1. a) Terminologie
Ar trebui înlăturate nişte confuzii foarte frecvente ce răsar in aproape orice discuţie despre prostituţie şi viciază orice analiză a raportului dintre acest fenomen şi norma juridică şi morală.

În primul rînd dezincriminarea nu este acelaşi lucru cu legiferarea sau reglementarea activităţii. Dezincriminarea presupune scoaterea de sub incidenţa legii penale a convenţiei mutuale ce are drept obiect actul sexual, cu condiţia ca in această convenţie să nu existe clauze impuse de un terţ, numit proxenet. Legiferarea clarifică termenii in care acea convenţie, calificată in norma scrisă drept contract de tip prestări servicii, se poate încheia, însă de cele mai multe ori statul nu se poate abţine să reglementeze cu totul sfera relaţiilor ce se stabilesc pe piaţa serviciilor sexuale, încercînd să obţină un profit de pe urma acestor activităţi. Orice normă de drept îşi propune să asigure respectarea unei/unor valori in societate care ar fi altfel periclitată, or, in acest caz valoarile proclamate atît de susţinătorii prostituţiei cît şi de tradiţionalişti ca fiind in pericol sînt demnitatea umană, sănătatea publică şi libertatea femeii. Tradiţionaliştii adaugă la aceste valori şi morala, religioasă sau cutumiară, publică.

O altă eroare se referă la părţile implicate in fenomen. Femeia este privită îndeobşte ca unica victimă, ceea ce este o consecinţă directă a unui patriarhalism de soi superior şi extracţie iluministă, hai să-i spunem paternalism moral. Victimele fenomenului sînt deopotrivă femei şi bărbaţi atraşi din diverse motive in cercul vicios al sexualismului oneros. Dacă in cazul femeilor sînt relativ cunoscute amploarea şi elementele agresiunii in formă continuă, despre situaţia bărbaţilor-clienţi nu se vorbeşte deloc, deşi aceştia sînt păgubiţi atît in plan material, de multe ori victime ale unor escrocherii evidente ale samsarilor de carne vie, cît şi etic şi psihologic, de cele mai multe ori fiind victime ale propriilor impulsuri şi ale unor banale şi precare supraevaluări a propriei satisfacţii obţinute in urma actului sexual realizat cu concursul unei prostituate.

De aici şi chestiunea culpei tratată şi privită diferenţiat de către popoarele europene. In ţările Europei răsăritene şi mediteranene femeia este principalul vinovat şi ispita permanentă, ca atare prostituţia a fost incriminată in defavoarea prostituatelor, deşi clienţii, la rîndul lor pot fi consideraţi ca element indispensabil al prostituaţiei şi in plus, poartă culpa încurajării fenomenului. În ţările nordice statul paternalist a descoperit o nedreptate în acest tratatament aşa că solicitarea de servicii sexuale a început să fie sancţionată, de obicei prin amenzi.

1. b) Prostituate şi clientela. o confuzie banală, aproape o preconcepţie înrădăcinată, este aceea a identificării prostituatei cu genul feminin, şi corelativ a clientelei cu genul masculin. chiar şi in condiţiile perfecţionării mediilor de comunicare, ceea ce ar fi trebuit să conducă la descoperirea diversificării pieţei serviciilor şi implicit la risipirea prejudecăţilor de ordin sexist. sexismul apare ca o mişcare feministă insă eu susţin că viziunea sexistă asupra relaţiilor umane poate fi întîlnită la fel de des şi in discursul masculin postmodern.

2. a) Efectele legiferării

Efectele pot fi studiate pe viu, in multitudinea de variante oferite de realitatea statală, însă înainte a purcede in analiza societăţilor ce asimilează prestarea de servicii sexuale ca activitate comercială ordinară, aş vrea să învederez că norma prohibitivă nu conduce la dispariţia fenomenului, dimpotrivă, provoacă apariţia şi dezvoltarea unor reţele subterane foarte greu de depistat şi anchetat de către un stat populat de o funcţionărime îndeobşte supusă corupţiei morale; ba mai mult, tratamentul penal caracterizat de sancţiuni pecuniare creează cadrul societal favorabil coteriilor între proxeneţi şi agenţii statalui detaşaţi in zona de graniţă dintre zonele roşii şi cele gri ale societăţii, mulţi dintre aceştia ajungînd să fie preocupaţi nu de activitatea de prevenţie ci de colectarea de amenzi şi mite de la prostituate, respectiv proxeneţi. Ca atare, consider că dezincriminarea convenţiei de care vorbeam este necesară tocmai pentru protejarea libertăţii acelor femei ce au ajuns să desfăşoare aceste activităţi, femei ce riscă să ajungă să lucreze pentru 2 stăpîni, unul, cel originar, anume angajatorul-proxenet, şi celălalt, subsidiar, organul de control încumetrit cu întreprinzătorul penal ce a realizat între timp investiţia in şpagă şi amiciţie cu agenţii de proximitate ai statului.

Dezincrimarea nu este o soluţie-minune a fenomenului, nu eradichează mizeria morală şi nici nu duce la dispariţie curvelor şi peştilor. Să nu ne amăgim…nimic nu rezolvă acest fenomen, pentru că umanitatea nu poate fi redusă la o ecuaţie matematică in care elementele negative să poată fi identificate cu uşurinţă pe baza unor legi sau teoreme preexistente şi izolate ulterior in paranteze pătrate sau şterse pur şi simplu cu radiera. Dezincriminarea ar trebui să vizeze doar amelioarea condiţiei acelor prostituate împovărate de debitul enorm rezultat din tăierea amenzilor către stat, precum şi eliberarea de sub şantajul acelor organe ale statului ce schimbat tabăra şi au ajuns să lucreze in beneficiul proxeneţilor, primind implicit foloase de pe urma muncii degradante desfăşurate tot de bietele femei.

Dacă dezincriminarea se poate dovedi a fi pozitivă măcar pentru o categorie socială, in schimb legiferarea şi înscrierea prostituţiei in nomenclatorul de meserii este un act inuman ce condamnă pe veci aceste femei ajunse să se prostitueze la un statut degradant şi imuabil tăindu-le orice şansă de reabilitare morală sau de reconversie profesională, şansă foarte fragilă ce există totuşi in societăţile ce incriminează penal fenomenul, in ipoteza că femeia ce se prostituează clandestin reuşeşte să scape cumva de dominaţia proxenetului sau, dacă lucra pe cont propriu, să se reinventeze şi să-şi împlinească o vocaţie descoperită chiar şi la maturitate, ascunzîndu-şi cu vicleşug şi isteţime trecutul infamant pentru majoritatea oamenilor de rînd [nu toţi indivizii cunosc valenţele spirituale ale unui Raskolnikov, de pildă]. Pericolul ce planează asupra condiţiei femeii in societate ca urmare a legiferării prostituţiei este atît de mare încît excede cu mult interesul arătat prostituţiei de către personalităţi multiculturale vag atinse de compasiune faţă de prostituate, de aici şi reiterarea politicii de struţ pe care o adoptă şi acei purişti ce îşi dorec cu sîrg eradicarea fenomenului, ca atare extremele se ating iarăşi din ignoranţă.

Dacă ne gîndim că principala valoare protejată de normă ar trebui să fie libertatea şi demnitatea femeii, ar trebui să deducem cu uşurinţă că contractualismul sexual normat şi tipizat ciobeşte nu numai libertatea femeii de a-şi alege partenerul şi gesturile inerente erotismului, ci şi antagonic cu orice curent liberal de gîndire, pentru că limitează cîmpul unei acţiuni umane esenţiale ce in mod firesc scapă intervenţiei terţului profitor, consacrînd o formă de viol mult mai subtilă şi dăunătoare decît cel casnic, străvechi şi atenuat de mariaj sau de spiritul monogam.

Prostitutia legalizată funcţionează ca o mască pentru sclavie. O sclavie modernă, cu contract, dar tot sclavie in esenţă din moment ce răpeşte libertatea unor oameni. Să spui ca e de bun simţ ca statul sa profite (din impozite şi taxe per-act sexual) de pe urma sclaviei e la fel de grav cu a supune o fiinţă umană lagărului sau cu inţenţia de a răpi unei persoane drepturile sale fundamentale. Orice societate ce acceptă reglementarea şi izolarea prostituţiei in bordeluri este complice la sclavie şi îşi educă (dresează) membri in sensul acceptării unui status inferior pentru femeile care ajung in situaţia de a se vinde/ a fi vîndute. Orice individ care abdică de la simţul său critic, de la raţiunea care ar trebui să-i spună că libertatea nu poate fi apanajul de tip aristocrat al unor exemplare umane, orice astfel de fiinţă negînditoare la aproapele său este complice la ordinea statală care permite perpetuarea sclaviei.

2. b) Statul-proxenet

Unul dintre cele mai dăunătoare efecte ale legiferării prostituţiei este acela că introduce un nou terţ in dinamica raporturilor ce se stabilesc pe piaţa convenţiilor sexuale, anume statul, prin reprezentanţii săi, transferînd o parte din funcţiile sociale ale proxenetului către anumite organe statale şi implicit transformînd entităţile statale in pseudoproxeneţi instituţionalizaţi. Ba mai mult, statul-proxenet se va situa intr-o poziţie dominantă atît faţă de prostituate cît şi faţă de proxeneţi, prin subordonarea admninistrativă a bordelurilor, asta binenţeles în varianta legiferării ce include trecerea acestora în sfera licitului. Prin colectarea la buget de taxe şi impozite de la aceste unităţi prestatoare se va întări relaţia dintre administraţia fiscală şi patronii acestor aşezăminte, iar treptat interesele celor 2 categorii de patroni vor deveni convergente…anume creşterea continuă a profitului atît pentru proxeneţii reabilitaţi cît şi pentru statul din ce in ce mai implicat in proxenetism.

Ca atare, statul care percepe taxe pe actul sexual desfăşurat fără garanţia libertăţii consimţămîntului femeii prestatoare este un stat-proxenet, un mare stăpîn de sclavi oficializat.

