Notă: Acest material este realizat de European Women’s Lobby (Lobby-ul European al Femeilor, www.womenlobby.org). Deși tributar reflexelor neo-feministe ale „eliberării sexuale”, documentul merită citit și recomandat deoarece el constituie recunoașterea faptului că modelul reglementării prostituției prin legalizare a eșuat definitiv și nici măcar grupările feministe, cel puțin o mare parte dintre ele, nu îl mai consideră viabil. De ce am repeta noi experiența tragică a altor state, precum Suedia (înainte de 2000), Germania și Olanda?
O ALEGERE?
1. “Prostituția este cea mai veche meserie din lume”
Haideți să schimbăm perspectiva: proxenetismul ar putea fi într-adevăr considerat cea mai veche profesie din lume. În orice caz, doar pentru că ceva există de foarte mult timp, nu înseamnă că nu poate sau nu trebuie să fie schimbat. Nu spunem: “crima a existat dintotdeauna; nu putem face nimic”. Uitați-vă de exemplu, la pedeapsa cu moartea, sau la sclavie.
2. „E o slujbă ca oricare alta”
Cunoașteți vreo altă „slujbă” unde oamenii se confruntă cu o mortalitate de 10 până la 40 de ori peste medie? Unde 60 până la 80% dintre „muncitori” experimentează abuzuri fizice și sexuale regulate? Dacă e o slujbă ca oricare alta, cum se face că atât de puține femei din Europa de Vest profită de ocazie? Cum se face că majoritatea copleșitoare sunt femei imigrante? Acest lucru înseamnă că așa-numita „slujbă” este doar pentru femeile străine? De dragul egalității dintre sexe, ar trebui să avem o campanie de promovare a ei și pentru bărbați? Există sindicate în Europa care nu văd prostituția ca pe o meserie, deoarece e incompatibilă cu siguranța și demnitatea, precum și cu progresul în carieră, asociat cu profesia.
3. „Prostituția aduce femeilor independență economică, în special emigrantelor.”
În vremuri de criză economică, cu șomaj ridicat, cu atitudini rasiste, ar fi foarte ușor de spus că prostituția e o soluție pentru femei în general și pentru imigrante în particular. Ea ar ajuta chiar la reducerea ratei șomajului, nu?! Problemele reale ale femeilor imigrante sunt: accesul pe piața forței de muncă, recunoașterea calificărilor și dreptul de reunificare a familiei. Independența economică nu ar trebui dobândită cu prețul abuzului și al vătămării. În secolul XXI ar trebuie să ne descurcăm mai bine.
4. „Este o alegere.”
„Dacă femeile ar avea mai multe opțiuni economice în această societate, nu ar alege sa fie abuzate în prostituție”, spune Fiona Broadfoot, supraviețuitoare a prostituției din Marea Britanie. Alegerea e întotdeauna legată de un context. Astăzi, în Europa, egalitatea dintre sexe nu e o realitate: doar uitați-vă la diferențele de salarizare între femei și bărbați (16%), la prevalența violenței asupra femeilor (1 din 5 femei este victimă a violenței domestice), la stereotipurile sexiste, la subreprezentarea femeilor în afaceri, în mediul academic si în politică (doar 24% din parlamentari, la nivel național)… Într-un context în care multe femei întâmpină discriminări, sărăcie și violență, consimțământul poate fi cumparat cu bani. Cercetările mai ample arată că sărăcia, pierderea familiei, lipsa unei locuințe, dependența de droguri și istoricul unui abuz fizic sau sexual sunt factori cumulativi care le fac pe femei vulnerabile la prostituție. Mai mult decât atât, majoritatea femeilor care se prostituează o fac fiind foarte tinere. Ai dori ca fiica sau sora ta să aleagă prostituția? Ar putea începe de mâine.
5. „Prostituția aduce o mulțime de bani.”
Cui? Potrivit Interpolului din Europa, un proxenet câștigă 110.000 euro pe an pentru fiecare femeie. Dacă prostituția ar fi un job atât de bun, cum se face că cea mai mare parte a prostituatelor nu dețin o mașină, un apartament sau nu economisesc bani pentru viitor? Ideea că prostituția „aduce o mulțime de bani” e un mit. Mai mult decât atât, dezbaterea cu privire la banii câștigați din prostituție e o strategie necinstită: indiferent de sumă, prostituția înseamnă cumpărarea accesului la corpul și sexualitatea ta. Ființele umane nu au preț.
LIBERTATE SEXUALĂ?
