Tag: legalizarea prostitutiei

Știri si opinii

ONG din Austria, țară unde prostituția e legală: „După un deceniu de lucru cu prostituatele, e foarte greu să găsim motive pentru legalizarea prostituției”

Acolo unde prostituția este legală, poliția nu are întotdeauna instrumentele necesare pentru a ajuta femeile exploatate. Dacă acestea nu depun mărturie, poliția este practic cu mâinile legate. Iar în multe cazuri, femeile exploatate sunt prea speriate să vorbească

După ce președintele Băsescu a sugerat că legalizarea prostituției ar rezolva problema traficului de femei în scopul exploatării sexuale, o organizație din Austria a trimis redacției Stiripentruviata.ro o scrisoare în care explică realitatea prostituției din această țară, unde prostituția este reglementată prin lege. Din motive de siguranță proprie și pentru siguranța beneficiarelor, organizația, care lucrează și cu româncele prostituate în Austria, a dorit ca mărturia să fie publicată sub protecția anonimatului.

Iluzia prostituției „curate”

Original English testimony here.

„În Austria, unde prostituția este legală și reglementată, sunt peste 7.000 de persoane, majoritatea femei, înregistrate oficial ca practicante ale acestei așa-zise „profesii”. 95% dintre ele sunt imigrante, cu România ca principală țară de origine – peste 50% dintre aceste femei provin din România.

În munca noastră zilnică în calitate de organizație non-profit care cercetează săptămânal persoanele care lucrează în prostituție pe străzi sau în cele peste 350 de bordeluri, cluburi de noapte și altele asemenea din Viena, întâlnim multe fete și femei din România, de diverse vârste. Multe tinere vin – sau sunt aduse – la Viena la vârsta de numai 18 ani. Am întâlnit fete care și-au început lucrul în această „branșă” chiar de ziua lor [când împlineau 18 ani, devenind majore – n.n.]. Am auzit adesea de la partenerii noștri din România că așa-ziși „loverboys” [iubiți] pândesc fetele și femeile care împlinesc vârsta majoratului și trebuie să părăsească centrele de plasament, neavând unde să meargă. Aceștia le promit „o viață prosperă în străinătate”. Datorită dificultăților cu care se confruntă, alte femei se încred în falsele promisiuni ale unei cunoștințe care deja locuiește în străinătate: se gândesc că pot ajuta la îngrijirea unei mame bolnave, a copiilor sau a întregii familii care se va baza pe ea să le trimită bani acasă.

Read More “ONG din Austria, țară unde prostituția e legală: „După un deceniu de lucru cu prostituatele, e foarte greu să găsim motive pentru legalizarea prostituției””

Știri si opinii

Franța: Solicitarea de „servicii sexuale” va fi sancționată cu amenzi usturătoare. De ce s-au întors feministele contra prostituției?

luxembourgprostitutionÎn luna aprilie, legislativul francez a adoptat o nouă lege care privește lupta contra prostituției și traficului de persoane, prin care se interzice solicitarea/cumpărarea de servicii sexuale, nu însă și oferirea/vânzarea lor. Clienții prostituatelor vor fi amendați sever și obligați la urmarea unor cursuri despre răul pe care îl provoacă traficul de sex.

Legea, votată cu 64-12 în Adunarea Națională, camera inferioară a Parlamentului francez, este una dintre cele mai dure din Europa și a fost promisă încă din campania electorală din 2012 de actualul președinte F. Hollande și de Partidul Socialist.

Prostituția este tolerată în Franța, dar bordelurile și proxenetismul sunt ilegale, iar oferirea de servicii sexuale ale unor minore este circumstanță agravantă la infracțiuni.

Spre deosebire de vechea lege din 2003, care interzicea oferirea pasivă de servicii sexuale pe stradă, noua lege mută atenția pe „clienții” prostituatelor, căutând astfel să atragă atenția asupra faptului că în marea majoritate a cazurilor, prostituatele sunt victime.

Amenda pentru solicitarea de servicii sexuale va merge de la 1500 euro la 3750 de euro (în caz de recidivă).

Legea va ușura ieșirea din prostituție a prostituatelor străine, multe din ele aflate ilegal în Franța, cărora li se va putea oferi un permis temporar de ședere cu condiția renunțării al prostituție.

Suporterii noii legi argumentează că se va putea astfel lupta mai ușor contra rețelelor de traficanți de persoane. Circa 85% dintre prostituate sunt victime ale traficului, conform declarațiilor parlamentarului socialist Maud Olivier, inițiatorul principal al proiectului legii, făcute pentru Associated Press.

Sindicatul francez al „lucrătoarelor sexuale”, Strass, îl contrazice vehement, unele dintre membrele sale afirmând că sunt prostituate de bunăvoie și astfel doresc să-și trăiască viața, iar unele dintre grupurile de drepturile omului neagă că noua lege va fi de ajutor în eradicarea flagelului prostituției.

Însă Mouvement du Nid (Mișcarea Cuibului), un important grup feminist care avocațiază abolirea prostituției și oferă ajutor material și servicii juridice și medicale femeilor care doresc să iasă din prostituție, a apărat detaliat și cu pasiune propunerea legislativă.

Comentariul nostru (www.antiprostitutie.ro):

În ce privește abordarea (reglementarea legală) prostituției, există, istoric, mai multe perspective.

Abordarea ultra-permisivă, în favoarea „legalizării” acesteia, a fost favorizată vreme de decenii în unele țări liberale precum Suedia, Norvegia și Olanda. Între timp, s-au putut studia din perspectivă sociologică și măsura statistic efectele acestui tip de reglementare, iar concluziile sunt că ea are consecințe dezastruoase, contrare celor preconizate: crește traficul de persoane, crește violența contra femeilor prostituate dar și contra femeii în general, iar infracțiunile asociate prostituției în zonele unde aceasta se practică (traficul de droguri și de arme) cunosc o creștere explozivă. În consecință, unele țări, din cele oricum nu foarte numeroase, care „legalizaseră” prostituția fie și-au modificat legislația drastic (Suedia, Islanda, Norvegia, Canada) fie au restrâns pe cât posibil zonele „dedicate” unor stabilimente de prostituție (Olanda). Vezi Evaluarea a 10 ani de politici privind prostituția în Suedia și Olanda.

Putem afirma deci că epoca „romantică” în care „lucrătoarea sexuală” (denumirea modernă a „prostituatei cu condicuță”) se autoafirma ca reprezentantă a aspirațiilor de egalitate și independență ale femeii a apus, făcând loc crudei realități: aceea că prostituția este exploatare și abuz și generează inegalitate și degenerare morală și socială.

Odată cu concluzia că prostituata este de fapt o victimă, abordarea s-a schimbat înspre măsuri de eradicare a prostituției, care se poate face în două feluri:

  • să se interzică femeilor vânzarea de servicii sexuale (amendă sau chiar sancțiuni penale);
  • să se interzică clienților solicitarea/cumpărarea de servicii sexuale.

În ciuda aparentei eficacități a legilor severe îndreptate contra prostituatelor, nici sancțiunile penale și nici amenzile nu au demonstrat că pot avea efectul scontat în reducerea fenomenului. Conform organizațiilor care încearcă să ajute femeile să scape din prostituție, situația dezastruoasă a celor traficate, sărace/lipsite de educație, care alcătuiesc marea majoritate a „ofertei”, nu se îmbunătățește în niciun fel prin împovărarea lor cu sancțiuni.

Începând cu anii 1990, câștigă teren tot mai mult în ultimele așa-numitul „model suedez”, pe care l-a adoptat acum și Franța: sancționarea doar a cererii de servicii sexuale, însoțită de măsuri de sprijin concret pentru femeile victime ale prostituției (acte și permise de ședere, protecție legală, cursuri de calificare, adăpost temporar etc).

Interesant este că prostituția pare fenomenul care divide astăzi cel mai puternic curentul feminist. Dacă o parte din feministe sunt încă favorabile „libertății” de a practica „meseria”, văzută cândva ca o cale către o himerică „egalitate cu bărbații” în ce privește câștigarea traiului și proprietatea asupra corpului, majoritatea, inclusiv organizațiile feministe majore, luptă cu îndârjire contra prostituției. A se vedea spre exemplu Prostituția și supremația masculină și Optsprezece mituri despre prostituție.

Așadar, timpul s-a dovedit un judecător drept. Au trecut doar 3-4 decenii de prostituție legală pentru ca feministele să realizeze ce este prostituția. Așteptăm cu speranță ca și în cazul avortului să se întâmple același lucru. Nu poate fi departe momentul în care o masă critică de femei va admite că avortul aduce nu eliberare, ci moarte și mizerie, și că acceptarea sa înseamnă nu egalitate, ci legitimarea exploatării celei mai crunte a femeii.