2. c) proxenetismul legiferat şi degradarea femeii

Susţinătorii fervenţi ai legiferării prostituţiei sub forma instituţionalizării caselor de toleranţă stabilesc din start o prezumţie ca fiind valabilă in toate cazurile de prostituţie: consimţămîntul liber exprimat al prostituatei, asociat unui discernămînt natural premergător ocupaţiei alese liber şi unei deplinătăţi atestabile a facultăţilor mentale ale persoanelor implicate; dar această prezumţie nu poate fi decît ruşinoasă pentru autorul ori susţinătorul ei, căci implică o neîncredere în capacitatea femeii de a-şi identifica axiologic trupul, ba mai mult, denotă un mizantropism profund ce lucrează cu constructe antropologice precum tentaţia ancestrală a corupţiei, ori tendinţa firească a femeii către poligamie şi mercantilism; pe scurt şi pe romîneşte, citez din mentalitatea colectivă primitivă “femeile-s curve, dom’ne”, cam aşa s-ar rezuma complexa concepţie a progresiştilor sexişti care le permite să declare cu nonşalanţă că “oricand vor exista femei care sa ALEAGA sa faca asta in dauna unei cariere propriu-zise”. Nu zic, se întîmplă să aleagă, dar de cele mai multe ori alegerea asta se datorează unei necunoştinţe de cauză, naivităţii or imaturităţii şi existenţei unui cîmp limitat de opţiuni. de obicei limitat de către altcineva.

Pe de altă parte acest cîmp de opţiuni se conturează astfel şi ca urmare a unei mentalităţi ce încurajează un astfel de comportament sexual oneros atît pentru masculi cît şi pentru femei; într-o astfel de societate se perpetuează sofisme relativizante, de pildă speculaţia asupra cererii pe piaţa sexuluiea care ar fi ceva firesc, intrinsec naturii umane, partea bărbătească. colportatorii gîndirii amorale nu sesizează gravitatea faptei de a apela la serviciile unei prostituate despre al cărui status nu se ştie nimic cert (adică nu se cunosc condiţiile sub care se desfăşoară tranzacţia, dacă este sau nu viciat consimţămîntul, dacă preţul este fixat de un terţ ori şi mai grav dacă nu cumva femeia este forţată să presteze mamiferulului iţit in cale). Cel care cumpără este cu mult mai vinovat decît cea care se vinde, asta in cazul in care vînzătorul se identifică cu prestatorul, că in celelalte cazuri (prostituţie sub patronaj, bordeluri) este din start complicitate la ţinere şi întreţinerea sclaviei; iar vinovăţia aceasta este strict juridică: făptuitorul încalcă o valoare statuată ca atare de lege-libertatea persoanei, acea libertate care comportă garanţia constituţională a unei vieţi private şi a unui spaţiu privat; există şi o vinovăţie de ordin etic, dar nu-i treaba mea să o arăt cu degetul, a se reţine doar că cel care recurge la serviciile unei prostituate se dezumanizează, se coboară de bună voie sub nivelul pinguinilor care se vînd pe pietre (a se remarca totuşi aspectul lipsei proxeneţilor la această specie).

Circulă ameţitor şi argumentul fals al eradicării sau scăderii drastice a violurilor, in special cele din cartierele rău-famate unde sînt concentrate bordelurile. Emiţătorii acestui sofism uită că fiecare fiinţă obligată să presteze servicii sexuale este victima unui viol permanent, şi că un stat impotent in materie de securitatea alcovului nu ar putea niciodată garanta că fiecare fată din bordelurile instituţionalizate prin legiferare a ajuns acolo de bună voie şi în cunoştinţă deplină de cauză.

Să detaliem chestiunea violului instituţionalizat. Contractele ce s-ar stabili între un angajator (proxenet sau stăpîn de sclavi) şi o tînără ajunsă la majorat, dar firavă sub aspect economic/psihic/social nu spun nimic despre (pre)dispoziţia persoanei prezente la interviu de a-şi face o carieră din prostituţie (iar calea de întoarcere după primul pas este aproape imposibilă), nu menţionează nimic despre modul de obţinere a consimţămîntului, nu garantează in niciun fel că in momentul încheierii lor nu s-au comis abuzuri, că nu au exista presiuni, că nu a fost vorba de un transfer (ştiţi, ca in fotbal, acesta ar fi termenul-eufemism pentru negoţul cu de sclavi in limbajul contemporan al impresarilor, adică al peştilor), dar, in mod cert vor conţine o clauză stabilind o obligaţie de a face in sarcina angajatei; pentru mine obligarea unei persoane de către o alta, angajatorul, la oferirea trupului la comanda unei alte persoane, terţul cumpărător, este sclavie, in orice situaţie, chiar dacă a existat un acord anterior (=contract). pentru sofişti, nu, dar nu este prea clar ce anume valoare umană ar trebui să mai fie sacrificată ca să poată vorbi de sclavie, poate viaţa; pentru mine consimţămîntul oferit de femeie este necesar la fiecare act sexual, iar situaţia in care acesta se petrece totuşi, in pofida lipsei dorinţei femeii, este viol. In această concepţie, chiar şi in lăuntrul familiei violul este posibil şi cred că se întîmplă adeseori, fără ca vreunul din soţi să aibă conştiinţa gravităţii faptei (rămîne desigur posibila trauma pentru femeia împinsă să participe la copulaţie deşi lubrifierea naturală este inexistentă, sau, din cealaltă parte, repulsia pentru bărbatul forţat de avansurile deplasate ale unei soţii mult mai active sexual). Conştiinţa este cea care ar trebui să ne oprească de la săvîrşirea unor fapte care ne dezumanizează, care ne transformă in bestii orbite de impulsuri sexuale. Or conştiinţa nu este un dat al fiinţei umane, ea se formează, se educă. Orice situaţie in care un terţ-angajator este implicat intr-o tranzacţie ce are drept obiect traficarea trupului şi deopotrivă a consimţămîntului unei femei eu o caracterizez drept inumană, iar participanţii care nu ţin cont de necesitatea discernămîntului neviciat al femeii se fac vinovaţi de supunerea la sclavie, însă conştiinţa nu le spune nimic despre aspectele de ordin etic relevate de mine pentru că nu era îndeajuns de puternică încît să înfrîngă pornirile carnalului; femeile obligate să participe laceastă formă de comerţ destinat instinctelor primare, se vor abrutiza treptat făcînd din dragostea trupească un obicei/o profesie, ele vor uita de sentimente, de libertate, de firea lor, de visele lor, vor uita de ritualul împerecherii, de ocheade şi mîngîieri, îşi vor pierde datul natural al speciei cu care au fost înzestraţi şi se vor metamorfoza încet in gîngăniile profitabile ale unor stăpîni de sclavi ce lucrează incă de la recrutarea lor la malfomarea minţilor plăpînde in sensul acceptării necondiţionate a supunerii faţă de angajator/client şi a statutului inferior in societate.

Sursa

Daunele reale aduse de prostituţie

De ce să legalizăm ceea ce femeile care au avut experienţe cu prostitutia numesc „viol plătit” şi „sclavie voluntară”?

Ce înseamnă prostituţia pentru o persoana care se prostitueaza? Recent, The Economist a derulat o dezbatere online cu privire la legalizarea prostituţiei. Persoana care a susţinut pledoaria împotriva unei asemenea iniţiative a fost psihologul Melissa Farley, fondatoarea organizaţiei Prostitution Research and Education. Având în vedere campania derulată persistent în sprijinul legalizării prostituţiei, argumentată prin fraze de genul “prostituţia este în esenţă o activitate nevătămătoare” şi “o chestiune de alegere personală”, MercatorNet a invitat-o pe dr. Farley să expună informaţiile reale în această chestiune, aşa cum îi sunt cunoscute în urma celor 15 ani de cercetare şi interacţiune cu femei care au practicat prostituţia şi au fost prinse în traficul uman.

Ce este Prostitutia?

Înainte de a decide dacă să legalizăm sau nu prostituţia, este important să ştim ce este şi ce nu este prostituţia. Prostituţia nu este o activitate asemeni oricărei meserii. Prin prostituţie, bărbaţii degradează si dezumanizeaza femeile. A cumpăra o femeie pentru prostituţie conferă bărbaţilor puterea de a folosi femeia ca pe o parte vie a fanteziei sale de autosatisfacere. El îi anulează identitatea şi calităţile care o definesc ca individ, femeia devenind doar părţi sexuale ale unui trup uman. Ea acţionează ca parte a unei dorinţe a bărbatului.

Un client căruia i s-a garantat anonimatul a spus: “prostituţia este închirierea unui organ pentru 10 minute”. Un altul a spus “le folosesc [pe prostituate] ca pe orice altă facilitate: un restaurant de exemplu, sau un alt bun de folosinţă publică”.

Oricât de şocante par aceste afirmaţii celor care mai cred că prostituţia este asemeni filmului Pretty Woman, [Nota trad. – un film care glorifica prostitutia] descrierile de mai sus se potrivesc cu cele oferite de femeile implicate în prostituţia. Ele ne explică cum este să te simţi tratată ca un organ închiriat: “este distrugător pentru fiinţa interioară. În mintea ta devii ceea ce aceşti oameni îţi spun şi îţi fac. Ajungi să te întrebi cum de ai permis să ţi se facă aşa ceva, de ce vor aceşti oameni să-ţi facă asemenea lucruri?”. Femeile care s-au prostituat au descris experienţele ca pe “un viol plătit” sau “o sclavie voluntară”. Prostituţia este hărţuire sexuală, exploatare sexuală şi adesea chiar mai rău. Plata oferită de client nu va şterge consecinţele a ceea ce ştim despre violenţele sexuale, violenţa domestică şi viol.