6. „Prostituția înseamnă libertate sexuală, abolirea este anti-sex”
Mai exact: despre a cui libertate sexuală vorbim? Toată lumea e de acord că libertatea sexuală constă în a te bucura de sănătate și drepturi sexuale, bazate pe egalitate și eliberare de orice discriminare, constrângere sau violență (definiție data de OMS). Prostituția nu înseamnă sex, înseamnă putere: achiziționarea sexului este negarea dreptului celeilalte persoane la dorința sexuală. Cu alte cuvinte, cumpărarea sexului nu poate fi numită libertate sexuală. Aboliționiștii sunt pro-sex: ei vor o libertate sexuală autentică și egalitate între femei și bărbați, iar acest lucru nu poate fi realizat atâta timp cât sexualitatea e plasată în domeniul de aplicare al pieței.
7. „Prostituția este o parte a luptei istorice a femeilor de a-și controla trupul”
În anii 1970, în Europa, femeile au luptat într-adevăr pentru recunoașterea drepturilor reproductive și sexuale, în special pentru dreptul la avort în condiții de siguranță. Ele au denunțat inegalitatea structurală dintre sexe și, prin urmare, orice autoritate care caută să impună femeilor un punct de vedere: religia, tradiția și… piața! Comercializarea sexualității și a corpului femeii nu poate fi considerată parte a unei lupte pentru drepturile femeilor: prostituția se referă la bărbații care-și oferă dreptul de a cumpăra sex, nu la realizarea egalității sexuale.
8. „Unele femei pretind că e dreptul lor să se prostitueze”
Unii oameni acceptă de bună voie să lucreze pe un salariu mai mic (în special imigranții ilegal); unii chiar sunt de acord să-și vândă un organ. În ambele cazuri, societatea noastră a decis să-i protejeze pe cei vulnerabili și să garanteze o viață decentă pentru toți; de aceea, legea condamnă angajatorul sau cumpărătorul organului. În mod similar, legea ar trebui să incrimineze cumpărătorul de sex, nu persoana care se prostituează. Unele persoane ar putea pretinde că e alegerea lor să se prostitueze; dar o societate democratică nu e construită pe baza cererilor individuale care nu reflectă situația majorității. Este în joc viitorul pe care-l creăm, societatea în care vrem să trăim. În aceste zile ar trebui să ne preocupăm mai mult de drepturile femeilor și bărbaților de a NU fi în prostituție.
9. „Numai ‘lucrătorii sexuali’ ar trebui să vorbească despre prostituție, deoarece ei știu cel mai bine”.
Ar trebui ca numai femeile care au fost victime ale violenței domestice să aibă dreptul să denunțe violența partenerului? Violența domestică e cunoscută ca forma structurală de violență împotriva femeilor; care ne afectează pe toți, femei și bărbați, deoarece este vorba despre valorile sociale. Prostituția ne afectează pe toți: transmite norme și reprezentări tinerilor, este trivializată de către media și industria culturală. Nu e de mirare că insulta „curvă” este atât de larg răspândită! Mai mult, pentru fiecare „lucrător sexual” mediatizat, există mai mulți supraviețuitori ai prostituției, care vor rar să vorbească, din cauza traumei provocate de experiența lor. Și milioane de persoane care încă se prostituează, care sunt invizibile. E timpul să îi ascultăm.
UTILITATE SOCIALĂ?
10. „Prostituția e folositoare societății, în special bărbaților izolați social și singuri”.
Cumpărătorii de sex nu se potrivesc acestui stereotip: cercetările sociale arată că majoritatea cumpărătorilor de sex sunt oameni căsătoriți sau într-o relație și sunt mai susceptibili de a avea un număr mai mare de partenere sexuale decât restul populației masculine. Prin justificarea prostituției ca instituție socială s-ar putea presupune că unele femei trebuie sacrificate pentru „nevoile” acestor bărbați. Din fericire, tu sau sora ta/soția/fiica/prietena nu faceți parte din persoanele sacrificate. Femeile care se prostituează sunt în primul rând femei și ar trebui să se bucure de aceleași drepturi umane și demnitate.
11. „Cererea nu va dispărea niciodată”
Ce viziune tristă asupra bărbaților… potrivit acestei presupuneri, bărbații sunt conduși de instincte sexuale, nu de creier. E cu atât mai surprinzător cu cât majoritatea bărbaților NU sunt cumpărători de sex. Cererea e justificată de o anumită viziune asupra masculinității, relaționată cu virilitatea sau cu puterea, cu toate stereotipurile transmise în societatea noastră inegală. Cererea poate fi redusă prin educație, prevenire și legislație. Este atât de simplu! Fatalismul e folosit de oamenii care nu doresc schimbarea societății.
12. „Abolirea postituției ar duce la mai multe violuri”
De fapt, e exact invers: studiile arată că bărbații cumpără sex pur si simplu pentru că este posibil. Normalizarea prostituției încurajează actele de violență împotriva femeilor prin transmiterea semnalului social că femeile sunt mărfuri. Nevada, unde proxenetismul a fost dezincriminat, are cea mai mare rată de violuri dintre statele americane. Într-un studiu, 54% dintre bărbații care apelează la prostituate au recunoscut că au avut un comportament agresiv față de partenerele lor.