Știri si opinii

Amnesty International ar vrea ca prostituția să fie „drept al omului”

Fara indoiala, prostitutia este sclavia vremurilor moderne. Din pacate, importanta organizatie Amnesty International se afla de partea gresita a istoriei, avand in vedere solicitarea sa recenta de legalizare a acestei practici.

Prostitutia e o practica imorala care injoseste femeile si barbatii. Ca atare nu poate fi un „drept al omului”, in sensul in care legislatia internationala defineste acest termen. Ceea ce nu impiedica Amnesty International sa o promoveze cu zel. Intre 7 si 11 august, notoria organizatie internationala si-a tinut la Dublin reuniunea internationala in cursul careia a adoptat o rezolutie solicitand statelor lumii sa legifereze “dezincriminarea muncii sexuale” – “sex work”, un eufemism pentru prostitutie.

Pozitiile Amnesty International privind prostitutia accentueaza transformarea intr-o organizatie care promoveaza practici imorale si daunatoare. Pina astazi, insa, nu am dedicat un comentariu special exceselor si abuzurilor in care Amnesty insista. Oricum, criteriile folosite de board-ul organizatiei pentru evaluarea gradului de libertate al tarilor lumii devin tot mai bizare de la an la an. AI promoveaza avortul, „casatoriile” homosexuale si dezincriminarea relatiilor homosexuale. Dupa legalizarea „casatoriilor” unisex in Irlanda in mai, Amnesty a lansat o propunere de legalizare a avortului prin intermediul unui raport de peste 100 de pagini. Iar acum, promoveaza prostitutia ca o forma de expresie a “libertatii sexuale”.

Amnesty International nu mai este ce a fost cu decenii in urma, cind inca isi avea rostul iar obiectivele sale erau bine definite si apolitice. Acum, insa, sunt difuze si partinitoare. Amnesty a fost fondata pentru monitorizarea si promovarea la nivel international a drepturilor fundamentale ale omului, asa cum ele sunt inscrise in Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948). Rapoartele anuale erau primite cu mult respect de alte organizatii internationale si guverne, care considerau ca Amnesty detinea o importanta expertiza in domeniul drepturilor omului, iar informatiile furnizate erau larg acceptate. Intre timp, Amnesty si-a mutat centrul de interes, pentru a-si justifica bugetul urias. In ultimele decenii, abuzurile asupra drepturilor omului au cunoscut o descrestere semnificativa la nivel global, cauzata de prabusirea comunismului in Europa de Est si Uniunea Sovietica, colapsul dictaturilor militare din America de Sud, eliminarea segregatiei rasiale in Africa de Sud (sistemul de apartheid), sfarsitul dictaturilor Europei Mediteraneene (Spania si Portugalia), prabusirea sistemului colonial si globalizarea. Au fost si alti factori, dar se poate spune ca, in general, situatia drepturilor omului la nivel global s-a imbunatatit. In ultimele decenii, se observa incalcari ale drepturilor omului mai degraba din partea unor grupuri private decat a statelor si guvernelor. Exemple evidente in acest sens sunt traficul de fiinte umane si globalizarea practicilor imorale, cum ar fi prostitutia – sclavia moderna.

„Să plătești o prostituată înseamnă să finanțezi traficul de ființe umane.” Campanie antiprostituție în Luxemburg
„Să plătești o prostituată înseamnă să finanțezi traficul de ființe umane.” Campanie antiprostituție în Luxemburg

Amnesty International si revolutia sexuala

Revolutia sexuala a afectat si ea, in rau, perspectiva Amnesty International.

Nivelul de libertate al unei tari e definit, cum spuneam mai sus, si de legislatia privind sexualitatea si moralitatea. Iar cind Amnesty International isi alatura vocea celei a organismelor internationale precum ONU, presiunea asupra tarilor mici si ramase fidele principiilor morale traditionale e imensa. Acesta este cazul avortului, pe care Amnesty il considera „un drept al omului” sub sloganul seducator “my body my rights” (“trupul meu, drepturile mele”).

Iar acum, prostitutia. Unul dintre subiectele tratate la reuniunea de la Dublin a fost dezincriminarea prostitutiei, numita, in termeni ambigui, „industria sexului” („sex industry”). Amnesty isi cladeste pozitia pe notiunea ca “expresivitatea sexuala” e o nevoie fundamentala; in conformitate cu ideologia drepturilor omului care domina gandirea occidentala, orice nevoie devine un drept. E o doctrina folosita si de homosexuali pentru a se apara impotriva celor care critica manifestarile obscene si vulgare prilejuite de marsurile homosexuale, de exemplu, nuditatea si orgiile sexuale savarsite in public.

O extensie a acestei gandiri este ca persoanele cu dizabilitati au si ele dreptul sa-si exprime sexualitatea si ca autoritatile au obligatia sa le faciliteze accesul la relatii sexuale! Unele tari deja faciliteaza acest “drept” finantindu-l din fondurile publice. Olanda, de exemplu, plateste prostituate ca sa viziteze barbatii cu dizabilitati o data pe luna pentru a intretine relatii sexuale cu ei. La fel, un danez suferind de dizabilitate a pretins, intr-un articol publicat de BBC, ca are dreptul sa i se aduca acasa, pe cheltuiala statului, o prostituata. La fel, in Marea Britanie exista un fond public special alocat pentru persoanele cu dizabilitati ca acestea sa viziteze „casele de toleranta”. Un caz cu totul iesit din comun a fost al unui tinar de 21 de ani, dizabil, caruia guvernul britanic i-a finantat o calatorie la Amsterdam pentru a intretine relatii intime cu o prostituata.

Gurile rele spun ca in spatele initiativei lui Amnesty stau promotorii prostitutiei. Nu ar fi exclus, considerind ca, la urma urmelor, la nivel global prostitutia genereaza 99 de miliarde de dolari anual!

Hollywood-ul si femnistele infrunta Amnesty International

Alarmate, cateva actrite de la Hollywood au adresat, pe 22 iulie, o scrisoare catre Amnesty International. Scrisoarea e neobisnuit de critica si a fost semnata de sute de personalitati si organizatii neguvernamentale din toata lumea. Ea atentioneaza ca legalizarea prostitutiei si relaxarea regulamentelor privind prostitutia au rezultat in cresterea fara precedent a numarului de persoane traficate pentru sex. Un exemplu e Germania, unde in 2002 guvernul a relaxat regulamentele care controlau industria prostitutiei. Relaxarea nu a dus, asa cum se afirmase inainte, la protejarea femeilor si prostituatelor; dimpotriva, rezultatul a fost o explozie fara precedent a numarului caselor de toleranta, care a atras dupa sine o crestere semnificativa a traficului de femei. Majoritatea fetelor vin din Europa de Est, Africa, Asia si America Latina. Mass media germana s-a lansat agresiv impotriva prostitutiei, etichetind Germania “Bordelul Europei”. Situatia a devenit atit de ingrijoratoare, incat in 2014 un grup de experti germani au cerut guvernului sa abroge legile din 2002, notind efectele negative psihologice si traumele fizice ale fetelor care se prostitueaza ori sunt traficate pentru sex.

O explozie in numarul femeilor traficate pentru prostitutie a fost observat si in Olanda, unde prostitutia este legala din 2000. Pina la 90% dintre femeile traficate pentru sex in Olanda sunt din Europa de Est, Africa si Asia.

Fara o industrie vie a sexului, afirma scrisoarea actritelor din Hollywood, nu ar exista trafic de fiinte umane pentru sex (“Without a vibrant sex industry, there would be no sex trafficking”).

De exemplu, anual in India intre 2 si 3 milioane de femei si fete sunt exploatate sexual. Intr-un limbaj mai putin politicos, asta inseamna ca in India se prostitueaza anual intre 2 si 3 milioane de femei si fete tinere. Infanticidul fetelor nenascute a redus numarul de femei disponibile pentru a deveni sotii numarului excedentar de barbati. Aceasta a rezultat in prostitutie si trafic de femei la niste proportii uriase.

Vanzarea si cumpararea de servicii sexuale, adauga scrisoarea, nu pot fi concepute ca drept al omului. Serviciile sexuale inseamna exploatarea femeilor de catre barbati si duc la inegalitate intre sexe (“prostitution as a cause and consequence of gender inequality”). Scrisoarea face referinta si la o rezolutie adoptata de Parlamentul European in 2014, care cere statelor membre sa dezincrimineze vanzarea de servicii sexuale si sa penalizeze cumpararea lor. Adica femeile care se prostitueaza sa nu fie penalizate, dar barbatii care le cumpara serviciile sa fie.

