Tag Archives: feminismul si prostitutia

Perspective etice asupra prostituţiei (feminism şi ortodoxism)

Prostituţia, în accepţiunea feministă a termenului, reprezintă prestarea benevolă/forţată de servicii sexuale în schimbul unei plăţi(de regulă în bani). Prostituţia intră astfel în categoria muncilor plătite, care au drept referinţă sexul şi sexualitatea. Sociologic vorbind, prostituţia reprezintă o instituţie generată de nevoia de sex şi concretizată în satisfacerea acestei nevoi prin efectuare de servicii de aceasta natură.

Teoria politică feministă, în concordanţă cu abordărilor teoretice ale fenomenului, a enunţat două definiţii structurale. Astfel, prima dintre ele consideră prostituţia ca fiind o activitate de expolatare a femeilor de către cei care organizează şi conduc fenomenul (şi care sunt în general bărbaţi) şi modalitate de a perepetua patriarhatul, fapt ce afectează femeile şi relaţiile acestora cu bărbaţii. A doua o defineşte drept activitate remunerată, consimţită de către prestatorul sexual (a se înţelege expresia ca fiind neutră de gen), activitate ce intră în nomenclatorul muncilor plătite, angajaţii având aceleaşi drepturi ca orice alt angajat.

În concepţia Bisericii Ortodoxe însă, prostituţia este o forma denaturata a actului intim dintre bărbat şi femeie, a legăturii fireşti puse de Dumnezeu în prima pereche de oameni, în vederea naşterii de prunci şi a perpetuarii neamului omenesc, fiind combătută şi sancţionată prin Canoanele (legislaţia) bisericeşti.

Dezvoltând subiectul, feminismul egalităţii şi cel al diferenţei şi eliberării au tratat prostituţia fie drept activitate deviantă, fie sclavie sexuală. Feminismul autonomiei (cel de-al treilea val) şi post-feminismul abordează fenomenul într-o manieră mult mai permisivă, considerându-l acceptabil din punctul de vedere al situaţiei socio-economice a celor care o practică, plasându-l în contextul unei culturi de consum şi într-o ordine socială care avantajează sexualitatea masculină. În această etapă cercetarea feministă s-a concentrat pe violenţa exercitată împotriva femeilor în interiorul fenomenului, sexualitate şi pornografie.

S-au generat, astfel, două mari perspective asupra prostituţiei: feminismul tradiţional /feminismul stop, orientat împotriva industriei sexuale şi a implicaţiilor ei, şi feminismul pro-sex, care susţine ca industria sexuală este un spaţiu de capacitare, transformare a stereotipurilor de gen, a plăcerii sexuale şi a masculinităţii într-o manieră creativă.

De cealaltă parte, Biserica Ortodoxă (ca, de altfel, şi celelalte Biserici creştine) vede în fenomen, după cum am arătat deja mai sus, o formă denaturată a actului intim dintre bărbat şi femeie. Sfânta Scriptură arată că “a făcut Dumnezeu pe om, după chipul Său, bărbat şi femeie şi i-a binecuvântat, zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi” (Facerea 1, 27-28), înţelegând prin aceasta că scopul vieţii intime este procrearea de prunci iar nu satisfacerea poftelor carnale.

Continue reading