de Veronica Lupu *
Prostituţia constituie în întreaga lume un factor de imoralitate care conduce la degradarea fiinţei umane, la eşecul civilizaţiei. Prostituţia nu este văzută de către femei ca o posibilă carieră.
Nici o femeie nu îşi doreşte să fie transformată într-o maşină de făcut sex, care îndură orice perversiuni, dacă acestea au fost plătite. Datorită lipsei protecţiei sociale, a ignorantei privind calvarul zilnic al unei prostituate, a ineficientizării aplicării legilor privind proxeneţii, printr-un cinism al clienţilor, femeile sunt silite să intre în prostituţie. Ele îşi vor pierde independenta, îşi vor toci sentimentele, vor fi supuse unui proces cotidian de depersonalizare, sub privirile nepăsătore ale societăţii fiind tratate ca nişte amorale. Majoritatea femeilor traficate nu sunt în cunoştinţă de cauză asupra faptului că ele au drept destinaţie cluburi de strip-tease, bordeluri ori stradă, unde sunt vândute unor cumpărători înverşunaţi.
Majoritatea femeilor caută să scape de sărăcie, de violentă si de lipsă de perspective, dar, intrate sub controlul peştilor ori al traficanţilor, ele sunt “călite” de prostituţie prin constrângeri fizice, sexuale şi economice, prin violentă. Fără nici o altă şansă de scăpare, femeile sfârşesc prin a spera într-un eventual câştig de bani, de-ajuns pentru a-si răscumpăra datoria pentru dependenta fiecăreia de pestele său ori în descoperirea unei posibilităţi de evadare.
Supunerea femeilor faţă de numeroasele acte sexuale nedorite generează traume ale minţii si ale corpului lor. Supravieţuitoarele sistemului prostituţiei relatează adesea că fiecare act prostituţional este simţit ca un viol. În scopul îndurării multiplelor violuri ale corpului lor, femeile folosesc droguri si alcool pentru a neutraliza efectul injuriilor si al ameninţărilor fizice asupra demnităţii si integrităţii lor corporale. În final, sănătatea fizică si emoţională a femeilor este distrusã.
“Prostituţia nu reprezintă o încununare a sexualităţii feminine. Femeile si copiii se supun cerinţelor proxeneţilor si clienţilor deoarece vor bani, mâncare, adăpost, haine si NU sex. Ele nu se asociază cu proxeneţii pe motiv că ar avea un apetit sexual foarte mare. Nu acţionează sub influenta dorinţelor lor sexuale, ele sunt folosite pentru a stimula si a satisface dorinţe sexuale masculine.
Nici o femeie din câte am cunoscut pânã acum nu a intrat în prostituţie pentru sex. După ce femeile se lasă de această meserie, nu se lamentează pe motiv că ar avea într-adevăr nevoie de sex.
Prostituţia nu are nimic de-a face cu sexualitatea feminină. Ea prezintă cea mai degradantă imagine a sexualităţii feminine, înfăţişându-le pe femei ca făcând un serviciu sexual bărbatului, cu o dispoziţie sexuală necondiţionată.
Prostituţia nu este sinonimă cu sexul. Este o violentă împotriva femeilor. Ea stă la intersecţia dintre incest, viol, violentă si tortură. Dominaţia bărbaţilor asupra femeilor în prostituţie este o realitate tragicã.
Femeile care intră în prostituţie nu fac acest lucru de plăcere, ci forţate de împrejurări, fie că este vorba de sărăcie, lipsa mijloacelor de supravieţuire, fie un anumit context social sau familial care o impune să accepte acest lucru atunci când apare ofertantul cu propuneri fabuloase. Cele mai multe cazuri însă ajung să se prostitueze în urma unor violuri sau agresiuni suferite în copilărie sau în adolescentă.
Dar cu părere de rău creşterea nivelului criminalităţii ne demonstrează numărul mare de femei care au fost forţate de a practica prostituţia fiind obligate sub ameninţări să comunice că ele si-ar fi dorit sa se prostitueze şi doresc să facă acest lucru în continuare.
Prostituţia în sine este un viol. Prostituţia este aproape întotdeauna o continuare a abuzului care a început mult mai devreme, de obicei, acasă. Aproape toate prostituatele au povestea unui incest sau abuz sexual în copilărie sau chiar pe amândouă.
O copilărie a abuzului sexual creează un mediu care defineşte fetele si tinerele femei ca prostituate si sclave – un auto-concept de care multe femei nu scapă niciodată. “Prostituatele trăiesc o distrugere sistematică a personalităţii sexuale”.
Din cele de mai sus rezultă că alegerea meseriei de prostituată nu este efectiv o alegere, ci mai mult o determinare psihosocială sau familiară, produsul unei agresiuni pe care femeia care ajunge să se prostitueze o suferă fizic si sufleteşte înainte de a intra în prostituţie. Studiile arată că deşi în trecut nu au existat experienţe sexuale traumatizante, intrarea unei fete în industria sexului se va produce, de cele mai multe ori, prin violarea ei de una sau de mai multe persoane, fiind ţinută izolată pentru o anumită perioadă de timp în condiţii inumane (mizerie, întuneric, frig si foame)pentru a fi modelată aşa cum le trebuie peştilor. Metoda este tipică tehnicilor de reeducare în urma cărora este distrusă personalitatea femeii, rezistenta fizică si psihică sau suportul sufletesc al oricărei opoziţii. Femeia devine astfel un instrument, un obiect în mâna celor care o exploateazã sexual, peşti sau patroni. Violurile pe care femeia le va suferi ulterior îi vor susţine această stare de dezagregare sufletească de soc sau această anulare a personalităţii, caracterizată de lipsa oricărei voinţe.
După raportul dat de Consiliul pentru probleme legate de prostituţie (Council Prostitution Alternatives), femeile prostituate au fost violate aproximativ o dată pe săptămână. Odată intrată în prostituţie, femeia va suferi aproape continuu o experienţă traumatizantã care conduce la dezechilibrul sau boala datorată stresului post traumatic.
Boala – dezechilibru datorat stresului posttraumatic – este echivalentul modern al şocului din bombardamente sau al epuizării de după luptă. Aceasta lasă în urmă supravieţuitori copleşiţi emoţional de idea pericolului fizic si torturaţi de coşmaruri si flash-uri recurente, uneori putând dura zeci de ani.
–
*Veronica Lupu este presedinta Asociaţiei “Femeia pentru Societatea Contemporană”, Directorul Centrului de Investigaţii şi Studii în domeniul combaterii Traficului de Fiinţe Umane