Datorită revistelor ilustrate chiar şi în cel mai îndepărtat sat fetele ştiu că poţi numără pe degete agenţiile mari care deţin piaţa modei în Rusia. Acestea sînt «Modus Vivendis», «Fashion», «Point», «President». Nu se ştie cine este stăpînul lor de facto. Cunoscătorii afirmă că unii nouveau riche din Rusia cumpără aceste agenţii pentru plăcerile proprii. Toate poveştile din revistele ilustrate despre viaţa de vis din Ţara modeling-ului servesc doar pentru a ademeni în haremuri pe provincialele naive.
Pentru a răspunde la întrebarea: este oare atît de atrăgătoare munca manechinelor după cum o prezintă revistele de modă?, Express gazeta a fost ajutată de către cititorii competenţi care au trimis mesaje la adresa [email protected], precum şi de către regizorul Andrei Koncialovski care lucrează la filmul „Viaţa ca-n vise” şi de vestitul proxenet monden, Piotr Listerman. Un articol de Elena Kremenţova.
ANDREI KONCIALOVSKI, care le distribuie pe manechine în filmul „Viaţa ca-n vise”, consideră că nu este nimic rău în faptul că bogătaşii cumpără agenţiile de modele. Regizorul afirmă că filmările sînt pe sfîrşite. Manechinele joacă pe ele însele. Rolul principal este interpretat de actriţa Iulia Visoţkaia. Apare în film şi proxenetul de elită Piotr Listerman.
Nu văd nimic ciudat în faptul că oligarhii sau oamenii bogaţi cumpără agenţiile de modele, spune Koncialovski. În Rusia actuală aşa şi trebuie să fie: totul se cumpără, se vinde, se acaparează şi se exploatează dur. Foarte multe femei vor să fie prostituate de lux şi să trăiască aproape de calea Rubliov. Problema este că această cale Rubliov are limite.
– Aţi fost vreodată la seratele de la Lujki sau Morozovka, acolo unde sînt aduse manechinele la comanda oligarhilor?
– Nu am nevoie de aşa ceva. Îmi pot imagina totul şi fără aceasta. Mai ales că am consultanţi foarte buni. Spre exemplu, Piotr Listerman. El este chiar unul din eroii mei. E drept că nu joacă pe sine însuşi, el nu este actor şi un rol atît de mare n-ar fi în stare să-l joace, dar apare în rolul unui chirurg plastician.
– El v-a convins că cele mai frumoase rusoaice visează să devină prostituate de lux?
– Nu le numiţi aşa! Prostituţia are un sens foarte larg. Lenin folosea acest termen în tratatele sale, iar noi să nu-l folosim. Fetele nu visează să devină prostituate, ele vor să-şi aranjeze viaţa cît sînt tinere şi să obţină cît mai mulţi bani cu ajutorul frumuseţii lor.
– Vă contraziceţi!
– Nu este adevărat. Dacă aceste fete ar avea cîteva milioane de dolari cred că nu s-ar fi gîndit la prostituţie. Ele pur şi simplu vor să aibă bani. Lăcomia le conduce, nu visele. Datorită revistelor ilustrate toată lumea vrea să trăiască frumos. Imaginaţi-vă că o sărmană fată trăieşte într-o gaură şi se gîndeşte cum să înceapă o viaţă nouă, dar nimic nu cunoaşte şi nimic nu ştie să facă, bani pentru învăţătură nu are. Alege cea mai accesibilă, pentru ea, metodă, cunoscută de pe vremea lui Adam şi a Evei.
– Prin ce se deosebeşte un manechin de o prostituată?
– Prostituata nu are de ales: este datoare, deoarece este plătită. Manechinul alege: cu cine vrea să fie, cu acela este. În general, sînt foarte tolerant la aceste tertipuri femeieşti, este ceva normal. Femeia nu visează să umble din mînă în mînă şi să sară dintr-un pat în altul. Ea doreşte o familie, vrea să fie asigurată, să poată naşte copii şi să-i educe. O familie cu un alcoolic sărac, chiar şi supratalentat nu poate fi un vis. Din această cauză nu am o atitudine ostilă faţă de tendinţa femeilor de a-şi călca principiile pentru a se mărita cu un bancher mic şi gras, nu din dragoste, ci din convenienţă. Căsătoria din dragoste poate să nu reziste.