 

Amnesty International si globalizarea

Rezolutia adoptata Amnesty International este ingrijoratoare si din alt punct de vedere. AI beneficiaza de bugete uriase, au un numar imens de membri si filiale in multe tari ale lumii, in general are o mare infuenta si putere si uneori tinde sa aduca atingere suveranitatii, substituindu-se parlamentelor nationale. AI si altele organizatii de acelasi tip sunt acele „organizatii de guvernare globala” despre care scria Jonathan GS Koppel in cartea sa World Rule: Accountability, Legitimacy, and the Design of Global Governance (2010). Koppel atrage atentia asupra pericolelor pe care acestea le prezinta pentru democratie si guvernarea suverana. Regulile si politicile nationale tind sa fie adoptate mai putin de cei alesi democratic si mai mult prin presiunea externa exercitata de grupuri transnationale, pe care nimeni nu le alege si care nu reprezinta pe nimeni.

In final, va recomandam un articol pe tema „Amnesty International si prostitutia” la Mercatornet.com, precum si raportul “Conexiunile dintre pornografie, prostitutie si trafic de fiinte umane” de Melissa Fairley, ale carui concluzii sunt relevante:

  • aproape jumatate dintre prostituate au avut cel putin o incercare de suicid
  • 80% din prostituate declara ca au fost agresate de „pesti” sau clienti
  • aproape 70% dintre prostituate au inceput sa se prostitueze inainte de 17 ani, iar in SUA, varsta medie a intrarii in prostituei este 12 ani.
Știri si opinii

Este „lucrătoare sexuală” o denumire corectă?

Acest comentariu tratează un termen aproape necunoscut (deocamdată!) în limba română, acela de „lucrătoare sexuală”. Preluat, la fel ca majoritatea aberațiilor lingvistice și constructelor demne de Newspeak-ul orwellian, „sex worker” este un termen care desemnează femeia prostituată.

Disputa din jurul acestuia reflectă de fapt războiul pro și contra prostituției, care se duce în chiar sânul mișcării feministe: o bună parte, probabil majoritară, dintre organizațiile feministe cer abolirea prostituției pe motiv că aceasta este, în fapt, o formă de viol plătit și afectează grav demnitatea femeii și lupta acesteia pentru egalitate, în timp ce zona radicală consideră că prostituția trebuie să fie liberă, prostituata să fie acceptată ca orice altă persoană care muncește cinstit, iar autoritățile să asigure controlul anti-abuz și posibilitatea femeilor de a intra și ieși din această „meserie” după buna voie.

Spuneam mai sus că, probabil, feministele „aboliționiste” sunt majoritare; aceasta și pentru că, confruntate cu dezastrul adus de aproape 20 de ani de experiență a prostituției legalizate ele au început să înțeleagă natura înrobitoare și înjositoare a prostituției legalizate și complicitatea pe care, în acest caz, autoritățile o au la abuzarea femeilor și la prăbușirea moralei publice.

Interesant este că, deși în engleză expresia se referă – nediscriminatoriu și egalitarist, nu-i așa! – la persoanele de ambele sexe care „lucrează” în prostituție, de fapt, imensa majoritate a celor care se prostituează sunt femei.

–

Este „lucrătoare sexuală” o denumire corectă?

Mary Rose Somarriba *

Contrar retoricii grupurilor de lobby pentru lucrătoarele sexuale, marea majoritate a femeilor care se prostituează nu au adoptat această meserie de bunăvoie. Traficul de ființe umane este o problemă gravă, iar cei care încearcă să îi minimalizeze prevalența au deseori motive ascunse.

În decembrie anul trecut, statul american California a modificat unele legi cu privire la lucrătoarele sexuale. Acestea vor fi acum eligibile să primească despăgubiri ca victime în caz de viol. Anterior, exista un regulament care invalida reclamațiile de viol din partea lucrătoarelor sexuale. Acesta data din anul 1999 și a fost acum revocat de Victim Compensation and Government Claims Board (Comisia pentru despăgubirea victimelor și reclamațiile guvernamentale) din California. „Agresiunea sexuală, în orice context, este în mod absolut o încălcare a drepturilor elementare ale omului”, a comunicat acest organism într-o declarație.

Există o dezbatere interesantă cu privire la expresia „muncă sexuală”. Nu este o denumire asimilată în terminologia din domeniul resurselor umane. Nu este tocmai genul de carieră pe care un consilier l-ar recomanda ca opțiune profesională legitimă. Motivele rezidă, poate, în faptul că munca pe care o sugerează este ilegală în multe părți ale lumii, sau poate în legătura strânsă cu abuzurile și afacerile suspecte. Totuși, cei care au propus expresia, dintre care unii și-au înființat propriile sindicate ale lucrătoarelor sexuale, încearcă să folosească sintagma „lucrătoare sexuală” pentru a o fixa în limbajul comun.

Așadar, de unde provine această expresie, muncă sexuală? Unele surse susțin că a fost utilizată pentru prima oară de Carol Leigh, cunoscută și ca Scarlet Harlot (Desfrânata Roşcată), la o conferință din 1989. Potrivit Melissei Farley, conducătoarea unei mari companii de cercetare, Prostitution Research and Education, „proxeneții și susținătorii acestora au început să uziteze sintagma de demult […]. Termenul a fost folosit prima oară în California, cu decenii în urmă, de grupări pro-prostituție precum COYOTE”.

COYOTE este acronimul pentru Call Off Your Old Tired Ethics (Lăsați-ne cu morala voastră perimată), o grupare condusă acum de „lucrătoare sexuale”, dar constituită, de fapt, în anii 1970, pentru a promova nu cauza femeilor, ci a „peștilor”. Farley, autoare a numeroase studii naționale și internaționale asupra prostituției, mi-a declarat într-un interviu telefonic: „prin acest termen [«lucrătoare sexuală»], o activitate în care femeia se degradează este transformată într-o profesie […]. Lumea își închipuie că el conferă demnitate femeilor care o practică”.

Farley insistă că expresia „lucrătoare sexuală” nu conferă demnitate femeilor care se prostituează: „Ceea ce le conferă într-adevăr demnitate este să le numim femeie sau soră. Nu trebuie să identificăm persoana cu ceea ce i se face”. Pentru Farley, sintagma reprezintă în principal un instrument de marketing: „O foarte mare parte a gândirii din domeniul prostituției se axează pe marketing. Mai mult decât orice, prostituția și traficul țin de marketing, de promovarea «distracției» și de profituri—această imagine este numai minciună, dar este bună pentru afacere”.

Adevărul este că multe femei care prestează așa-zisa muncă sexuală nu își aleg de bunăvoie profesia. Bazându-se pe decenii de cercetare, Farley declară că majoritatea acestor femei „au fost lăsate fără ieșire de rasism, sexism și sărăcie, implicându-se într-un final în ceva din care foarte greu se iese, odată cooptată”. Preocuparea lui Farley nu este ca munca sexuală să devină mai accesibilă și acceptată; ea militează, dimpotrivă, pentru „dreptul femeii de a nu se prostitua”. Conform cercetării sale, 89% dintre persoanele care se prostituează, intervievate în 9 țări diferite, indică faptul că „vor să renunțe acum”.

O femeie victimă a traficului sexual, Rachel Moran, a descris opțiunile pe care le avea în blogul său, The Prostitution Experience (Experiența prostituției):

Dacă mă gândesc la opțiunile mele, au fost pur și simplu acestea: accepți bărbați peste tine și în tine, sau continui să mori de foame pe străzi. Fă ce vrei. „Alege”. Oamenii nu vor înțelege niciodată conceptul de alegere, așa cum funcționează acesta în prostituție, până când nu vor pricepe conceptul de constrângere, atât de activă în domeniu. Cât timp aspectul constrângerii în cadrul acestei alegeri este ignorat, va fi imposibil să înțelegem rolul jalnic al „alegerii” pentru femeile care se prostituează.

Astfel de mărturii ale prostituatelor care au scăpat motivează multe organizații pentru femei să ajute femeile să renunțe la prostituție în întreaga lume. Lauren Hirsch și Kristen Berg, de la grupul pentru femei Equality Now, mi-au declarat că sintagma „lucrătoare sexuală” sugerează în mod fals că persoanele din domeniu își aleg liber profesia, pe când doar „o minoritate infimă” aleg efectiv să practice prostituția. Ele constată că filosofia lobbiștilor pentru lucrătoarele sexuale „se concentrează pe elita care poate opta să intre sau să renunțe”, care nu sunt nicidecum o majoritate. Cele mai multe femei se află pe poziții mai vulnerabile.