Această înţelegere a realităţilor prostituţiei din partea clienţilor şi a femeilor implicate în ea vine în conflict cu definirea prostituţiei drept “muncă oarecum neplăcută” care ar trebui legalizată. Indiferent că este sau nu legalizată, prostituţia este extrem de distructivă pentru femei. Dintre toate grupurile de femei studiate, cele implicate în prostituţie au dat ratele cele mai mari în ce priveşte violul şi homicidul. În mod regulat sunt asaltate fizic şi abuzate verbal, indiferent că se prostituează pe stradă sau în saloane de masaj, moteluri sau bordeluri.

Consecintele Prostitutiei

Violenţa sexuală şi agresiunile fizice reprezintă normalul pentru femeile ce trăiesc prostituţia. Într-un studiu olandez, 60% dintre femeile întrebate au declarat că au fost agresate fizic, 70% că au fost ameninţate cu agresiuni fizice, 40% au experimentat violenţa de tip sexual şi 40% au fost forţate la prostituţie.

Conform cercetărilor din 9 ţări, 68% dintre femeile, bărbaţii şi travestiţii implicaţi în prostituţie au manifestat o dereglare post-traumatica (post-traumatic stress disorder – PTSD). Această prevalenţă a tulburării amintite mai sunt este comparabilă cu procentul în care se regăseşte în rândul femeilor care cer ajutor deoarece au fost violate sau abuzate, sau în cazul supravieţuitorilor unui sistem de tortură instituit de un stat. În cazul mai multor culturi de pe toate continentele, consecinţele traumatizante ale prostituţiei sunt similare, indiferent dacă activitatea a fost legală, tolerată sau ilegală. Cu toate acestea, unii mai cred că legalizarea prostituţiei va scădea din stricăciunile produse de acest flagel – asemeni unui pansament pus pe o rană. Nefiind, probabil, familiari cu industria sexului, ei întreabă: “N-ar fi măcar puţin mai bine dacă ar fi legalizată? N-ar exista o oarecare protecţie a prostituatelor şi o stigmatizare mai scăzută?” (Vezi http://www.prostitutionresearch.com/prostitution_research/000116.html.)

Convingeri

La temelia legilor care legalizează prostituţia stă convingerea că prostitutia este inevitabilă. Afirmaţii publice făcute de proxeneţi accentuează că prostituţia este o activitate menită să dăinuiască, deoarece “băieţii vor fi întotdeauna băieţi” (“boys will be boys”), asa cum afirma Dennis Hof în Reno şi Heidi Fleiss din Sydney. [Nota AFR: Dennis Hof e un proprietar de bordeluri in Reno, Nevad, iar Heidi Fleiss in Sydney, Australia] Deşi false, aceste stereotipii despre bărbaţi promovează prostituţia, ele reprezentând însă o strategie de business, eliberând clienţii de povara unor sentimente amestecate privind acceptarea socială a comerţului cu sex, în acelaşi timp invitând şi alţi bărbaţi creduli să cheltuiască în această direcţie.

Proxeneţii nu devin dintr-o data băieţi cuminţi daca prostituţia se legalizează. Bordelurile legale din Amsterdam au butoane de panică (uneori şi câte trei în fiecare încăpere). De ce? Deoarece clienţii de-acum acţionând legal nu sunt băieţi buni care vin la o întâlnire inocenta cu o domnişoara… . Ei încearcă în mod regulat să violeze şi chiar să stranguleze femeile. Când Amsterdam-ul a început în urmă cu câţiva ani să închidă bordelurile, primarul Job Cohen a recunoscut că olandezii au greşit cu privire la legalizarea prostituţiei. Legalizarea nu a transformat această activitate într-una mai protejată. Dimpotrivă, spunea el, legalizarea prostituţiei a crescut activitatea criminală organizată. A funcţionat ca un magnet pentru proxeneţi şi clienţi. Traficul uman a crescut după legalizarea prostituţiei – 80% dintre femeile aflate în industria sexului în Olanda fiind aduse acolo prin “trafic de carne vie”.

Nu credeţi ce vedeţi în Cathouse! [Nota AFR – Cathouse e numele unui serial pe HBO care glorifica prostitutia] Acolo sunt actori. O colegă spunea adevărul despre prostituţie în cadrul unui talk-show. În timpul pauzei, a fost abordată de o altă femeie care fusese adusă înaintea camerelor de filmat de proxenetul ei din Nevada. Şoptind, înspăimântată, ea a cerut ajutor, spunând cum proxenetul ei a constrâns-o să spună în faţa camerei cât de distractivă este prostituţia. Lăsând pe platoul de filmare poşeta şi haina (pentru a da impresia proxenetului că va reveni), ambele femei au fugit de-acolo, femeia prinsă în prostituţie primind astfel şansa evadării din sistem.

Dilema nu este lipsa unei modalităţi de a remedia constrângerea, agresiunile fizice şi violul din cadrul prostituţiei ilegale. Există legi împotriva acestor forme de violenţă. Problema este că pentru o femeie ajunsă în prostituţie, nu există cale de a evita hărţuirea sexuală, exploatarea sexuală, violul şi alte acte care echivalează tortura mentală.

Ce spun clienţii despre prostituţie?

“Primeşti serviciul pentru care plăteşti, fără vreun refuz” – explică un cumpărător de servicii sexuale. Femeile care nu se prostituează au dreptul să spună “nu”. Avem forme de protecţie legală faţă de hărţuirea sexuală sau exploatarea sexuală. Dar a tolera abuzul sexual este “fişa postului” unei persoane supuse prostituţiei. Afirmatia: “clienţii sunt non-violenţi” este un mit. Cercetările au arătat că majoritatea clienţilor refuză să folosească prezervativul, plătesc suplimentar unor femei constrânse de sărăcie pentru a accepta sexul neprotejat sau chiar violează femeile – fără prezervative. S-au facut sondaje care au chestionaţ comparativ clienţii frecvenţi si ocazionali ai serviciilor sexuale. Bărbaţii care apelează frecvent la femei prostituate actioneaza mai agresiv la nivel sexual fata de femeile care nu se prostitueaza. (Vezi http://www.prostitutionresearch.com/men_who_buy_sex/000161.html).

Deşi majoritatea clienţilor prostituţiei din Marea Britanie sunt convinşi că femeile prinse în capcana prostitutiei au fost înşelate sau împinse în prostitutie în urma traficului uman, ei totusi continuă să cumpere serviciile oferite. Acest fapt confirmă rezultatele unui alt studiu care a arătat că 47% dintre clienţii din SUA care au răspuns unei reclame sexuale online erau dispuşi să se prostitueze chiar cu un copil, în ciuda a 3 atenţionări primite cau au de a face cu un minor.

Conform declaraţiei unui client, facute cu prilejul unui studiu asupra barbatilor care solicita prostituate, “toate prostituatele sunt exploatate. Totuşi, ele câştigă binişor” (Di Nicola, Cuaduro, Lombardi, & Ruspini, 2009, “Prostitution and human trafficking: Focus on clients”). Iar unii cred că este rezonabil să aştepţi din partea unor femei să “se prostitueze” de 10 ori într-o zi pentru a supravieţui. Astfel de femei cel mai adesea sunt sărace şi marginalizate rasial. Această perspectivă economică neocolonialistă este consfinţită în declaraţia unui turist sexual canadian privitor la femeile din industria thailadeză a sexului: “Aceste fete trebuie să mănânce, nu? Eu le pun o pâine pe masă. Eu contribui la bunastarea lor. S-ar fi stins de foame dacă nu s-ar fi prostituat.”

Acest darwinism economic binevoitor al clientilor de prostituei evită întrebarea: au femeile dreptul de a trăi fără a fi supuse hărţuirii sau exploatării sexuale prin prostituţie? Sau este acest drept rezervat doar persoanelor ce aparţin unei anumite clase, rase sau gen privilegiat?

Ce legi sunt sau nu sunt eficace in combaterea prostitutiei?

Toate femeile ar trebui sa aibe dreptul la a supravieţui fără a fi nevoite să se prostitueze. Femei, bărbaţi, copii, travestiţi aflaţi în industria sexului – nu trebuie arestaţi. Nu există controversa privind acest aspect important. Haideţi insa să abordam chestiunile reale şi nu miturile privitoare la legalizarea prostituţiei. Există o mulţime de evidenţe despre consecinţele negative ale prostituţiei legalizate şi neincriminate. Prostituţia legalizată specifică zona unde este permisă prostituţia, inclusiv zone de toleranţă municipală sau zonele „roşii” (adica zonele urbane cu concentraţie mare de bordeluri, sex-shop-uri etc). Prostituţia dez-incriminată înlătură orice lege împotriva proxenetismului, reclamelor sau a comerţului cu sex, neincriminând nici persoana prostituată. (Vezi http://www.prostitutionresearch.com/laws/000234.html).

Prostituţia tolerată sau cea legalizată sunt similare în ce priveşte efectele. Asemeni unor proxeneţi, statul colectează taxe din prostituţia legalizată, astfel incit, in ce priveşte regimurile ce dez-incriminează prostituţia, codoşii de altădată devin antreprenori legalizaţi. O asemenea legiferare a comerţului sexual şi a proxenetismului a fost aprobată în Noua Zeelandă în anul 2003. Un Comitet de Examinare a Legii Prostituţiei a raportat în anul 2008 ce s-a întâmplat după ce prostituţia a fost legalizată. Sapte ani mai tirziu, încă se dezbate subiectul care cartiere să fie deschise pentru prostituţie. Pentru ca nimeni nu-şi doreşte prostituţia în imediata vecinătate. Ea este delimitată zonal la comunităţile sărace care nu au resursele financiare sa lupte in tribunal impotriva infintarii bordelurilor in cartierele lor.

Reglementarea zonală a prostituţiei este de fapt manifestarea fizică a aceleiaşi stigmatizări sociale sau psihologice pe care legalizarea prostituţiei susţine că luptă să o evite. Fie că este vorba de bordeluri de tip turc (adica complexe de bordeluri), fie de bordeluri de tip Nevada (îngrădite cu sârmă ghimpată sau garduri electrice), femeile încartiruite în zone de prostituţie sunt izolate fizic şi respinse social de restul societăţii.

