se chinuie să realizeze, şi anume refacerea Paradisului, pe care cu atâta uşurinţă l-am părăsit.
Augustin Ionuţ Ciubotariu
Kaka este cunoscut ca un om religios şi moral, astfel că nu surprinde pe nimeni că atacantul brazilian nu este un mare fan al prostituţiei.
Iar el a subliniat acest lucru după ce i s-a alăturat lui Ashton Kutcher într-o campanie împotriva prostituţiei. Kaka a fost fotografiat ţinând în mâini un banner pe care scrie: “Bărbaţii adevăraţi nu cumpără fete”, poză pe care apoi a postat-o pe Twitter.
El chiar a îmbrăcat tricoul Braziliei invers, cu numele în faţă, pentru a se asigura că toată lumea ştie cine transmite acest mesaj. (Antena3.ro)
Mai multe despre convingerile lui Kaka aici.
You must be logged in to post a comment.