Pentru Equality Now, ar fi „îngrijorător să se creeze o politică pentru o astfel de minoritate, când atât de multe femei nu au de ales”. Pentru a complica situația, traficul sexual implică frecvent atașamentul traumatic al victimelor față de traficanții lor, astfel încât în cazul „multor femei care declară că fac acest lucru voluntar, dacă le descoși și ajungi 5 ani în trecut, [constați că] a existat coerciție”.

Din nefericire, proponenții sintagmei „lucrătoare sexuală” par să creadă că acceptarea pe scară largă este mai importantă decât combaterea cazurilor reale de coerciție și trafic din industria sexului. Cel puțin, așa se deduce din articole precum „Războiul împotriva lucrătoarelor sexuale” de Melissa Gira Grant, publicat în Reason Magazine anul trecut. Grant, care se descrie în biografia sa ca o „fostă lucrătoare sexuală”, se preface că nu ştie de traficul de persoane și de victimele acestuia. În schimb, ea atribuie orice asemănare a muncii sexuale cu exploatarea sexuală unui construct social, datorat unei „ofensive mass-media” din partea unor oameni care „redefinesc munca sexuală ca pe o chestiune în care niște bărbați răi fac lucruri rele unor femei sclave”.

Grant face o singură referire la traficul de ființe umane în care nu îl ironizează ca instrument fictiv al mass-media: atunci când sugerează că ar trebui să fie trecut sub tăcere, fiindcă atenția publică asupra chestiunii ar putea fi greșit interpretată ca „o licență pentru arestări, care va face deseori ca lucrătoare sexuale, care poate au fost forțate să presteze muncă sexuală sau poate nu, să fie arestate”. Se pare că persoanele responsabile cu verificarea faptelor pretinse în articole de la Reason au fost în concediu în luna publicării, căci multe dintre organizațiile despre care Grant pretinde că militează pentru arestarea mai multor prostituate (de exemplu Shared Hope International, Equality Now și Coalition Against Trafficking in Women) au politici clare împotriva arestării femeilor care se prostituează, majoritatea activând pentru incriminarea proxeneților, în vederea restrângerii cererii de femei traficate.

Chiar și așa, Grant pretinde că grupările anti-trafic nu încearcă să ajute femeile traficate, ci doar să „le controleze comportamentul”. Retorica sa se vădește goală de conținut, deoarece numeroase femei care au părăsit de bunăvoie industria sexului susțin aceste organizații. Pentru orice persoană care cunoaște realitatea în această problemă, articolul lui Grant pare o lungă încercare de a prezenta industria sexului în roz, a crea false argumente care sună bine împotriva celor care nu sunt de acord și a contrazice sfruntat faptele.

Ca cineva care afirmă că a lucrat odată în industria sexului, poate Grant să fie într-adevăr neștiutoare față de problema semnificativă a traficului de ființe umane? Este oare posibil să fi cunoscut măcar o femeie pe care proxenetul a constrâns-o să se prostitueze? Dacă da, în articolul din Reason, ea practic le spune acestor femei: încălcarea dezumanizantă a drepturilor voastre ca victime ale traficului nu contează la fel de mult ca „dreptul” altora de a face bani din prostituție. Este mai bine ca suferința voastră să rămână sub tăcere, decât ca orice lucru să împiedice profiturile lucrătoarelor sexuale.

Raționamentul nu este unul izolat la articolul lui Grant. Activiștii pentru drepturile lucrătoarelor sexuale folosesc un limbaj similar pentru a ocoli problema traficului, afișând astfel o fericită—sau intenționată—ignoranță față de realitatea traficului sexual.

O fostă femeie traficată, acum activistă anti-trafic, care semnează cu pseudonimul Stella Marr, afirmă că mulți dintre cei care se autointitulează susținători ai lucrătoarelor sexuale trec intenționat sub tăcere problema traficului de persoane. Conform lui Marr, mulți dintre acești lobbiști nu sunt dezinteresați: mulți sunt, de fapt, proxeneți. Într-o postare de blog în două părți pentru Prostitution Research and Education, Marr alcătuiește o lungă listă de lobbiști pentru lucrătoarele sexuale care, departe de a proveni din rândul lucrătoarelor sexuale din păturile de jos ale afacerii, pe care pretind a le reprezenta, sunt de fapt proxeneți care „impresariază” prostituate și fac bani de pe urma lor. Persoanele din vârful piramidei fac grămezi de bani cu costuri mici, având astfel o motivație puternică de a trece abuzurile sub tăcere și a-și umfla profiturile.

Toate acestea indică o oarecare ironie a știrilor cu privire la recenta lege din California. Chiar reprezentanții lucrătoarelor sexuale, care au negat mult timp violența din industria sexului, recunosc acum că aceasta există.

Știrile citează reprezentanții mai multor organizații pentru lucrătoarele sexuale, exclamând că de mult era timpul ca femeile din industria sexului să primească despăgubiri ca victime în caz de viol. Ceea ce le scapă este faptul că persoanele care lucrează în industria sexului au o probabilitate mai mare de a fi violate decât persoanele obișnuite din California. Cercetările relevă, de exemplu, că „70% dintre femeile care se prostituează din San Francisco au fost violate” și că „femeile care se prostituează au fost violate în medie o dată pe săptămână”. Țările în care prostituția a fost legalizată nu se descurcă cu mult mai bine. În Olanda, „60% din femeile care se prostituează au suferit agresiuni fizice, […] 40% au suferit violență sexuală și 40% au fost forțate să se prostitueze și/sau abuzate sexual de persoane cunoscute”.

Am discutat cu nu puține femei foste prostituate care sunt de acord că „prostituția este viol plătit”.

Deci, dacă aceste organizații pentru lucrătoarele sexuale au negat timp de decenii cercetările privind violența în prostituție, încercând să prezinte prostituția ca pe o opțiune profesională legitimă, de ce solicită acum despăgubiri de la stat pentru victimele violului?

Răspunsul scurt? Pentru bani. Au creat o poveste frumoasă pentru canalele de știri, ca și cum ar fi într-adevăr preocupați de binele femeilor și ar apăra „drepturile lucrătoarelor sexuale”, dar dacă într-adevăr le-ar păsa de drepturile femeilor, nu ar continua să recruteze noi femei pentru cel mai periculos simulacru de profesie din lume. După cum spun lobbiști anti-trafic de persoane, prostituția nu este profesiune, ci exploatare.

Știrile din California „confirmă într-o oarecare măsură ceea ce noi am spus de la început cu privire la violența în prostituție”, afirmă Melissa Farley. Mulți dintre susținătorii legii californiene sunt aceiași oameni „care au susținut că prostituția nu este atât de violentă precum o arată decenii de cercetare”. „Ne-au marginalizat”, declară Farley despre colegii săi cercetători, „iar acum apar încântați că despăgubirile le vin la plată”.

Este, în mod cert, timpul ca abuzurile din domeniul prostituției să capete atenție și ca aceste femei să primească îngrijirea de care au atâta nevoie. Dar dacă funcționarii californieni nu vor oferi lucrătoarelor sexuale victime ale violului literatură anti-trafic sau consiliere pentru a ajuta la stoparea coerciției, acesta ar putea rămâne doar un alt succes al lobbiștilor pentru lucrătoarele sexuale. Dacă așa stă situația, ne întrebăm dacă statul California își va da seama de jocul proxeneților.

*Mary Rose Somarriba, beneficiara unei burse post-universitare în jurnalism „Robert Novak” în 2012, pentru studierea conexiunilor dintre traficul sexual și pornografie, este editor cultural la Verily Magazine. Articol din februarie 2014, publicat în The Public Discourse – publicație a Institutului Whiterspoon din SUA.

Știri si opinii

Leo van Doesburg (Olanda): Legalizarea prostituţiei a dus la creşterea traficului de persoane

de Ştefana Totorcea, StiripentruViata.ro

leo-van-doesburgOlandezul Leo van Doesburg, Director pentru Afaceri Europene la Mişcarea Politică Creştină Europeană (ECPM), este un bun cunoscător al limbii române şi al României, unde activează din anii 1990 pe proiecte de afaceri şi de responsabilitate socială. Ca  reprezentant al dreptei creştine la nivel european, se ocupă cu promovarea valorilor creştine în viaţa publică.