Stigma socială a prostituţiei a persistat 5 ani după legalizarea prostituţiei în Noua Zeelandă – afirmă acelaş Comitet de examinare a legii. După legalizarea prostituţiei, violenţa şi abuzurile din cadrul comerţului de sex au continuat ca înainte. Majoritatea “lucratoarelor sexuale” [Nota trad. – “sex workers” este denumirea oficiala folosita in textele ONU privind prostituatele] au realizat ca legea poate face prea puţin cu privire la violenţa pe care ele o indura – violenţă ce pare a fi un aspect inevitabil al industriei sexului, conform aceluiaşi Raport. (vezi http://www.prostitutionresearch.com/trafficking/000279.html ).

După aprobarea legii, 35% din femeile implicate în prostituţie au afirmat că au fost forţate să se prostitueze de către clienţi. Femeile din saloanele de masaj erotic, care se aflau sub controlul unor proxeneţi, au raportat cel mai înalt procentaj de forţare la prostituţie. La 5 ani de la definirea prostituţiei ca “activitate lucrativă”, Noua Zeelandă n-a reuşit să schimbe aranjamentele cvasi-contractuale exploatatoare ce existau şi înainte de legalizarea prostituţiei. Majoritatea celor implicati in prostituţie (atât cea practicată pe stradă cât şi cea din bordeluri) continuă să nu aibe încredere în poliţie. Nu raportează actele de violenţă, nici chiar crimele comise împotriva lor.

Prostituţia este deasemenea legală în anumite provincii ale Australiei. Oficiul Ocupaţional Australian (OSC) recomandă celor ce “lucrează” în prostituţie participarea la cursuri de negocieri similare cu negocierile care au loc cind se iau ostateci – un fapt care denota violenta potentiala a clientilor.

Traficul de fiinţe umane este mult mai frecvent acolo unde prostituţia este legalizată. Odată aprobaţi legal, proxeneţii operează liberi de orice ameninţare iar clienţii sunt mereu primiţi cu bucurie. Traficul de copii a crescut în Noua Zeelandă de când a fost legalizată prostituţia, în special traficul copiilor din etnia minoritară maori.

Reflectând o creştere a crimei organizate, observată după legalizarea prostituţiei, bandele din Auckland au derulat lupte de supremaţie pentru controlul comerţului cu sex. Prostituţia stradală a scăpat de sub controlul autorităţilor, în special în cel mai mare oraş neo-zeelandez – Auckland, unde a fost raportată o creştere de 200-400%. După legalizarea prostituţiei în Victoria – Australia, numărul bordelurilor (de-acum legale) s-a dublat. Dar creşterea impresionantă s-a consemnat în privinţa prostituţiei ilegale. Într-un singur an numărul bordelurilor ilegale a crescut cu 300%.

Lucrătorii unei agenţii neo-zeelandeze care oferă modalităţi de evadare din prostituţie, au observat si ei dublarea numărului clienţilor de pe străzi, faţă de vremea dinaintea legalizării prostituţiei. Iar acum clienţii sunt mult mai agresivi, chiar faţă de angajatele respectivei agenţii. O creştere similară a violenţei după legalizarea prostituţiei a fost observată şi printre clienţii australieni.

Este prostituţia o alegere?

Argumentele pentru legalizarea prostituţiei se bazează într-o mare măsură pe tăria a două afirmaţii: mai întâi că prostituţia este o “chestiune de alegere” personală pentru cei implicaţi, apoi că daunele cauzate de prostitutie sunt reduse prin legalizare. Există puţine argumente care să sprijine vreuna dintre aceste afirmaţii. Dar teoriile stranii care promoveaza prostituţia par a nu dispărea nici chiar când sunt contracarate cu fapte reale.

Un procent foarte mic de femei practică prostituţia în urma unei alegeri personale libere. Pentru cele mai multe dintre ele, prostituţia nu reprezintă o alegere liberă deoarece condiţiile care le-ar permite exercitarea unei alegeri autentice nu le sunt disponibile: siguranţa personală, putere egală cu clienţii, alternative reale. Cele câteva care aleg prostituţia sunt privilegiate fie prin clasa sociala, fie prin educaţie, si de obicei au opţiunea de a părăsi prostituarea. Cele mai multe dintre femei, însă, nu au alternative viabile. Ele sunt forţate la prostituţie prin inegalitatea dintre sexe, dintre etnii sau rase, sau datorita circumstantelor lor economice.

Iată câteva exemple de asemenea constrângeri invizibile

>>>> O femeie din India ce lucrează într-un birou, de exemplu, ajunge la concluzia că la fel de bine ar putea să se prostitueze şi să fie plătită pentru servicii sexuale cit pentru o munca onesta.

>>>> O adolescenta din California afirma că în cartierul în care a crescut băieţii creşteau şi deveneau proxeneţi, pe cind fetele deveneau prostituate. Ea este a treia generaţie de prostituate din familia ei. Prostituţia afectează cel mai grav femeile indigene marginalizate etnic, datorită lipsei de alternative. Această situaţie nu este o chestiune de alegere liberă.

>>>> O femeie din Zambia spune că 5 felaţii plătesc pentru un sac de făină cu care să-şi hrănească copiii. Nici asta nu este o alegere liberă.

>>>> Vorbitoarea de la Primul congres al supravieţuitoarelor prostituţiei, desfăşurat în Vancouver, afirma: “vrem servicii adevărate, nu servicii sexuale”. (vezi restul discursului aici: http://www.prostitutionresearch.com/c-prostitution-survivor-writings.html).

>>>> O tânăra femeie vândută de părinţii ei în prostituţie pe când avea 16 ani, într-un bordel din Nevada. Dupa 10 ani înghiţea zilnic 6 medicamente tranchilizante pentru a putea face faţă unei “zile de muncă”. Nici asta nu este o alegere liberă.

Nu există dovazi ca legalizarea prostituţiei reduce efectele daunatoare ale comertului de sex. Dimpotriva, legalizarea prostituţiei creşte traficul uman, prostituţia copiilor şi pofta clienţilor după acte sexuale mai perverse şi “fără limitări” (Vezi: Sullivan, 2007, “Making Sex Work: A Failed Experiment with Legalized Prostitution”). Fie că este legală sau nu, prostituarea femeilor demonstrează raportul de directă proporţionalitate dintre sărăcia şi lungimea perioadei de când se prostituează şi frecvenţa actelor de violenţă îndurată. Consecinţele emoţionale ale prostituţiei sunt aceleaşi, indiferent că este vorba de activitate legalizată sau nu, dacă se întâmplă într-un bordel, club de striptease, salon de masaj sau pe strada.

În urmă cu un deceniu, Suedia a catalogat prostituţia drept o formă de violenţă împotriva femeilor care promovează inegalitatea. Drept rezultat, statul suedez a incriminat clienţii şi a dez-incriminat persoanele exploatate. Islanda, Norvegia şi Corea de Sud au promulgat recent legi similare, Marea Britanie derulează un proiect legislativ asemănător, iar Israel are în vedere o asemenea lege. Guvernul suedez a publicat recent o evaluare a legii prostituţiei promulgată în 1999 (vezi aici: http://www.sweden.gov.se/sb/d/13420/a/151488 ). Veştile sunt mai bune din Suedia decât cele din Noua Zeelandă. Într-un deceniu, prostituţia stradală a scăzut în Suedia la jumătate, crescând, în schimb, în ţările vecine. Deasemenea, nu există dovezi ale vreunei migraţii din prostituţia stradală în cea “de salon / bordel” în Suedia.

Legătura strânsă dintre prostituţie şi traficul de persoane este evidenţiată atunci când sunt incriminaţi cumpărătorii de sex. In prezent Suedia raportează cel mai mic număr de femei traficate. Legea suedeză se interpune afacerilor internaţionale de proxenetism şi comerţ sexual. Cu toată rezistenţa iniţială faţă de această lege, astăzi mai mult de 70% din populaţia Suediei o sprijină. Femeile care doresc să evadeze din prostituţie au la dispoziţie servicii oferite de statul suedez. Deloc surprinzător, “cei scapati de prostituţie au o părere bună despre această incriminare a clienţilor, în vreme ce persoanele din interiorul industriei sexului sunt critice faţă de interdicţii”.

Prostituţia nu trebuie legalizată deoarece nu poate fi limitată, doar abolită. Mai mult de 90% dintre persoanele implicate spun că doresc să poată evada de-acolo. Dar pentru a fi eliberaţi ei au nevoie de locuinţe, educaţie, locuri de muncă plătite decent, servicii de sănătate şi sprijin emoţional. Toţi ar trebui să ne preocupăm cu oferirea de alternative femeilor implicate în prostituţie.

(articol preluat din Buletinul informativ al Alianţei Familiilor din România)

- Textul Convenţiei ONU pentru suprimarea traficului de persoane şi a exploatării prostituţiei semenilor
- Raport privind consecinţele legalizării prostituţiei, realizat de Family Research Council, organizaţie din SUA dedicată promovării rolului vital al familiei în societate.
- “Faţa ascunsă a prostituţiei legalizate” – Lucrare editată în anul 2002 de Grupul de Iniţiativă pentru Apărarea Familiei
- “Împotriva legalizării prostituţiei” – Raport publicat în anul 2004, prezentând poziţia oficială a Asociaţiei pentru Promovarea Femeii din România (APFR).

Descărcaţi de aici

Sofia, Bulgaria, 5 oct. – GUVERNUL BULGAR, care avea în plan sa legalizeze prostitutia, si-a schimbat radical pozitia, ca urmare a unui curent larg raspândit în Europa, acela de a impune interdictii ca mod de combatere a traficului sexual.

“Ar trebui sa fim foarte fermi si sa spunem ca vânzarea de persoane este o infractiune”, a spus ministrul de interne, Rumen Petkov, la un forum despre traficul de persoane, vineri, unde au participat si presedintele Bulgariei, ministrul justitiei si ambasadorul Statelor Unite în Bulgaria.