Smiorcăit şi lăcomie
– La redacţie ne-au sunat de mai multe ori cu povestiri despre o oarecare Liuba din Saratov, care trimite fete în Moscova la Literman, iar apoi le constrînge să se prostitueze şi să-i restituie cheltuielile. Aşa că nici manechinele nu au altă ieşire.
– Nu pot exclude o aşa întorsătură. Dar ce înseamnă „nu au altă ieşire”? Ieşire întotdeauna există. Nu cred în toate aceste gemete despre „nu pot să scap”, nu cred! Anul trecut o rusoaică de-a noastră a stat în lanţuri în Japonia, a fost exploatată sexual, cu toate că a plecat acolo ca ospătăriţă. Totuşi a reuşit să fugă! Aceasta din cauză că a vrut să se elibereze. Omul care i-a ajutat să fugă a fost ucis. Chiar şi după aceasta ea nu s-a speriat şi i-a acţionat în judecată pe călăii săi!
– Adică, salvează-te cu preţul vieţii?
– Aşa este. În rest este doar lipsă de voinţă, smiorcăit şi lăcomie! Aceste calităţi le aveau femeile şi în timpul sovietic. Este adevărat că atunci era mai multă făţărnicie, dar şi mai multă curvie. Toate secretarele drăguţe deveneau amantele şefilor lor, la fel ca şi celelalte lucrătoare şi spuneau acelaşi lucru: „Nu am de ales!”. Tragedia constă în faptul că astăzi în Rusia aproape că lipseşte morala şi domnişoarele trec peste ea şi nici nu observă.
– În Occident nu este aşa?
– Aşa este! Doar că bărbaţii acolo stimează mai mult femeile, iar femeile se stimează pe ele însele. Spun aceasta fără pic de simpatie faţă de feminism. La noi dacă o maşină scumpă se opreşte lîngă o femeie şi prin geamul crăpat al portierei i se întinde o carte de vizită, femeia va interpreta acest gest ca un compliment şi se va lăuda cu aceasta. Iar în Italia, de exemplu, această situaţie va fi apreciată de către femeie ca o înjosire.
– Aceasta din cauză că în Europa credinţa nu a fost stîrpită şi nivelul de viaţă este mai înalt.
– Trebuie să înţelegeţi – creşterea nivelului economic nu poartă în sine îmbogăţirea spirituală. Este o iluzie colosală să credem că omul se va înălţa moral dacă va avea destulă mîncare. În Rusia oamenii bogaţi se transformă în animale odată cu creşterea capitalului lor!
– Adică copiii şi nepoţii „naşilor” noştri nu se vor schimba?
– Trebuie să fim optimişti. Dar în şcolile elitare educaţia copiilor se face după principiul ierarhic şi copiii cresc lachei, tirani şi dictatori concomitent, aşa cum a fost în Europa în secolul al XVI-lea. Doar că veacul nostru este mult mai straşnic. Este o dictatură absolută a banilor. Femeilor le vine mult mai greu astăzi sub influenţa revistelor ilustrate. Cu atît mai mult fetelor atrăgătoare le este foarte greu să reziste în faţa acestui atac agresiv. Totuşi este posibil şi trebuie rezistat, anume despre aceasta este filmul meu.
„Mai mare ca regina Angliei”
Ne-am adresat pentru comentarii celui mai autoritar specialist în acest domeniu, Piotr Listerman.
– Pentru ce-i trebuie unui oligarh o afacere cu manechine? Este o afacere atît de profitabilă?
– Da, piaţa top-modelelor a crescut foarte mult în ultimii ani şi a devenit foarte profitabilă. Companiile mari din Rusia şi CSI într-adevăr au început să cumpere agenţiile de modele din toată lumea. După cumpărarea cluburile de fotbal această îndeletnicire a mai marilor lumii se situează pe locul doi.