A susţinut multe cursuri pe probleme de creştin-democraţie, libertate religioasă şi de conştiinţă, valorile familiei, demnitate umană, pace şi reconciliere. În 2011 a primit Premiul Conscience and Freedom (Conştiinţă şi Libertate) pentru promovarea libertăţii religioase în Europa, iar în 2013 a primit o distincţie de la Uniunea Internaţională a Romilor, care îi recunoştea contribuţia la combaterea discriminării împotriva populaţiei rome din Estul Europei.

Discursul domnului Leo van Doesburg la Conferinţa Internaţională de la Bucureşti, „Traficul de persoane: o ameninţare la adresa valorilor familiei”, din 2 aprilie 2014 (intertitlurile aparţin redacţiei)

Legalizarea prostituţiei a dus la creşterea traficului de persoane

Traficul de persoane este o problemă foarte actuală. Pe 24 februarie 2014, Parlamentul Europan a adoptat Raportul despre Exploatarea Sexuală şi Prostituţie şi Impactul Acestora Asupra Egalităţii de Gen.

Pe 3 martie, grupul parlamentar pentru prostituţie din parlamentul britanic a prezentat o anchetă referitoare la cadrul legal al prostituţiei în Anglia şi Ţara Galilor. Între timp, Franţa şi-a schimbat politicile legate de prostituţie şi la fel intenţionează şi Finlanda.

În Olanda, unele zone unde se practica prostituţia au fost închise, iar Elveţia a crescut vârsta minimă de practicare a prostituţiei.

O legătură pe care o au în comun aceste măsuri este faptul că s-a constatat o legătură între legalizarea prostituţiei şi creşterea traficului de persoane. De aceea, traficul de persoane poate fi combătut doar împreună cu combaterea fenomenului prostituţiei.

Am fost implicat personal într-o iniţiativă împreună cu prietenii de pe lângă Consiliul Europei, care-şi propună să facă din achiziţionarea de servicii sexuale o infracţiune. Aceasta va ajuta la combaterea traficului de persoane cu scopul de a fi transformate în sclave sexuale.

Pe 21 martie, raportorul european José Mendes Bota a prezentat în Parlamentul European raportul „Prostituţie, trafic de persoane şi sclavie modernă în Europa”.

Pe baza acestor rapoarte, se va adopta o rezoluţie a Parlamentului European care să propună criminalizarea solicitării de servicii sexuale, dar nu şi criminalizarea prostituatelor. În acest scop, ar fi bine ca membrii comitetului parlamentar român de combatere a traficului de persoane să îi contacteze pe europarlamentarii români şi să îi roage să voteze în favoarea unei rezoluţii care susţine raportul. (Nota redacţiei: Aceasta s-a întâmplat întocmai, rezoluţiile au fost adoptate, să sperăm că ţările membre UE îşi vor amenda politicile în funcţie de ele.)

Statistici îngrijorătoare după extinderea UE

Rapoartele menţionate  mai sus documentează diversele forme de prostituţie din Europa şi felul în care acestea afectează traficul de persoane. Concluzia este că fenomenul nu este doar larg răspândit, ci şi în creştere ca intensitate. Ele sunt în concordanţă şi cu raportul făcut public în aprilie 2013 de Cecilia Malmstrom, Comisar UE pentru Afaceri Interne. Acesta arăta că traficul de persoane crescuse cu 18%, în timp ce condamnările legate de această infracţiune scăzuseră cu 13% în aceeaşi perioadă (n.red. – intre 2008 şi 2010). În plus, conform aceluiaşi document, 61% din victimele traficului de persoane sunt cetăţeni europeni.

Victimele traficului provin mai ales din România şi Bulgaria

Mulţi care lucrează în Olanda cu prostituate şi victime ale traficului de persoane arată că extinderea UE a fost un punct de cotitură. În Germania se estimează că 85% din victimele traficului de persoane sunt românce şi bulgăroaice.
Rapoartele menţionate arată în mod clar că liberalizarea prostituţiei în Olanda şi Germania a eşuat şi, în loc să protejeze prostituatele şi să le asigure condiţii mai bune de muncă, a avut exact efectul contrar. Legalizarea (prostituţiei) a dus în multe locuri la creşterea criminalităţii, la dependenţa de prostituţie şi la sprijinul traficanţilor.

Marea majoritate a femeilor nu se prostituează de bunăvoie

Cu toate că Olanda încearcă o politică echilibrată, ca să combată traficul de persoane, prin legea prostituţiei nu face decât să pună gaz pe foc, deoarece pleacă de la ideea falsă că majoritatea femeilor fac aceasta de bună-voie. Aceasta e doar cu puţin mai mult decât un mit. Descrie doar o foarte mică minoritate a prostituatelor. Un raport KLPD, al Poliţiei Naţionale Olandeze, din 2008, spunea că între 50% şi 90% din prostituatele cu forme legale lucrează involuntar.

De aceea, dacă vrem să sacrificăm demnitatea şi drepturile unei mari majorităţi a femeilor care sunt violate şi abuzate prin protejarea unei mici minorităţi de femei care fac această meserie în mod voluntar, cred că Olanda trebuie să aleagă.

Din nefericire, victimele provin mai ales din România şi Bulgaria. De aceea, e nevoie de o strânsă colaborare pentru a schimba situaţia din Olanda, dar şi pentru a proteja cetăţenii români.

Eforturile României în combaterea traficului de persoane sunt importante, dar cea mai eficientă ar fi  criminalizarea clientului

În ceea ce priveşte situaţia româncelor, Grupul de Experţi pentru Acţiunea în vederea Combaterii Traficului de Persoane (GRETA), din cadrul Consiliului Europei, salută eforturile făcute de autorităţile române în anchetarea şi trimiterea în justiţie a cazurilor de trafic de persoane, precum şi introducerea de prevederi legale specifice care să garanteze că victimele involuntare ale traficului nu vor fi urmărite penal.

Totuşi, în ciuda legilor drastice, există în continuare destule cazuri trimise în justiţie. Acestea apar în hoteluri, dar şi în apartamente particulare. Printre canalele care ofer acces la servicii sexuale se numără personalul hotelier, şoferii de taxi şi Internetul.

Cel mai bun model de combatere a traficului de persoane, este, în opinia mea, introducerea modelului nordic, de criminalizare a celor care solicită servicii sexuale. Un raport din Marea Britanie arată şi el că distincţia dintre prostituţia voluntară şi cea involuntară nu este relevantă. Prostituţia se leagă de violenţa în mai multe moduri. În acelaşi timp, câteva elemente opresive – precum inegalitatea între sexe, discriminarea pe bază de sex şi rasă, violenţa fizică şi verbală a partenerilor masculini – s-au dovedit a creşte probabilitatea ca fetele şi femeile să ajungă să practice prostituţia forţată.

Consolidarea familiilor prin politici publice, factor-cheie în combaterea traficului de persoane

În România, la fel ca în toate ţările, dezvoltarea de familii puternice este importantă.

Dar mă tem că în România discuţia a pornit într-o direcţie greşită. În loc să se caute moduri de consolidare a familiilor ca problemă fundamentală şi centrală a politicilor, se caută alte căi şi se discută tot felul de alternative la familia naturală. Nu este numai o direcţie care merge împotriva culturii (locale), ci şi o iniţiatică care deschide calea pentru destrămarea familiilor şi ajungerea a tot mai multor persoane în mâinile traficanţilor şi la prostituţie.

Avem nevoie să dezvoltăm şi să încurajăm o viaţă de familie robustă, bazată pe iubire, nu să stimulăm promiscuitatea, individualismul şi sexualizarea societăţii.

Nu cred că problemele economice sunt singurele care le fac pe femei să cadă victime prostituţiei, ci familiile din care provin. În loc să încurajeze modelele alternative de familie, România are nevoie de politici puternice de sprijinire şi promovarea a unei vieţi de familie sănătoase. Acestea ar trebui promovate în presă şi de către politicieni.

Traficul de persoane nu reprezintă o ameninţare la adresa familiei. Ci familia ar trebui să fiecare care reprezintă o ameninţare la adresa traficului de persoane.

Pe aceasta ar trebui să se bazeze manualele şcolare, politicile publice, presa, cu toate că mă tem că şi în România se va pune gaz pe foc.

În mod concret, fac apel la România să urmeze concluziile rapoartelor şi anchetelor internaţionale menţionate şi să încerce să urmeze modelul nordic introdus în Suedia, Islanda şi Norvegia (şi înţeleg că de curând şi în Franţa, posibil şi în Finlanda).