Bulgaria nu este ultima tara care si-a schimbat abordarea vizavi de subiectul prostitutiei. Anul trecut, Finlanda a declarat ilegale serviciile sexuale prestate de femeile aduse în tara de traficanti, iar Norvegia este pe punctul de a impune o interdictie fatisa cu privire la prostitutie.

Chiar si în Amsterdam, conducerea locala a propus închiderea a mai mult de un sfert din faimoasele bordeluri cu vitrina din zona renumita de bordeluri si localuri de striptease. Încercari de legalizare a prostitutiei similare celei din Bulgaria si-au schimbat directia si în Republica Ceha si în cele trei republici baltice.

Prostitutia se practica semi-legal în Bulgaria, o tara mica, dar importanta la nivel european în comertul cu sex. Femeile sunt trimise cu miile peste granita în fiecare an ca sa lucreze ca prostituate, deseori împotriva propriilor dorinte si multe altele sunt fortate sa se prostitueze în interiorul tarii.

Opozantii prostitutiei legale pun în discutie faptul ca operatiunile ilegale înfloresc în medii în care plata pentru sex este permisa si ca traficul de fiinte umane urmeaza cererea. Interzicerea sexului-pentru-bani are ca obiectiv reducerea cererii, si astfel, reducerea traficului daca nu mai mult, înabusirea lui în totalitate.

“S-a întors roata,” spune Gunilla Ekberg, fost consilier special al guvernului suedez pe subiect si acum co-director executiv al organizatiei nonprofit Coalitia împotriva Traficului Femeilor – International. “Exista o recunoastere, atât la nivel politic cât si la nivelul societatii civile, ca Bulgaria nu va fi un refugiu pentru prostitutie.”

Lupta împotriva prostitutiei legale [în lume, n. trad.] a fost dusa de o coalitie neobisnuita, incluzând administratia Bush, grupari feministe si guvernul suedez. Proponentii unor masuri asemanatoare modelului suedez, de exemplu, care pedepseste mai degraba clientii decât persoanele care se prostitueaza, spun ca a avut succes în Europa tocmai din cauza faptului ca face o distinctie între cei care platesc pentru sex si cei care îl presteaza si nu îi incrimineaza pe cei din urma. Persoanele care se prostitueaza, în majoritate femei, sunt adevaratele victime ale tranzactiilor, spun propunatorii.

În timp ce modelul suedez prezinta din ce în ce mai mai mult interes, nu este tocmai singurul. Guvernul maghiar a anuntat luna trecuta ca va acorda autorizatii de munca prostituatelor pentru a le ajuta sa intre în legalitate din punct de vedere economic si sa colecteze de la ele taxele.

Cel mai des întâlnite argumente împotriva “modelului suedez” sunt cele folosite demult în dezbaterea privind legalizarea prostitutiei: din cauza faptului ca prostitutia este imposibil de eradicat, e mai bine sa fie “la vedere” dar controlata.

Chiar daca prostitutia nu este considerata o infractiune pentru femei, spun criticii, ele trebuie sa se ascunda ca sa îsi protejeze clientii. “Daca fac prostitutia ilegala, va deveni si mai obscura, mult mai inaccesibila serviciilor publice si ajutorului, politiei si protectiei”, declara Nadia Kozhouharova, psihoterapeut ce lucreaza cu femeile abuzate, inclusiv victime ale traficului, printr-un grup din Sofia, Asociatia Animus.

Pe strazile Sofiei, câteva femei prostituate spuneau ca au profitat de împartirea de prezervative si de controalele de sanatate gratuite de care beneficiaza acum. O femeie de 23 de ani, care a refuzat sa îsi dea numele pentru ca sa nu afle familia sa cu ce se ocupa, marturisea ca prefera sa lucreze pe strada decât la un bordel, pentru ca astfel poate decide sa mearga sau nu cu un client.

“Daca esti într-un bordel, mergi la anumite adrese si nu stii ce se va întâmpla,” spune ea prin intermediul unui traducator. “Te pot bate”.

Femeia lucra pe o portiune a Bulevardului Hristo Botev, populat de un amalgam de prostituate femei si travestiti. Purta ciorapi plasa si geaca de blugi si tragea dintr-o tigara, printre baloane de guma de mestecat pe care le facea si apoi le spargea.

A lucrat în Germania, unde prostitutia este legala, dar a preferat Bulgaria pentru ca, spune ea, “aici totul se face cu prezervative”, în timp ce barbatii din Germania insistau ca ea sa faca sex oral neprotejat cu ei. Întrebata cum de a ajuns sa se prostitueze, a raspuns simplu, “nimeni nu s-a facut prostituata dintr-un motiv bine întemeiat”.

Miscarea anti-prostitutie a primit sprijin semnificativ din cauza legaturii dintre prostitutie si traficul de fiinte vii. Conform departamentului de stat, un numar estimativ de 800 000 de oameni sunt traficati peste granite în fiecare an, dintre care 4 din 5, femei. În decembrie 2002, Statele Unite au adoptat o pozitie de politica externa împotriva prostitutiei legalizate, tocmai din cauza legaturii acesteia cu traficul uman.

“Legalizarea prostitutiei creeaza un front de afaceri legal pentru cea mai brutala exploatare a femeii”, declara Mark P. Lagon, asistent al Secretarului de Stat al SUA pentru problemele organizatiilor internationale. “Cererea este cea care aduce o multime de oameni si naste o industrie a traficului de sex ilegal.”

Oficialii bulgari sustin ca traficul cu femei din tara lor viza mai ales tari din Europa de Vest, ca Germania si Olanda, unde prostitutia este legala. “Traficantii sunt afaceristi foarte practici”, spune Antoaneta Vassileva, secretar executive al comisiei nationale antitrafic de aici [Bulgaria – n. trad]. “Merg în tari unde legea nu îi suprima.

Politia bulgara si norvegiana au anuntat ca au spart un cerc de traficanti, în mai, la Oslo, unde 18 femei bulgare au fost tinute în apartamente si fortate sa se prostitueze. Guvernul norvegian lucreaza la o lege care sa pedepseasca persoanele care platesc pentru sex, un oficial al guvernului de acolo a spus ca aceasta lege ar trebui sa intre în vigoare din primavara.

Legea suedeza a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999. Desi sunt posibile si condamnari la închisoare, clientii au primit numai amenzi pâna acum. O mare parte din efect, spun propunatorii, vine de la repercursiunile de a fi public identificat cu un client al prostituatelor. Chiar si asa, acest lucru face Suedia mai putin interesanta pentru traficanti, spun oficialii.

Când telefoanele traficantilor si ale proxenetilor a fost ascultate, politia i-a auzit plângându-se ca “Suedia e o piata de desfacere neprofitabila”, spune Kajsa Wahlberg, inspector criminalist la Politia Criminalistica Nationala Suedeza “Cumparatorilor le este teama sa fie prinsi. Trebuie sa ai un apartament. Trebuie sa tot schimbi femeile.” Contrar bordelurilor din Oslo sau Copenhaga, care aveau fiecare cam 50 de femei, cele din Suedia care s-au desfiintat, daca aveau doua sau trei femei.”

Aparatorii femeilor din Bulgaria spera sa reitereze succesul Suediei. Lider de opinie în Bulgaria si organizatoare a forumului de vineri este Nadezhda Mihaylova, membru al parlamentului si fost ministru de externe. Aceasta spune ca dezbaterea în aceasta tara de 7,3 milioane de locuitori este înca afectata de reactia împotriva totalitarismului din epoca comunista.

În epoca comunista, statul controla aproape toate aspectele vietii. Dupa aceea, pendulul a zburat prea mult în directia opusa, spune ea. “O multime de oameni spun ca statul nu ar trebui sa se amestece în optiunile personale”, adauga ea.

Desi cea mai arzatoare chestiune în Bulgaria este exportul femeilor pentru prostitutie fortata, Vassileva de la comisia antitrafic spune ca 45 la suta din traficul cu femei are loc în interiorul tarii, deseori din satele foarte sarace pâna la orasele mari si statiunile de pe coasta Marii Negre. Procurorul general, Boris Velchev, care a participat la forum, a descris ceea ce el a numit “standard dublu” în tratarea celor fortati sa se prostitueze în afara tarii si atitudinile vizavi de cei din interiorul tarii, care primesc mai putina atentie si mult mai probail sunt blamati decât considerati victime.

“Cred ca legalizarea prostitutiei ar transforma Bulgaria într-o destinatie pentru turismul sexual” spune Mihaylova. “Nu acesta este viitorul care îl vad pentru tara mea”.

Preluat de la Women’s United Nations Report Network (wunrn.com) Aparut in original in NY Times, editia din 6.10.2007 sub semnatura lui Kathrin Cook. Traducere si adaptare de A.B. pentru Asociatia Provita Bucuresti

[Andrea Dworkin a tinut acest discurs la un simpozion intitulat "Prostitutia: De la Academie la Activism," sponsorizat de Jurnalul Sexelor si Legislatiei din Michigan, la Facultatea de Drept a Universitatii din Michigan, 31 octombrie 1992.]

Sunt foarte onorata sa ma aflu aici impreuna cu prietenii si surorile mele, sustinatorii mei in aceasta actiune.

Simt, de asemenea, si un teribil discomfort, pentru ca este foarte greu sa vorbesti despre prostitutie intr-un mediu academic. Este, cu adevarat, foarte dificil.

Presupunerile academice sunt departe de a reda imagina realitatii vietii pentru femeile care practica prostitutia. Viata academica se bazeaza pe notiunea ca exista un maine, si alta noua zi, si alta noua zi; sau ca cineva poate intra, din frigul de afara, la vremea studiului; sau ca exista o contradictie de idei si un an de libertate in care poti avea neplaceri, dar care nu te vor costa viata.

Acestea sunt premise dupa care se ghideaza, zilnic, cei care invata sau cei care predau aici. Dar ele sunt in antiteza cu vietile femeilor care practica sau au practicat prostitutia.

