Eradicarea prostituţiei? Nu, abolirea acesteia!

prost„În ambalaje subversive, sistemul prostituţiei este un sistem extrem de conservator, o concesie la vechiul sistem, unde un bărbat dispune de o femeie, mai rar de un bărbat, privând-o de libertatea de a i se opune şi de a spune nu”, spun semnatarii prezentului apel pentru abolirea exploatării sexuale printre care Sylviane Agacinski, Thalia Breton, Danielle Bousquet, Nicole Castioni, Claire Quidet şi Coline Serreau.

Protestul împotriva aboliţioniştilor prostituţiei este pe măsura mizei: „dreptul” secular pe care şi-l aroga anumiţi bărbaţi de a plăti o femeie sau un bărbat, când au chef de distracţie.

Că acest pretins drept, aşa-zis cel mai vechi din lume, determină un trafic de femei fără precedent şi explozia unei „pieţe” care abundă în proxeneţi cu o putere tot mai mare, şi care acum sunt promovaţi la rang de şefi de companii într-o parte a Europei, este fără importanţă. La fel ca şi atribuirea femeilor a statutului de veşnică „curvă” (cunoscută şi sub denumirea de „material” sau „unealtă”) cu violenţe, insulte, agresiuni, violuri, care sunt inseparabile, de asemenea nu impresionează pe nimeni.

A vrea să reduci această veche practică restructurând-o în locuri de muncă conectate la capitalismul liberal, ar fi o utopie; noi am dori să eradicăm prostituţia. A lupta împotriva rasismului sau torturii este, de asemenea, o utopie. S-o eradicăm? Nu, s-o abolim! Sclavia nu a fost eradicată, ci a fost abolită. Niciun stat nu ar mai îndrazni să o justifice, să o organizeze sau să o lase să prospere. Aceeaşi alegere pentru prostituţie ar fi un pas înainte pentru civilizaţie.

Ni se aduce ca argument libertatea! Libertatea, da, dar libertatea cui? „Eu plătesc şi tu execuţi.” În ambalaje subversive, sistemul prostituţiei este un sistem extrem de conservator, o concesie la vechiul sistem, unde un bărbat dispune de o femeie, mai rar de un bărbat, privând-o de libertatea de a i se opune şi de a spune nu.

Acest cuvânt magic, libertate, fluturat de către apărătorii industriei sexului (şi ale super-profiturilor sale) ar trebui să ne facă să tăcem. Dar este o neînţelegere: ceea ce combatem nu este libertinajul, ci exploatarea sexuală; nu viaţa privată, ci comerţul cu sex.

În ceea ce priveşte argumentul clandestinităţii, repetat la nesfârşit, nu mai este pertinent. În ţările care au pretins că au „legalizat” prostituţia – în realitate proxenetismul – aceasta a devenit considerabilă. În Germania şi în Olanda, prostituatele care refuză să poarte eticheta de „producătoare de sex” şi să plătească impozite sunt de fapt condamnate clandestinităţii şi, drept urmare, supuse urmăririi de către poliţie. Ceea ce nu este cazul în Suedia, ţară unde clienţii sunt penalizaţi, prostituatele nefiind urmărite.

Aceasta inversare a răspunderii penale implementată în Suedia în 1999 are sens doar printr-o serie de măsuri concrete şi nu este posibil fără ele: încetarea represiunii faţă de prostituate, punerea în aplicare a unui suport social real pentru ieşirea din sfera prostituţiei (nouă din zece cazuri sunt fără ieşire), lupta reală împotriva tuturor formelor de proxenetism, măsuri de prevenire şi educaţie pentru o sexualitate proactivă şi respectoasă faţă de celălalt, precum şi politica egalităţii între femei şi bărbaţi.

Interdicţia de a cumpăra un act sexual nu face obiectul unui capriciu represiv, ci este o alegere politică dictată de legile internaţionale care evidenţiază „cererea” ca fiind un factor important în traficul de fiinţe umane: Protocolul de la Palermo privind prevenirea, reprimarea şi pedepsirea traficului de persoane, în special femei şi copii, Convenţia Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de fiinţe umane, numit şi „de la Varşovia” (2005), toate acestea făcând apel la măsuri legislative, administrative, educative, sociale, culturale sau de alt tip, „în scopul de a descuraja cererea”.

Nu este vorba de a băga bărbaţii în închisoare – din ce în ce mai mult bărbaţi fiind de partea noastră în lupta pentru abolirea prostitutiei – ci de a impune un nou mod de a trăi în societate. La fel cum nu e bine să furi, nu e bine să cumperi nici corpul altuia. În Suedia, băieţii cresc cu ideea că fetele nu sunt obiecte pentru defulare; că sexualitatea este o chestiune ce implică dorinţa comună, dincolo de orice constrângere economică.

Noi susţinem un proiect pentru societate, o Europă a drepturilor omului, şi nu o Europă a profitului şi a comerţului. Dar, de asemenea, este timpul ca ideea de libertate sexuală să fie declinată şi la feminin. Să fim clari: o societate fără prostituţie nu ar reduce cu nimic libertatea individuală în materie de sexualitate, fie ea heterosexuală sau homosexuală. Dimpotrivă, încetând de a fi impus prin bani, precum şi prin violenţă, actul sexual ar fi o expresie a sexualităţii libere. Este ceea ce într-un mod magnific a înţeles curajosul nostru ministru, Najat Vallaud-Belkacem, angajându-se clar în favoarea abolirii.

Semnatarii:
Sylviane Agacinsky, filozof ; Claudine Blasco, Attac; Danielle Bousquet, fostă deputată, preşedinta Adunării femeilor; Thalia Breton; Castioni Nicole, politician franco-elveţian, fostă prostituată; Sandrine Goldschmidt , Patric Jean, realizator; Claudine Legardinier, jurnalistă; Malka Marcovich, Coaliţia împotriva traficului de Femei; Anny Poursinoff, o fostă deputata EELV; Claire Quidet, purtătorul de cuvânt al Mişcării din Nid, Frédéric Robert, membru fondator al reţelei Zero Macho, Maurice Ronai, cercetător; Laurence Rossignol, senator, vice-preşedinte al regiunii Picardie; Romain Sabathier, militant feminist; Coline Serreau cineast.

în românește de Vremuri vechi și noi