Modelul la care mă refer a fost introdus cu succes în Suedia în 1999 şi cred că exemplul va fi urmat şi de alte ţări. Nu numai că a dus la scăderea prostituţiei şi a traficului de persoane, dar a şi creat în ţară o conştientizare că a cumpăra corpul unei femei este prin esenţa însuşi a faptului o ameninţare la demnitatea acesteia. De asemenea, a reuşit să explice faptul că prostituţia nu este o activitate de afaceri normală, ci o formă de violenţă continuă asupra femeii, ethosul libertăţii sexuale mergând aici prea departe şi creând nu eliberarea femeii, ci o nouă formă de sclavie, după cum o dovedesc diverse rapoarte.

Să sperăm şi să ne rugăm ca următorul pas în conştientizarea acestui fapt să repeta experienţa suedeză. În 1999, la introducerea noii legi, care amendează doar clientul, a existat o rezistenţă la acest model. Dar acum, majoritatea populaţiei sprijină pe deplin acest model de tratare a prostituţiei. Să sperăm şi să ne rugăm ca următorul fapt să fie conştientizarea nu doar a efectelor prostituţiei, ci şi a faptului că sprijinul unei familii puternice este singurul lucru care reprezintă o adevărată ameninţare la traficul de persoane.

Știri si opinii

Evaluarea a 10 ani de politici privind prostituția în Suedia și Olanda

O comparație grăitoare între reglementarea prin legalizarea prostituției (Olanda) și „modelul suedez” pentru combaterea acestui flagel social.

OLANDA [1]

Pe 1 octombrie 2000, Olanda a legalizat bordelurile. De atunci, mai multe studii ale Comitetului Științific de Cercetare și Documentare al Ministerului Justiției (WODC) și ale poliției naționale (KLPD) au studiat impactul dezincriminării proxenetismului în Olanda.

Situația persoanelor din prostituție s-a înrăutățit

Studiul „Daalder” [2] realizat de Ministerul Justiției dezvăluie că:

  • Nu a avut loc nici o îmbunătățire semnificativă a situației persoanelor din prostituție;
  • Bunăstarea emoțională a prostituatelor s-a redus în toate aspectele;
  • Rata utilizării sedativelor a crescut;
  • Cererile de a părăsi industria au fost foarte mari, în timp ce doar 6% din autoritățile locale oferă o astfel de asistență.

50% până la 90% din femeile din prostituție lucrează involuntar

Aceste date au fost furnizate în 2008 de poliția națională într-un studiu privind sectorul prostituției legalizate, intitulat „Păstrarea aparențelor” [3]. În acest studiu, poliția olandeză oferă o evaluare foarte îngrijorătoare a legalizării proxenetismului. Cauza directă a studiului este „cazul Sneep”, în care 2 proxeneți turco-germani, împreună cu alți 30 complici, au fost condamnați pentru exploatare și violență împotriva a mai mult de 100 femei din Olanda, Germania și Belgia. Ceea ce frapează e faptul că toate femeile care au fost exploatate prin violență extremă în Olanda se găseau în bordeluri legale, cu impozite plătite către stat!

Crima organizată a păstrat controlul asupra sectorului legal al industriei prostituției

În 2011, viceprimarul din Amsterdam, Lodewijk Asscher, a declarat că dezincriminarea a fost o „eroare națională” [4] și că guvernul a fost foarte naiv. Un raport realizat în comun de municipalitatea Amsterdam și de ministerul Justiției [5] arată că, într-adevăr, o mare parte a sectorului legal al industriei pornografice perpetuează exploatarea și traficul de ființe umane. Jumătate din afacerile autorizate de prostituție și cafenelele unde se pot consuma droguri (marijuana) sunt conduse de indivizi cu cazier judiciar.

Dezincriminarea proxenetismului și legalizarea industriei sexului nu previne creșterea prostituției „ascunse” sau „ilegale”

În 2010, RIEC, agenție guvernamentală care se ocupa cu prevenirea criminalității organizate, a arătat într-un studiu [6] că doar 17% din publicitatea la prostituție este plasată de bordelurile autorizate.

SUEDIA[7]

Guvernul suedez a publicat în iulie 2010 o evaluare a legislației sale din 1999 care interzicea achiziționarea de relații sexuale (nu și „vânzarea”) [8]. Evaluarea a fost realizată de Ministerul Justiției [9].

Prin descurajarea cererii, interzicerea achiziționării sexului funcționează ca barieră împotriva crimei organizate, a traficului și a proxenetismului în Suedia

Potrivit poliției naționale, legislația a contribuit la lupta împotriva rețelelor de proxeneți. Prin abordarea cererii, și prin urmare, reducând posibilitățile de a câștiga din exploatarea prostituției, Suedia a descurajat rețelele criminale să investească pe teritoriul ei [10].

Numărul persoanelor exploatate în prostituția de stradă s-a înjumătățit și există o stabilizare generală a numărului de prostituate, comparativ cu creșterea semnificativă din țările vecine

Evaluarea legislației suedeze arată că:

  • Numărul persoanelor exploatate în prostituția de stradă s-a înjumătățit din 1999, în timp ce, în aceeași perioadă, în Danemarca și Norvegia s-a triplat (între timp, Norvegia a adoptat și ea „modelul suedez”). Nu există nici o dovadă că bărbații suedezi merg în străinătate pentru a cumpăra sex;
  • Prostituția prin intermediul internetului a crescut și în Suedia, ca și în alte țări, ca urmare a dezvoltării tehnologiei online. Cu toate acestea, numărul de persoane care se vând prin pagini/anunțuri pe internet e mult mai mare în țările vecine [11].
  • Nu a avut loc o creștere a prostituției „ascunse”. Serviciile sociale și poliția evidențiază că prostituția nu poate fi complet ascunsă, deoarece are nevoie de o formă de publicitate pentru a atrage cumpărătorii de sex.

Legislația dovedește că transmite norme și valori: mentalitățile s-au schimbat complet în 10 ani, deoarece astăzi există mai mult de 70% din sprijinul public pentru lege

În timp ce majoritatea populației suedeze s-a opus interzicerii achiziționării sexului la momentul adoptării legii, 10 ani mai târziu trei sondaje au arătat că mai mult de 70% din populație o susține pe deplin. Sprijinul e mai puternic printre tineri: acest lucru arată că legea a jucat un rol important în transmiterea de norme și valori.

Interdicția acționează ca un factor descurajant pentru cumpărătorii de sex. Există o descreștere a cererii

Potrivit sondajelor, proporția bărbaților suedezi cumpărători de sex a scăzut. În 1996, 13,6% din bărbații suedezi au declarat că au cumpărat pe cineva pentru sex. În 2008, proporția era de doar 7,8%. Poliția suedeză consideră că legislația previne cumpărarea de sex [12].

 

[1] Sursa: ‘On legalised prostitution in the Netherlands’, Karin Werkman, 2012.
[2] Daalder, A. L. (2007). Prostitution in The Netherlands since the lifting of the brothel ban [English version]. The Hague: WODC / Boom Juridische Uitgevers.
[3] KLPD (Korps Landelijke Politiediensten) – Dienst Nationale Recherche (juli 2008). Schone schijn, de signalering van mensenhandel in de vergunde prostitutiesector. Driebergen.
[4] http://www.lemonde.fr/m/article/2011/12/23/pays-bas-flop-de-la-legalisation-de-la-prostitution_1621755_1575563.html
[5] Gemeente Amsterdam, Ministerie van Veiligheid en Justitie; Projectgroep Emergo (2011). Emergo – De gezamenlijke aanpak van de zware (georganiseerde) misdaad in het hart van Amsterdam. Achtergronden, ontwikkelingen, perspectieven. Amsterdam: Boom Juridische Uitgevers.
[6] RIEC Noord Holland (19 October 2010). Methodiek ‘Inzicht in prostitutiebranche’.
[7] Sursa: „Briefing on Swedish law and policies on prostitution and trafficking in human beings”, Gunilla S. Ekberg B.S.W., JD, 2012.
[8] Website of the Swedish government: http://www.regeringen.se/sb/d/13358/a/149231.
[9] Interesant că această evaluare a fost realizată de un guvern condus de un partid care în urmă cu 10 ani votase contra legii….
[10] Acest efect de descurajare a fost confirmat în convorbirile înregistrate de poliție și care relevă lipsa profitabilității „investiției” în rețelele de prostituție din Suedia.
[11] În 2007, agenția guvernamentală suedeză pentru afaceri sociale a studiat timp de 6 săptămâni publicitatea pe internet și a găsit doar 400 de anunțuri pentru servicii sexuale. În 2008, mai mult de 800 de persoane în Danemarca și mai mult de 1400 din Norvegia își propuneau serviciile pe internet. Sursa: http://www.assemblee-nationale.fr/13/pdf/rap-info/i3334.pdf (p. 226).
[12] De la intrarea în vigoare a legii, în 1999, 4.225 de bărbați au fost sancționați.