Daca ati fi fost vreodata pe acest drum nu ati avea ideea de maine, pentru ca maine este un moment foarte indepartat. Nu poti stii, de la un minut la altul, daca vei ramane in viata. Nu poti presupune si nu poti fi sigur. Daca presupui asta esti un ignorant si a fi ignorant in lumea prostitutiei inseamna a fi ranit, inseamna a fi mort. Nici o femeie care se prostitueaza nu-si poate permite sa fie atat de ignoranta, intr-atat incat sa creada ca va mai vedea ziua de maine.

Nu pot reconcilia aceste doua premise. Pot doar sa spun ca premisele femeii prostituate sunt ale mele. Sunt cele de la care pornesc. Sunt cele pe care meseria mea s-a bazat in toti acesti ani. Nu pot accepta- pentru ca nu le pot crede- premisele feminismului, venite de pe bancile academiei: feminismul care spune ca vom auzi toate aceste opinii ani de-a randul si apoi, intr-o buna zi, printr-un proces pe care inca nu l-am descoperit, vom decide ce este bine si ce este adevarat. Acest lucru nu-l inteleg. Stiu ca multi dintre dumneavoastra il inteleg. Vorbesc de cea mai mare divergenta culturala din viata mea. Incerc sa vorbesc despre asta de douazeci de ani avand, sa zicem, succese marginale

Vreau sa revin la ideea de baza. Prostitutia: ce este ea? Este folosirea corpului unei femei de catre un barbat care plateste si face ce vrea. In momentul in care te indepartezi de ceea ce este de fapt acest lucru, treci de la prostitutie la o lume a ideilor. Te simti mai bine, vei cunoaste timpuri mai bune; este mai distractiv; sunt multe de discutat, dar veti discuta idei, nu despre prostitutie. Prostitutia nu este o idee. Este gura, vaginul, rectul, penetrate de obicei de un organ sexual, cateodata de maini, cateodata de obiecte, de catre un barbat, apoi de altul, apoi de altul… Despre asta este vorba.

Va rog sa va ganditi la propriile dumneavoastra corpuri – daca puteti face asta, iesind din lumea pe care industria pornografiei v-a creat-o in minte, a imaginii plate, insipide, plutitoare a gurilor, vaginelor si anusurilor unor femei. Va rog sa va ganditi concret la corpurile dumneavoastra folosite in acest fel. Cat de apetisant este? Este placut? Cei care apara prostitutia si pornografia vor sa va faca sa simtiti un fior de excitatie de fiecare data cand va ganditi la un lucru introdus intr-o femeie. Vreau sa va inchipuiti tesuturile delicate din trupul ei, care sunt tratate cu cruzime. As vrea sa simtiti cum este cand acest lucru se intampla iar si iar si iar, si fara sfarsit: pentru ca aceasta este prostitutia.

De aceea – din perspectiva unei femei care practica sau a practicat prostitutia – distinctia pe care alti oameni o fac intre un eveniment care a avut loc la Hotel Plaza sau intr-un loc mai putin elegant, nu este una care sa conteze. Acestea sunt perceptii ireconciliabile, cu premise ireconciliabile. Veti spune: “coditiile trebuie sa conteze”. Nu, nu conteaza, pentru ca vorbim de folosirea gurii, vaginului si rectului. Conditiile nu atenueaza si nu modifica ceea ce prostitutia este de fapt.

Multi dintre noi spunem ca prostitutia este intrinsec abuziva. Lasati-ma sa clarific lucrurile. Va vorbesc despre prostitutia in sine, fara violenta in plus, fara ca femeia sa fie lovita, fara ca femeia sa fie fortata. Prostitutia, pentru si prin ea insasi, este un abuz asupra trupului femeii. Cei care spun asta sunt acuzati de gandire simplista. Dar prostitutia este foarte simpla. Si daca nu gandesti simplist nu o vei putea intelege niciodata. Cu cat reusesti sa gandesti mai complex, cu atat te vei departa de realitate – te vei pune la adapost, vei fi mai fericit si iti va face mai multa placere sa discuti problema prostitutiei. In prostitutie nici o femeie nu-si pastreaza integritatea. Este imposibil sa folosesti un trup in felul in care trupurile femeilor sunt folosite in prostitutie si sa ai o fiinta umana intreaga, la sfarsitul perioadei, la mijlocul sau chiar la inceputul ei. Este imposibil. Nici o femeie nu-si recapata integritatea mai tarziu, dupa. Femeile care au fost abuzate au cateva decizii de luat. Ati vazut aici femei foarte curajoase luand cateva decizii foarte importante; sa foloseasca ceea ce stiu; sa incerce sa va comunice ceea ce stiu. Dar nimeni nu va mai fii ca la inceput, pentru ca se pierde mult prea mult cand asaltul este in tine, cand brutalitatea ti-a intrat in sange. Incercam din greu sa ne comunicam unul altuia durerea. Pledam, facem comparatii. Singura comparatie la care ma pot gandi in privinta prostitutiei este ca aduce mai mult cu violul in grup decat cu orice altceva.

Oh, veti spune, violul in grup este cu totul altceva. O femeie inocenta merge pe strada si este luata prin surprindere. Fiecare femeie este acea femeie inocenta. Orice femeie este luata prin surprindere. In viata de prostituata este luata prin surprindere o data, si inca odata, la nesfarsit. Violul in grup este interupt de un schimb de bani. Asta e tot. Asta e singura diferenta. Banii au insa o calitate magica, nu-i asa? Ii dai femeii bani si consideri ca tot ceea ce i-ai facut si-a dorit, ca a meritat-o.

Pe de alta parte, intelegem efortul barbatilor care muncesc. Intelegem ca barbatii fac lucruri care nu le plac pentru a castiga un salariu.

Cand un barbat are o slujba alienanta intr-o fabrica nu spunem ca banii le transforma experienta intr-atat incat sa-si iubeasca slujba, sa se simta bine si sa nu vrea numic mai mult. Ne uitam la plictiseala, lipsa de viitor si spunem ca, desigur, calitatea vietii barbatilor trebuie sa fie mai bunea de-atat.

Functia magica a banului depinde de sexul persoanei; cu alte cuvinte, femeile nu ar trebuie sa aiba bani, pentru ca atunci cand femeile au bani, se presupune ca pot lua decizii, si una dintre deciziile pe care le pot lua femeile este de a nu se oferi barbatilor.

Daca femeile aleg acest lucru, barbatii vor fi privati de sexul pe care se simt indreptatiti sa-l aiba. Si daca se cere ca o intreaga clasa de oameni sa fie tratata cu cruzime, degradare si umilire, sa fie pusa in conditii de servitute, pentru ca barbatii sa poata obtine satisfactiile sexuale care cred ca li se cuvin, atunci asta se va intampla. Aceasta este esenta ideii de dominatie masculina. Dominatia masculina este un sistem politic.

Este extraordinar sa constatam, uitandu-ne la acest schimb de bani, ca in mintile multor oameni banii valoreaza mai mult decat o femeie. Bancnota de zece, treizeci sau cincizeci de dolari valoreaza mai mult decat intreaga ei viata. Banii sunt reali, mult mai reali decat femeia. Cu bani se poate cumpara viata unui om si se poate sterge importanta lui din constiinta cilvila, sociala, etica, din orice lege, drept al cetateanului, din orice concept de demnitate si suveranitate umana. Pentru cincizeci de dolari nenorociti orice barbat poate face asta. Daca va ganditi la un mod de a pedepsi femeia pentru ca este femeie, saracia ar fi deajuns. Saracia este greu de indurat. Doare. Prostituatelor le va parea rau ca sunt femei. E greu sa fii flamand. E greu sa nu ai un loc unde sta. Simti ca esti disperat. Saracia este o pedeapsa grea. Dar saracia, singura, nu pune la dispozitie un grup de femei pentru a fi abuzate de barbati, la cerere. Saracia este insuficienta pentru a aduna un grup de femei pentru asta, indiferent cat de flamande ar fi. Asadar, in diferite culturi, societatile se organiszeaza diferit pentru a obtine acelas rezultat: femeia nu este doar saraca, ci singurul lucru de valoare pe care il are este asazisa ei sexualitate, care, impreuna cu corpul ei, a fost transformata intr-o marfa de vanzare. Asazisa ei sexualitate devine singurul lucru important; corpul ei devine singurul lucru pe care oricine vrea sa-l cumpere. Se poate presupune ca: daca e saraca si are nevoie de bani va vinde sex. Presupunerea poate fi gresita. Presupunerea nu creeaza un grup de femei care se prostitueaza. Este nevoie de mai mult decat atat. In societatea noastra, de exemplu, printre femeile care se prostitueaza, sunt unele care sunt sarace, care provin din familii sarace, sunt si victime ale abuzurilor sexuale din copilarie, in special victime ale incestului; si care au ramas pe drumuri

Incestul este campusul. Este locul unde iti trimiti fata sa invete cum se face. Evident, nu trebuie sa o mai trimiti nicaieri, este deja acolo si nu mai are unde sa plece. Este deja calificata. Instructia este specifica si importanta: sa nu aiba nici o restrictie in ceea ce priveste corpul eir; sa stie ca valoarea ei este sexul; sa invete despre barbati ceea ce delingventul sexual o invata. Dar nici asta nu este destul, pentru ca ea fuge de acasa si devine a strazii. Pentru cele mai multe dintre aceste femei trebuie sa se fi intamplat o particica din toate aceste nenorociri.