13. „Legalizarea prostituției e cea mai bună modalitate de garantare a accesului la drepturile de bază pentru persoanele aflate în prostituție”
Problema accesului la drepturi nu e legată de statutul legal al prostituției, ci de statutul de emigrant al fiecărei persoane: dacă te afli în mod legal într-o țară poți avea acces la drepturile fundamentale, incluzând testarea HIV și îngrijirea sănătății. Dacă nu ai documente, nu ai acces la aceste drepturi. Nu are nimic de-a face cu a practica sau nu prostituția! În Germania, doar 44 persoane sunt înregistrate ca „lucrători sexuali profesioniști” din cele 400.000 estimate ca prostituate. Legalizarea prostituției nu schimbă stigmatizarea celor care o practică.
UTOPIE?
14. „Trebuie să combatem traficul, dar prostituția nu are nimic de-a face cu traficul”
Astfel de declarații contrazic realitatea: dacă prostituția nu are nimic de-a face cu traficul, pentru ce sunt traficate femeile? Potrivit datelor UE, 62% din traficul de persoane are ca scop exploatarea sexuală. Traficul e motivat de profit și are legatură directă cu piețele de prostituție, unde cererea alimentează oferta. Se estimează că veniturile din traficul de persoane pentru exploatare sexuală sunt în jur de 27,8 miliarde de dolari. Și de unde vin acești bani? De la cumpărători, ca în orice afacere! Acesta e motivul pentru care prostituția și traficul sunt legate intrinsec.
15. „Prin aplicarea modelului suedez, persoanele care se prostituează se confruntă cu mai multă violență”
Dacă clienții pot găsi femeile care se prostituează, la fel poate și poliția sau asistenții sociali. Prin incriminarea cumpărătorilor de sex, „modelul suedez” schimbă relația dintre femei și cumpărători: cumpărătorii sunt infractorii. Femei care se prostituează și care au fost în Germania (unde bordelurile sunt legale) înainte de a veni în Suedia, au declarat poliției din Stockholm că există mai multă violență în bordeluri, unde cumpărătorii de sex pot face ceea ce vor, deoarece… ei sunt „clienții”! Asistenții sociali din Suedia observă că persoanele care se prostituează se simt mai încrezătoare să vină în această țară pentru asistență. Dimpotrivă, în țările unde bordelurile sunt legale (ca Australia și Germania), furnizorii de servicii și de aplicare a legii spun că au acces limitat la aceste femei. Legalizarea prostituției nu va schimba realitatea: prostituția este o formă de violență. 68% dintre prostituate suferă de simptome ale stresului post-traumatic, la fel ca victimele torturii și ca veteranii de razboi!
16. „Nu ar trebui să incriminăm cumpărătorii de sex, deoarece ei pot salva femeile sau pot identifica victimele traficului de persoane.”
Probabil ați văzut de mai multe ori filmul „Pretty woman”. Un client care salvează o femeie sau raportează un caz de trafic este, totuși, doar un alt client. Existența „clienților drăguți” nu reduce cererea, ci oferă doar o viziune romantică asupra prostituției, o viziune care nu are nimic de-a face cu realitatea. Mai mult, „clienții drăguți” sunt o minoritate neînsemnată printre cumpărătorii de sex.
17. „Aboliționiștii vor să interzică prostituția”
Există o mare diferență între abordarea prohibiționistă, care incriminează toți actorii din sistemul prostituției, incluzând persoanele care se prostituează, și abordarea aboliționistă, care vizează doar cumpărătorii, proxeneții și traficanții, cu alte cuvinte, pe aceia care dețin puterea alegerii. Penalizând pur și simplu pe toată lumea nu duce la înlăturarea cauzelor și a naturii prostituției. Abolirea se referă la înlăturarea violenței fizice și psihice inerente prostituției și prin urmare, la protejarea persoanelor afectate și incriminarea autorilor, adică a cumpărătorilor de sex și a proxeneților. Abolirea se referă numai la propunerea unei alternative concrete persoanelor care se prostituează și la schimbarea mentalității.
18. „Abolirea prostituției e o utopie”.
Abolirea prostituției nu înseamnă eradicarea ei. Violurile, crimele sau pedofilia sunt interzise, dar încă există. Ceea ce e important e norma socială transmisă prin lege: ea ancorează în drepturile omului principiul că trupul uman și sexualitatea nu sunt de vânzare. Această normă creează condițiile în care o societate a egalității să fie cu adevărat realizată.
You must be logged in to post a comment.