Știri si opinii

Optsprezece mituri despre prostituție

Notă: Acest material este realizat de European Women’s Lobby (Lobby-ul European al Femeilor, www.womenlobby.org). Deși tributar reflexelor neo-feministe ale „eliberării sexuale”, documentul merită citit și recomandat deoarece el constituie recunoașterea faptului că modelul reglementării prostituției prin legalizare a eșuat definitiv și nici măcar grupările feministe, cel puțin o mare parte dintre ele, nu îl mai consideră viabil. De ce am repeta noi experiența tragică a altor state, precum Suedia (înainte de 2000), Germania și Olanda?

O ALEGERE?

1. “Prostituția este cea mai veche meserie din lume”

Haideți să schimbăm perspectiva: proxenetismul ar putea fi într-adevăr considerat cea mai veche profesie din lume. În orice caz, doar pentru că ceva există de foarte mult timp, nu înseamnă că nu poate sau nu trebuie să fie schimbat. Nu spunem: “crima a existat dintotdeauna; nu putem face nimic”. Uitați-vă de exemplu, la pedeapsa cu moartea, sau la sclavie.

2. „E o slujbă ca oricare alta”

Cunoașteți vreo altă „slujbă” unde oamenii se confruntă cu o mortalitate de 10 până la 40 de ori peste medie? Unde 60 până la 80% dintre „muncitori” experimentează abuzuri fizice și sexuale regulate? Dacă e o slujbă ca oricare alta, cum se face că atât de puține femei din Europa de Vest profită de ocazie? Cum se face că majoritatea copleșitoare sunt femei imigrante? Acest lucru înseamnă că așa-numita „slujbă” este doar pentru femeile străine? De dragul egalității dintre sexe, ar trebui să avem o campanie de promovare a ei și pentru bărbați? Există sindicate în Europa care nu văd prostituția ca pe o meserie, deoarece e incompatibilă cu siguranța și demnitatea, precum și cu progresul în carieră, asociat cu profesia.

3. „Prostituția aduce femeilor independență economică, în special emigrantelor.”

În vremuri de criză economică, cu șomaj ridicat, cu atitudini rasiste, ar fi foarte ușor de spus că prostituția e o soluție pentru femei în general și pentru imigrante în particular. Ea ar ajuta chiar la reducerea ratei șomajului, nu?! Problemele reale ale femeilor imigrante sunt: accesul pe piața forței de muncă, recunoașterea calificărilor și dreptul de reunificare a familiei. Independența economică nu ar trebui dobândită cu prețul abuzului și al vătămării. În secolul XXI ar trebuie să ne descurcăm mai bine.

4. „Este o alegere.”

„Dacă femeile ar avea mai multe opțiuni economice în această societate, nu ar alege sa fie abuzate în prostituție”, spune Fiona Broadfoot, supraviețuitoare a prostituției din Marea Britanie. Alegerea e întotdeauna legată de un context. Astăzi, în Europa, egalitatea dintre sexe nu e o realitate: doar uitați-vă la diferențele de salarizare între femei și bărbați (16%), la prevalența violenței asupra femeilor (1 din 5 femei este victimă a violenței domestice), la stereotipurile sexiste, la subreprezentarea femeilor în afaceri, în mediul academic si în politică (doar 24% din parlamentari, la nivel național)… Într-un context în care multe femei întâmpină discriminări, sărăcie și violență, consimțământul poate fi cumparat cu bani. Cercetările mai ample arată că sărăcia, pierderea familiei, lipsa unei locuințe, dependența de droguri și istoricul unui abuz fizic sau sexual sunt factori cumulativi care le fac pe femei vulnerabile la prostituție. Mai mult decât atât, majoritatea femeilor care se prostituează o fac fiind foarte tinere. Ai dori ca fiica sau sora ta să aleagă prostituția? Ar putea începe de mâine.

5. „Prostituția aduce o mulțime de bani.”

Cui? Potrivit Interpolului din Europa, un proxenet câștigă 110.000 euro pe an pentru fiecare femeie. Dacă prostituția ar fi un job atât de bun, cum se face că cea mai mare parte a prostituatelor nu dețin o mașină, un apartament sau nu economisesc bani pentru viitor? Ideea că prostituția „aduce o mulțime de bani” e un mit. Mai mult decât atât, dezbaterea cu privire la banii câștigați din prostituție e o strategie necinstită: indiferent de sumă, prostituția înseamnă cumpărarea accesului la corpul și sexualitatea ta. Ființele umane nu au preț.

LIBERTATE SEXUALĂ?

6. „Prostituția înseamnă libertate sexuală, abolirea este anti-sex”

Mai exact: despre a cui libertate sexuală vorbim? Toată lumea e de acord că libertatea sexuală constă în a te bucura de sănătate și drepturi sexuale, bazate pe egalitate și eliberare de orice discriminare, constrângere sau violență (definiție data de OMS). Prostituția nu înseamnă sex, înseamnă putere: achiziționarea sexului este negarea dreptului celeilalte persoane la dorința sexuală. Cu alte cuvinte, cumpărarea sexului nu poate fi numită libertate sexuală. Aboliționiștii sunt pro-sex: ei vor o libertate sexuală autentică și egalitate între femei și bărbați, iar acest lucru nu poate fi realizat atâta timp cât sexualitatea e plasată în domeniul de aplicare al pieței.

7. „Prostituția este o parte a luptei istorice a femeilor de a-și controla trupul”

În anii 1970, în Europa, femeile au luptat într-adevăr pentru recunoașterea drepturilor reproductive și sexuale, în special pentru dreptul la avort în condiții de siguranță. Ele au denunțat inegalitatea structurală dintre sexe și, prin urmare, orice autoritate care caută să impună femeilor un punct de vedere: religia, tradiția și… piața! Comercializarea sexualității și a corpului femeii nu poate fi considerată parte a unei lupte pentru drepturile femeilor: prostituția se referă la bărbații care-și oferă dreptul de a cumpăra sex, nu la realizarea egalității sexuale.

8. „Unele femei pretind că e dreptul lor să se prostitueze”

Unii oameni acceptă de bună voie să lucreze pe un salariu mai mic (în special imigranții ilegal); unii chiar sunt de acord să-și vândă un organ. În ambele cazuri, societatea noastră a decis să-i protejeze pe cei vulnerabili și să garanteze o viață decentă pentru toți; de aceea, legea condamnă angajatorul sau cumpărătorul organului. În mod similar, legea ar trebui să incrimineze cumpărătorul de sex, nu persoana care se prostituează. Unele persoane ar putea pretinde că e alegerea lor să se prostitueze; dar o societate democratică nu e construită pe baza cererilor individuale care nu reflectă situația majorității. Este în joc viitorul pe care-l creăm, societatea în care vrem să trăim. În aceste zile ar trebui să ne preocupăm mai mult de drepturile femeilor și bărbaților de a NU fi în prostituție.

9. „Numai ‘lucrătorii sexuali’ ar trebui să vorbească despre prostituție, deoarece ei știu cel mai bine”.

Ar trebui ca numai femeile care au fost victime ale violenței domestice să aibă dreptul să denunțe violența partenerului? Violența domestică e cunoscută ca forma structurală de violență împotriva femeilor; care ne afectează pe toți, femei și bărbați, deoarece este vorba despre valorile sociale. Prostituția ne afectează pe toți: transmite norme și reprezentări tinerilor, este trivializată de către media și industria culturală. Nu e de mirare că insulta „curvă” este atât de larg răspândită! Mai mult, pentru fiecare „lucrător sexual” mediatizat, există mai mulți supraviețuitori ai prostituției, care vor rar să vorbească, din cauza traumei provocate de experiența lor. Și milioane de persoane care încă se prostituează, care sunt invizibile. E timpul să îi ascultăm.

UTILITATE SOCIALĂ?

10. „Prostituția e folositoare societății, în special bărbaților izolați social și singuri”.

Cumpărătorii de sex nu se potrivesc acestui stereotip: cercetările sociale arată că majoritatea cumpărătorilor de sex sunt oameni căsătoriți sau într-o relație și sunt mai susceptibili de a avea un număr mai mare de partenere sexuale decât restul populației masculine. Prin justificarea prostituției ca instituție socială s-ar putea presupune că unele femei trebuie sacrificate pentru „nevoile” acestor bărbați. Din fericire, tu sau sora ta/soția/fiica/prietena nu faceți parte din persoanele sacrificate. Femeile care se prostituează sunt în primul rând femei și ar trebui să se bucure de aceleași drepturi umane și demnitate.