In ultimii ani m-am gandit mult la ceea ce inseamna lipsa caminului pentru femei. Cred ca este, in Statele Unite, in sensul strict al cuvantului, alaturi de saracie si incest, o preconditie a aparitiei grupurilor de femei care pot fi prostituate. Acest lucru are, insa, un inteles si mai larg. Ganditi-va unde are femeia, cu adevarat, un camin. Nici un copil nu este in siguranta intr-o societate in care una din trei fetite este abuzata sexual inainte de varsta de optsprezece ani. Nici o femeie nu este in siguranta intr-o societate in care, dupa ultimele estimari, o femeie maritata din doua a fost sau este batuta. Noi suntem cele care fac un camin; noi facem aceste camine dar nu avem dreptul la ele. Cred ca ne inselam cand afirmam ca prostitutia este o metafora care defineste ceea ce li se intampla tuturor femeilor. Cred ca lipsa caminului este, cu adevarat, acea metafora. Cred ca femeile sunt deposedate de un loc in care sa traiasca in siguranta, care apartine femeii, un loc in care nu numai ca are suveranitate asupra propriului sau corp dar si suveranitate supra vietii sale sociale, fie ca este viata in mijlocul familiei fie a prietenilor. In prostitutie, femeia ramane fara casa.

Mai este ceva foarte specific conditiei de prostituata, un lucru despre care as incerca sa va vorbesc.

Vreau sa subliniez ca in aceste conversatii, in aceste discutii despre prostitutie, ne cautam cu totii cuvintele. Cutam cai de a spune ce stim si de a afla ce nu stim. Presupunerea clasei de mijloc este ca ceea ce merita a fi stiut este stiut. Presumtia prostituatelor este ca nimeni nu stie ceea ce merita a fi stiut. De fapt, nici una dintre presupuneri nu este adevarata. Ceea ce conteaza aici este sa invatam ceea ce stiu prostituatele, pentru ca este de o valoare imensa. Este purul adevar si a fost trecut sub tacere. A fost ascuns din ratiuni politice: a stii inseamna a te apropia de cheia dizolvarii sistemului dominatiei masculine care este deasupra noastra a tuturor.

Cred ca prostituatele experimenteaza o inferioritate specifica. Femeia, in general, este considerate murdara. Multe dintre noi experimentam asta dor ca pe o metafora, si, da, atunci cand lucrurile se inrautatesc, cand se intampla lucruri ingrozitoare, cand o femeie este violata, cand o femeie este zdrobita, atunci abia se recunoaste ca in conceptia clasei de mijloc exista prezumtia ca esti murdara pentru ca esti femeie. Prostituata, insa, traieste literalmente realitatea de a fi o femeie murdara. Nu este nici o metafora. Ea este femeia acoperita de mizerie, cu alte cuvinte, fiecare barbat care s-a culcat cu ea a lasat in urma lui o particica din el; si ea este femeia care are o functie pur sexuala sub dominatia masculina, asa incat, in masura in care oamenii cred ca sexul este o afacere murdara, cred ca prostituatele sunt murdare.

Prostituata nu este statica in aceasta murdarie. Este si contagioasa. Este contagioasa pentru ca un sir lung de barbati vin la ea si apoi pleaca. De exemplu, cand vine vorba de SIDA, prostituata este vazuta ca o sursa de infectie. Este un exemplu punctual. In general, prostituata este vazuta ca o sursa care genereaza tot ce este rau, gresit, decazut in privinta sexului, a barbatilor, a femeilor. Este vazuta ca cineva care merita pedeapsa nu doar pentru ”ceea ce face”- si pun “face” intre ghilimele, pentru ca cele mai multe lucruri “i se fac” – ci pentru ceea ce este.

Ea este, bine inteles, femeia anonima. Barbatilor le place asta. In timp ce ea este la al douazeci si patru-lea nume fictiv – papusica, iubitica, draguta, prajiturica, orice obiect de marketing inventat de pornografi saptamana asta – lipsa numelui sugereaza barbatului ca femeia nu reprezinta nimic real; nu am nici o treaba cu ea, nu are nici macar un nume de familie, nu trebuie sa-mi aduc aminte cine este, nu inseamna nimic pentru mine, este o intruchipare generica a femeii. Este perceputa ca, tratata ca- si vreau sa tineti minte acest lucru, este real – un vagin. Este murdara, o multime de barbati au trecut pe acolo. Multa sperma, mult lubrifiant. Este gretos, este adevarat, asta se intampla de fapt. Anusul se rupe adeseori la contactul anal, sangereaza. Gura este un receptacul pentru sperma, iata cum este perceputa si tratata femeia. Toate femeile sunt considerate murdare in timpul perioadei lunare de ciclu, dar ea sangereaza si alteori, in alte locuri. Sangereaza pentru ca a fost ranita, sangereaza si are vanatai pe tot corpul.

Cand barbatii folosesc femeia pentru prostitutie exprima o ura clara pentru corpul ei. Este mai clara ca orice pe lume. Este o atat de mare lipsa de respect incat intreaga conditie umana este redusa la cateva orificii sexuale, iar barbatul poate sa faca orice doreste. Si alte femei v-au spus asta in cadrul conferintei. Vreau sa le intelegeti si sa le credeti. Este adevarat. Barbatul poate face tot ceea ce vrea. Femeia nu are unde sa se duca. Nu exista nici un politest caruia sa i se planga; acesta poate fi chiar cel care profita de ea. Avocatii la care se duce vor cere bani in schimb. Cand are nevoie de ajutor medical, se dovedeste ca o asteapta un alt John. Intelegeti ? Ea este un nimic. Multi dintre noi am avut momente in care ne-am simtit ca niste nimicuri, sau stim ca cineva ne considera niste nimicuri sau mai putin decat atat, niste ratati, dar pentru o femeie care practica prostitutia, aceasta este o experienta de fiecare zi.

Intre timp el, invingatorul, eroul, barbatul, e ocupat de relationarea cu alti barbati prin intermediul corpului femeii. Unul dintre motivele pentru care este acolo, este pentru ca au mai fost si altii inainte si vor mai fi altii dupa el. Asta nu e teorie. Cand o traiesti vezi ca este adevarat. Barbatii folosesc corpul femeii in prostitutie si in violul in grup pentru a comunica intre ei, pentru a exprima ceea ce au in comun. Si ceea ce au in comun este faptul ca nu sunt acea femeie. Asa devine ea vehicolul masculinitatii si virilitatii barbatului, iar el foloseste si cuvinte pentru a-i spune asta. Imparte sexualitatea cuvintelor si a actelor, indreptate impotriva ei, cu ceilalti barbati. Toate acele cuvinte murdare sunt cuvintele pe care el le foloseste pentru a-i spune ceea ce este.

(Si din punctul de vedere al oricarei femei care a practicat prostitutia – daca si-ar exprima acest punct de vedere, ceea ce mai degraba nu va face – lupta pe care o castiga barbatii pentru dreptul de a folosi cuvinte murdare este una dintre cele mai bolnave si mai josnice glume de pe fata pamantului, pentru ca nu exista legi, reguli, eticheta, curtoazie care opreasca vreun barbat sa foloseasca fiecare din aceste cuvinte pentru oricare prostituata; si cuvintele au o asemenea putere de penetrare pentru ca, de fapt, o descriu pe ea). E de consum. Ce dragut, nu are nume. Este o gura, un vagin, un anus, cine are nevoie de ea, in special, cand mai sunt atatea altele? Cand moare cine ii simte lipsa? Cine o plange? A disparut, cine se duce sa o caute? Adica, cine este ea? E un nimeni. Nu “un nimeni” metaforic. “Un nimeni” ad litteram.

In istoria genocidului, de exemplu, nazistii ii numeau pe evrei “paduchi” si spuneau ca ii vor extermina. In istoria masacrelor indigenilor din America, cei care faceau legea spuneau: “sunt paduchi, omarati-i”. Catharine MacKinnon v-a vorbit mai devreme de “purificarea sexelor”: exterminarea prosttuatelor. Are dreptate. Prostituatele sunt acolo, disponibile pentru genocid. Prostituate sunt ucise zilnic iar noi nu credem ca suntem in fata unei situatii de urgenta. De ce sa credem asta? Ele sunt niste nimicuri. Cand un barbat ucide o prostituata se simte indreptatit. Este un omor indreptatit. Tocmai a scapat de un gunoi, iar societatea ii da dreptate.

Exista si un fel specific de dezumanizare experimentat de femeile care practica prostitutia. Da, toate femeile au experimentat acest lucru, au fost tratate ca niste obiecte. Dar prostituatele sunt tratate ca un anumit tip de obiecte, obiecte tinta. Un obiect tinta nu este orice obiect vechi. Poti avea mare grija de unele obiecte pe care le ai in jurul casei. Dar un obiect tinta este un obiect pe care il cauti. Tintesti cu sageata centrul tintei. Pentru asta e prostituata. Ce ar trebui sa va spun este cat de multa agresivitate este in ceea ce face barbatul cand cauta, gaseste si foloseste o prostituata.

Unul dintre conflictele despre care simt nevoia sa vorbesc, pentru care vreau sa fiu aici, este frica de faptul ca, daca ceva din ceea ce spun este doar putin abstract va abate atentia tuturor de la problema fundamentala. Si problema fundamentala este ce li se intampla femeilor care practica prostitutia, ce este de fapt prostitutia. Dar trebuie sa-mi asum riscul pentru ca vreau sa va spun ca nu va puteti gandi la prostitutie daca nu va ganditi la barbatii care au nevoie sa-si satisfaca poftele cu o prostituata. Cine sunt ei? Ce vor ei? Ce fac ei? De ce au ei nevoie?

Poate fi orice barbat. Vreau sa va luati o ora libera, luni, sa va plimbati pe culoarele scolii si sa va uitati la fiecare barbat. Vreau sa-l dezbracati din priviri. Vreu sa vi-l imaginati infierbantat. Vreau sa vi-l imaginati deasupra unei femei, cu banii pe o masa, alaturi. Oricare din ei. Decanul acestei Facultati de drept, profesoii, studentii, oricare din ei. Daca va duceti la camera de garda, vreau sa o faceti. Daca aveti un atac de cord, vreau sa o faceti cu asistentul care are grija de dumneavoastra. Pentru ca asta este lumea in care traiesc prostituatele. Este o lume in care indiferent de ce ti se intampla, se gaseste alt barbat care vrea o bucatica din tine. Si daca aveti nevoie de ajutorul lui, trebuie sa-i dati acea bucatica.