Recent, prietenul meu, un avocat vestit din Occident care se ocupă de afacerile multor top-modele şi a starurilor de la Hollywood l-a ajutat pe un oligarh rus să cumpere la Londra o agenţie de modele. În Rusia şi în Europa este la fel de prestigios să fii stăpînul unei agenţii de modele ca şi cum să fii membrul familiei regale. Un businessman îşi procură permis de trecere în elita modei şi a vieţii mondene cu 5-10 milioane de euro.
Acum 16 ani am cumpărat prima noastră agenţie pariziană împreună cu unul din primii oligarhi ruşi, Iliia Medkov. Atunci am înţeles că frumuseţea conduce lumea. După un an de la cumpărarea agenţiei îi cunoşteam aproape pe toţi funcţionarii de stat. La aniversarea agenţiei noastre au venit mai multe staruri de la Hollywood decît la decernarea Oscar-ului.
– Colaboraţi cu o oarecare Liuba de la Saratov?
– Tigran de la Sankt-Petersburg, Ghia de la Krasnodar şi, desigur, Liuba de la Saratov – toţi sînt elevii mei care continuă să lucreze pentru mine la toate casting-urile regionale…
– Din ce cauză multe reviste de modă publică fotografiile manechinelor sau pur şi simplu a unor femei de succes fără a le tipări numele?
– Unii oligarhi vor să le facă o plăcere prietenelor lor şi mă roagă să plasez fotografiile acestora pe coperta revistelor. Dacă fata este frumoasă, acest lucru este posibil…
– Prin ce se deosebeşte un manechin de o prostituată de lux?
– Prin preţ! Pentru a pleca în Europa cu o prostituată de lux trebuie să plăteşti 5-10 mii de euro. Pentru a cuceri inima unui top-model îţi trebuie multă forţă, mult timp pentru relaţii romantice, şi, desigur, 200-300, uneori şi 500 mii de euro pe cadouri, călătorii cu avionul sau cu un iaht particular.
– Ce calităţi le ajută modelelor să se promoveze?
– Un deznodămînt fericit al carierei unui top-model, adică măritatul, depinde doar de mine! Eu, ca un îngeraş cu coarne de diavol, hotărăsc singur cine va fi fericit.
– Din ce cauză nu aţi fost lăsat [sa participati] la concursul „Miss Rusia”? Se vorbeşte că acest concurs a fost cumpărat de „Russkii standart”, că aţi fost inclus în stop-list şi aţi alergat încolo-încoace la intrare pentru a afla unde va fi organizată recepţia.
– Am vrut să cumpăr acest concurs, dar organizatorii au ridicat prea mult preţul. Apoi „Russkii standart” l-a cumpărat cu vreo două milioane. Prietenii mei oligarhii au vrut să-l cumpere cu trei milioane. Din această cauză nu vroiau să mă lase la recepţie.
Trimiteri la tema “Listerman” [lb. rusa]:
• Тигрица порвала попку русской пассии принца Альберта
• Самый главный сводник России
• Олигархам поставляют малолеток
Notă: Conform datelor fiscale, leafa impozabilă a modelelor în cele mai prestigioase agenţii moscovite variază de la 600 la 4500 ruble pe lună. Cu toate acestea agenţia «Modus Vivendis» este amplasată într-o clădire separată lîngă gara „Kiev”. «Fashion office» ocupă 300 metri pătraţi în regiunea Cistîi prud. «Point» ocupă o casă de trei etaje alături de bulevardul Ţvetnoi. Preţurile la imobile în aceste raioane variază de la 2 mii de dolari pentru arendă şi pînă la 10 mii de dolari pentru cumpărare. Aceste agenţii sînt cumpărate fie de businessmeni foarte mari, fie sînt susţinute financiar de aceştia.
Cine comandă muzica*
– «Point», după cum afirmă cunoscătorii, a fost cumpărată de un oligarh tînăr, sub 40 de ani. Este un mare amator de femei. Preferă fete neexperimentate, manechine începătoare. Acestea sînt recrutate de către fosta lui amantă care apare acum în postura managerului de personal.
Înainte vreme această agenţie era condusă de Maxim, un fost prieten de-al lui Veaceslav Zaiţev (vestit creator de modă din Rusia). Se zvoneşte că Maxim a dărîmat afacerea, deoarece trecea mai pe toate modelele prin patul său şi îi plăcea să organizeze orgii pe vreun iaht de-al clienţilor.