11. „Cererea nu va dispărea niciodată”

Ce viziune tristă asupra bărbaților… potrivit acestei presupuneri, bărbații sunt conduși de instincte sexuale, nu de creier. E cu atât mai surprinzător cu cât majoritatea bărbaților NU sunt cumpărători de sex. Cererea e justificată de o anumită viziune asupra masculinității, relaționată cu virilitatea sau cu puterea, cu toate stereotipurile transmise în societatea noastră inegală. Cererea poate fi redusă prin educație, prevenire și legislație. Este atât de simplu! Fatalismul e folosit de oamenii care nu doresc schimbarea societății.

12. „Abolirea postituției ar duce la mai multe violuri”

De fapt, e exact invers: studiile arată că bărbații cumpără sex pur si simplu pentru că este posibil. Normalizarea prostituției încurajează actele de violență împotriva femeilor prin transmiterea semnalului social că femeile sunt mărfuri. Nevada, unde proxenetismul a fost dezincriminat, are cea mai mare rată de violuri dintre statele americane. Într-un studiu, 54% dintre bărbații care apelează la prostituate au recunoscut că au avut un comportament agresiv față de partenerele lor.

13. „Legalizarea prostituției e cea mai bună modalitate de garantare a accesului la drepturile de bază pentru persoanele aflate în prostituție”

Problema accesului la drepturi nu e legată de statutul legal al prostituției, ci de statutul de emigrant al fiecărei persoane: dacă te afli în mod legal într-o țară poți avea acces la drepturile fundamentale, incluzând testarea HIV și îngrijirea sănătății. Dacă nu ai documente, nu ai acces la aceste drepturi. Nu are nimic de-a face cu a practica sau nu prostituția! În Germania, doar 44 persoane sunt înregistrate ca „lucrători sexuali profesioniști” din cele 400.000 estimate ca prostituate. Legalizarea prostituției nu schimbă stigmatizarea celor care o practică.

UTOPIE?

14. „Trebuie să combatem traficul, dar prostituția nu are nimic de-a face cu traficul”

Astfel de declarații contrazic realitatea: dacă prostituția nu are nimic de-a face cu traficul, pentru ce sunt traficate femeile? Potrivit datelor UE, 62% din traficul de persoane are ca scop exploatarea sexuală. Traficul e motivat de profit și are legatură directă cu piețele de prostituție, unde cererea alimentează oferta. Se estimează că veniturile din traficul de persoane pentru exploatare sexuală sunt în jur de 27,8 miliarde de dolari. Și de unde vin acești bani? De la cumpărători, ca în orice afacere! Acesta e motivul pentru care prostituția și traficul sunt legate intrinsec.

15. „Prin aplicarea modelului suedez, persoanele care se prostituează se confruntă cu mai multă violență”

Dacă clienții pot găsi femeile care se prostituează, la fel poate și poliția sau asistenții sociali. Prin incriminarea cumpărătorilor de sex, „modelul suedez” schimbă relația dintre femei și cumpărători: cumpărătorii sunt infractorii. Femei care se prostituează și care au fost în Germania (unde bordelurile sunt legale) înainte de a veni în Suedia, au declarat poliției din Stockholm că există mai multă violență în bordeluri, unde cumpărătorii de sex pot face ceea ce vor, deoarece… ei sunt „clienții”! Asistenții sociali din Suedia observă că persoanele care se prostituează se simt mai încrezătoare să vină în această țară pentru asistență. Dimpotrivă, în țările unde bordelurile sunt legale (ca Australia și Germania), furnizorii de servicii și de aplicare a legii spun că au acces limitat la aceste femei. Legalizarea prostituției nu va schimba realitatea: prostituția este o formă de violență. 68% dintre prostituate suferă de simptome ale stresului post-traumatic, la fel ca victimele torturii și ca veteranii de razboi!

16. „Nu ar trebui să incriminăm cumpărătorii de sex, deoarece ei pot salva femeile sau pot identifica victimele traficului de persoane.”

Probabil ați văzut de mai multe ori filmul „Pretty woman”. Un client care salvează o femeie sau raportează un caz de trafic este, totuși, doar un alt client. Existența „clienților drăguți” nu reduce cererea, ci oferă doar o viziune romantică asupra prostituției, o viziune care nu are nimic de-a face cu realitatea. Mai mult, „clienții drăguți” sunt o minoritate neînsemnată printre cumpărătorii de sex.

17. „Aboliționiștii vor să interzică prostituția”

Există o mare diferență între abordarea prohibiționistă, care incriminează toți actorii din sistemul prostituției, incluzând persoanele care se prostituează, și abordarea aboliționistă, care vizează doar cumpărătorii, proxeneții și traficanții, cu alte cuvinte, pe aceia care dețin puterea alegerii. Penalizând pur și simplu pe toată lumea nu duce la înlăturarea cauzelor și a naturii prostituției. Abolirea se referă la înlăturarea violenței fizice și psihice inerente prostituției și prin urmare, la protejarea persoanelor afectate și incriminarea autorilor, adică a cumpărătorilor de sex și a proxeneților. Abolirea se referă numai la propunerea unei alternative concrete persoanelor care se prostituează și la schimbarea mentalității.

18. „Abolirea prostituției e o utopie”.

Abolirea prostituției nu înseamnă eradicarea ei. Violurile, crimele sau pedofilia sunt interzise, dar încă există. Ceea ce e important e norma socială transmisă prin lege: ea ancorează în drepturile omului principiul că trupul uman și sexualitatea nu sunt de vânzare. Această normă creează condițiile în care o societate a egalității să fie cu adevărat realizată.

Știri si opinii

Rezoluție a Parlamentului European de condamnare a prostituției, ca exploatare și violență împotriva femeilor

Un raport care condamnă prostituția a fost adoptat de Parlamentul European zilele trecute. Raportul, care poartă numele inițiatorului său – europarlamentara britanică Mary Honeyball (grupul Socialist) – arată că prostituția este o formă gravă de sclavie și de violență împotriva femeilor, o încălcare a demnității umane și a egalității între femeie și bărbat. De asemenea, are legătură directă cu traficul de persoane și cu criminalitatea organizată. Legalizarea prostituției nu reduce aceste fenomene, dimpotrivă; în plus, creează o impresie de legalitate și normalitate în jurul unui fenomen prin natura sa odios.

Raportul d-nei Honeyball propune extinderea la alte țări europene a așa-numitului „model nordic” de tratare a prostituției. Suedia, Finlanda și Norvegia îl aplică, interzicând cumpărarea sexului și dezincriminând persoana prostituată. Cu alte cuvinte, cumpărătorul de sex – practic întotdeauna bărbat – este cel care comite o infracțiune, nu femeia prostituată. În plus, aceasta este cooptată în programe guvernamentale sau private de integrare socială și profesională care să o sprijine să abandoneze prostituția.

Rezultatele spectaculoase – reducerea cu până la 2/3 a prostituției stradale în Suedia, de exemplu – recomandă „modelul nordic” ca un pas înainte major pentru eliminarea prostituției.

Abordările privind prostituția diferă în Europa. De remarcat că mișcarea feministă este puternic divizată asupra acestui subiect, o parte propunând legiferarea prostituției și încadrarea prostituatelor ca prestatoare de servicii denumite „lucrătoare sexuale”, iar cealaltă, dez-incriminarea prostituatei, dar sancționarea aspră a cumpărării de servicii sexuale laolaltă cu sprijinirea femeii, considerată întotdeauna, chiar în prostituția „voluntară”, o victimă a violenței.

Cea de-a doua abordare are tot mai mult câștig de cauză, mai ales din cauza succesului „modelului nordic” în comparație cu rezulatele catastrofale ale legalizării prostituției. În țări precum Germania și Olanda, la mai bine de 10 ani de la încercarea unei astfel de reglementări permisive, datele arată creșterea criminalității organizate (trafic de persoane și de droguri) asociate fenomenului, imposibilitatea controlului bolilor cu transmitere sexuală și degradarea imaginii femeii în societate. Detalii la www.antiprostitutie.ro.

„Să plătești o prostituată înseamnă să finanțezi traficul de ființe umane.” Campanie antiprostituție în Luxemburg
„Să plătești o prostituată înseamnă să finanțezi traficul de ființe umane.” Campanie antiprostituție în Luxemburg

Cum au votat europarlamentarii români

Read More “Rezoluție a Parlamentului European de condamnare a prostituției, ca exploatare și violență împotriva femeilor”