-* Miliardarul Alik este într-o permanentă căutare. Îi plac blondele înalte, zvelte. Pentru a le găsi, permanent sînt organizate casting-uri. Trierea este foarte serioasă. Fata trece pe la manager, psiholog şi medic. Aceştia urmăresc cît de sociabilă este pretendenta. Fetele acceptate nu sînt limitate în bani. Toate primesc telefoanele asistenţilor lui Alik, iar cele care se afirmă primesc o carte de credit pe care sînt depuşi permanent bani. Dacă fata a primit o carte de credit, înseamnă că este asigurată. Chiar dacă patronul îşi pierde interesul pentru vreo fată şi nu o mai vizitează, banii oricum vin pe cont.
– Oligarhul Andrei preferă fetele înalte şi zvelte. Nu neapărat blonde, dar obligatoriu cu şolduri înguste şi picioare lungi. De obicei organizează petrecerile pe iahtul său sau în locuri exotice. Spre exemplu pe Insulele Canare.
Petrecerea este precedată de un casting, de obicei în Lujniki. Pentru aceasta, «Modus Vivendis» adună din toată Rusia fete, parametrii cărora ating clasicele 90-60-90. La Moscova sînt aduse vreo 40 de fete, din care sînt alese doar jumătate. Fetele sînt cazate în hotel, seara are loc selecţia la care participă împuternicitul oligarhului. Din această jumătate sînt excluse încă 10 fete. Cele rămase rămîn la cină la care sînt cercetate, iar cele mai potrivite sînt invitate la petrecere. Sînt preferate provincialele, deoarece acestea sînt încă în stare să se bucure cu adevărat de nişte cadouri nu prea scumpe şi de plecările peste hotare.
La sfîrşitul petrecerii fetelor le sînt înmînate mici săculeţe. Fiecare scoate din săculeţ o bijuterie cu diamante. Acest ritual se numeşte „botezul focului”.
Există chiar o anecdotă despre Andrei. Printre manechine era una care spunea tuturor că este cinstită şi pentru bani nu se culcă cu nimeni. Andrei a auzit aceasta şi a spus că-i va plăti un milion de dolari dacă ea îi va ceda. Această tipă „cinstită” a refuzat cu mîndrie şi a plecat. Dar peste două zile a sunat şi i-a spus că este de acord. Oligarhul a invitat-o la hotel. Cînd manechinul a venit, i-a propus să treacă în dormitor şi să se dezbrace. Apoi a intrat în dormitor, a aruncat pe pat un pachet cu bani şi a strigat: „Afară, tîrfo”. Tipa s-a îmbrăcat ofensată, dar banii totuşi i-a luat.
Corpul în acţiune!
Unul din foştii miri ai lui Ksenia S. preferă sexul extrem. De la el, fetele află ce este sadomasochismul. Pînă nu le trec vînătăile, fetele nu sînt în stare să lucreze. Acest domn o leagă pe fată ca pe un pachet: picioarele şi mîinile se leagă la spate, iar funia se prinde de gît. Se zvoneşte că acesta a strangulat deja cîteva fete, aşa, din întîmplare. Indiferent de aceasta, multe fete riscă să facă aceste trucuri: onorariul este mult prea bun, aproximativ două mii de dolari pentru o partidă.
Oligarhul fugar Boris Berezovski invită regulat la Londra manechinile de lux din Moscova. Fetele spun că BAB-ul este foarte tacticos şi politicos în pat.
Liuba din Saratov
“Există o Liubă, o persoană absolut odioasă” – le previne pe fetele neştiutoare cititorul nostru din Saratov, Maxim Kuzneţov. “Ea a fost directoarea agenţiei de modele din Saratov, iar acum s-a mutat la Moscova. Este o tipă foarte dură, care îşi alege contingentul printre fetele naive, dependente şi care pot fi uşor manipulate. În multe cazuri fetele au fost trimise la Moscova fără a fi prevenite ce la aşteaptă în capitală. Aceste sărmane fete erau constrînse să se prostitueze. Acum ea colaborează strîns cu Petea Listerman. La Saratov era prezentat fetelor ca directorul unei agenţii prestigioase de modele din Moscova.”