Barbatii case se folosesc de prostituate cred ca sunt puternici si curajosi. Sunt foarte mandrii de ei- se dau mari. Scriu romane, compun cantece, dau legi – populism productiv —si li se pare ca sunt foarte curajosi si plini de eroism, si de ce oare cred asta? Pentru ca sunt pradatori care insfaca prada – se napustesc asupra femeii care este murdara si supravietuiesc pentru a povesti altora. Din nefericire, traiesc pentru a povesti altora. Aproape de fiecare data, nu conteaza ce au facut, cat de mult au ranit-o, traiesc si povestesc altora, canta despre asta, scriu despre asta, fac spectacole de televiziune si filme despre asta. As vrea sa va spun ca acesti barbati sunt lasi, ca acesti barbati sunt brute, ca sunt nebuni, ca sunt instare sa faca ce fac pentru ca au puterea intregii clase masculine de partea lor, pe care o obtin pentru ca barbatii folosesc forta impotriva femeilor. Daca vreti o definitie a ceea ce inseamna las, este a avea nevoie sa tragi in jos o intreaga clasa sociala pentru a o putea calca in picioare. Societatea este organizata in asa fel incat barbatii au puterea de care au nevoie, pentru a se folosi de femei asa cum vor.

Societatile pot fi organizate in diferite moduri si totusi sa creeze grupuri de femei care se prostitueaza. De exemplu, in Statele Unite ale Americii femeile sunt sarace, multe sunt victime ale incestului, femeile nu au case. In unele parti ale Asiei, ele sunt vandute ca sclave la sase luni, doar pentru ca sunt femei. Asa se procedeaza acolo. Nu trebuie sa se procedeze la fel peste tot pentru a se obtine acelasi rezultat.

Dominatia masculina inseamna ca societatea creeaza un grup de prostituate prin orice mijloace, pentru ca barbatii sa aiba ceea ce le trebuie ca sa ramana in frunte, sa se umfle in pene, literalmente, metaforic, indiferent cum; si totusi barbatii sunt standardele noastre de umanitate. Spunem ca vrem sa fim umani. Spunem ca vrem ca ei sa ne trateze ca pe niste fiinte umane. Intr-o societate dominata de barbati, acestia sunt fiintele umane. Vreau sa va atrag atentia ca folosesc cuvantul umane, in sens metaforic. Nu vorbim despre cum se comporta barbatii. Vorbim despre o idee, un vis, o viziune pe care o avem despre ceea ce inseamna fiinta umana. Spunem ca nu vrem ca ei sa ne calce in picioare; spunem, implicit, ca nu sunt un standard destul de bun pentru ceea ce inseamna a fi uman, pentru ca, iata cum se poarta cu noi. Nu putem sa ne dorim sa fim ca ei, pentru ca a fi ca ei inseamna a te folosi de oameni asa cum ei o fac- de dragul de a-si impune importanta sau individualitatea. Va spun ca, in parte, barbatii sunt figuri mitologice pentru noi, atunci cand vorbim despre ei ca fiinte umane. Nu ne referim la adevaratul lor comportament. Ne referim la ideea mitologica a barbatilor ca arbitrii al civilizatiei. Aceasta miscare politica presupune intelegerea ca trasaturile caracterului uman pe care-l dorim, in viata, alaturi de ceilalti, nu sunt cele ce caracterizeaza felul in care se comporta cu adevarat barbatii.

Ceea ce face prostitutia intr-o societate a dminatiei masculine, este sa stabileasca un prag social mai jos de care nu se poate cobori. Este scursura societatii. Prostituatele se afla pe acest prag. Si toti barbatii sunt deasupra lui. Poate nu prea mult deasupra, dar chiar si barbatii care se prostitueaza sunt deasupra acelui prag reprezentat de femeile si fetele prostituate. Toti barbatii din aceasta societate beneficiaza de faptul ca femeile se prostitueaza, chiar daca nu toti barbatii le folosesc pentru asta.

Acest lucru nu ar trebui sa fie spus dar este necesar sa fie spus: prostitutia deriva din dominatia masculina nu din natura femeii. Este o realitate politica care exista pentru ca un grup de oameni are si isi pastreaza puterea asupra unui alt grup de oameni. Subliniez asta pentru ca vreau sa va spun ca dominatia masculina este cruda. Vreau sa va spun ca dominatia masculina trebuie distrusa. Dominatia masculina trebuie sa inceteze, nu doar sa fie reformata, nu sa fie facuta un pic mai placuta, si nu un pic mai placuta doar pentru unele femei. Trebuie sa privim spre rolul barbatului- sa privim cu atentie, sa-l studiem, sa-l intelegem – in mentinerea femeilor in saracie, fara adapost, in continuarea violarii fetitelor, in ceea ce inseamna a genera prostitutie, o populatie de femei care vor fi folosite pentru prostitutie. Trebuie sa privim la rolul barbatului in romantarea ideii de prostitutie, in ceea ce le costa pe femeile, invizibile cultural, in folosirea puterii acestei societati, puterii economice, puterii culturale, puterii sociale, de mentinere a tacerii in randurile celor care au suferit, a tacerii femeilor care au fost folosite.

Trebuie sa privim la rolul barbatilor in inducerea urii impotriva femeilor, a discriminartii, in folosirea culturii pentru sustinerea, promovarea, pledarea, jubilarea in fata agresiunii impotriva femeilor. Trebuie sa privim la rolul barbatilor in crearea ideii politice de libertate, pe care, de fapt, numai ei o pot avea. E dragut, nu-i asa? Ce este libertatea? Doua mii de ani de discursuri si, intr-un final, noi suntem lasate pe dinafara. Ce se petrece aici este un uimitor monolog egocentrist. Trebuie sa privim la rolul barbatilor in crearea unui sistem politic ce subordoneaza femeile; si asta inseamna ca trebuie sa privim la rolul barbatilor in crearea prostitutiei, in protejarea ei – in modul in care o face legislatia, jurnalistica, oamenii legii. Trebuie sa stim caile prin care toti acei barbati folosesc prostituatele si facand asta distrug demnitatea umana a femeilor.

A vindeca aceasta problema este rolul politicii. Asta inseamna a lua puterea din mana barbatilor. E un lucru real; cat se poate de serios. Au prea multa. Nu o folosesc cum trebuie. Sunt niste famfaroni. Nu folosesc corect ceea ce au; si asta inseamna ca trebuie sa le fie luat acest drept. Trebuie sa le luam din maini puterea de a ne folosi. Trebuie sa le luam din maini puterea de a ne face rau.

Trebuie sa le luam suprematia financiara. Au prea multa. Orice barbat care are destui bani incat sa-i cheltuiasca tarand viata unei femei pe calea prostitutiei are prea multi. Nu are nevoie de ceea ce are in buzunar. Dar exista o femeie care ar avea.

Trebuie sa le luam din mana dominatia sociala pe care o au asupra noastra. Traim sub o tiranie a mincinosilor, ipocritilor si sadicilor.
Asadar, va va costa lupta cu ei. Trebuiesc indepartati de femei, ma intelegeti? Trebuie sa fie ridicati si aruncati. Ceea ce este de neclintit in prostitutie este dominatia masculina. Si aceasta dominatie trebuie sa inceteze pentru ca femeia sa nu se mai prostitueze.

Voi, si voi, cu totii, trebuie sa va ridicati si sa distrugeti orice institutie care este parte a modului in care barbatii guverneaza asupra femeilor. Si sa nu intrebati daca aveti voie. Problema este cum, nu daca. Cum? Faceti un singur lucru mai bine decat sa deliberati o viata intrega daca trebuie sa faceti asa sau altfel, daca faceti ceeea ce merita sau ceea ce este drept. Drept? Este, cu adevarat, drept? Dragele mele, putem sa defilam cu pusca pe umar, diseara. Drept? Ne sfasiem inimile singure cu aceste intrebari. Este drept? Nu le respectati legile. Nu. Nu le respectati. Femeile ar trebui sa faca legile. Sper ca eu si Catharine MacKinnon v-am dat un exemplu. Am incercat. Nu exista motive, pentru nici o femeie din lume, sa practice felatia in cadru legal. In general nu este un lucru pe care sa inveti sa-l faci la cursurile de drept.

Ceea ce sper sa retineti de aici este: ca orice urma de ierarhie sexuala inseamna ca undeva, exista femei care se prostitueaza. Daca va uitati in jur si vedeti suprematie masculina, veti sti ca undeva, intr-un loc necunoscut, o femeie se prostitueaza, pentru ca orice ierarhie are nevoie de un plan inferior, iar prostitutia este planul inferior al dominatiei masculine. Deci, cand va complaceti, cand faceti compromisuri, cand inchideti ochii la acest lucru, atunci sunteti de partea lor. Da, stiu ca si viata voastra este pusa la zid, dar, da, va uniti fortele, in distrugerea vietii unei alte femei.

Va rog sa deveniti dusmani ai dominatiei masculine, pentru ca aceasta trebuie sa fie distrusa pentru ca actul criminal al prostitutiei sa ia sfarsit – crima impotreiva femeii, actul criminal al prostitutiei impotriva drepturilor omului: orice alt lucru e in afara discutiei, un neadevar, o scuza, un regret, o justificare si toate vorbele goale sunt minciuni; justitie, libertate, egalitate, toate sunt minciuni. Atata timp cat femeile se prostitueaza sunt minciuni. Puteti spune o minciuna, si in aceasta institutie sunteti invatati cum sa o spuneti; sau va puteti folosi vietile sa dezmembrati un sistem care creeaza si apoi protejeaza acest abuz. Voi, persoane educate, puteti sa fiti de partea celui care abuzeaza sau a rebelului, a celui care opune rezistenta. Puteti fi de partea surorii siluite de el; si daca sunteti foarte curajosi puteti incerca sa stati intre ei, in asa fel incat sa trebuiasca sa treaca de voi ca sa ajunga la ea.

Asta, de fapt, este sensul, adesea eronat folosit, al cuvantului optiune. Acestea sunt optiuni. Va rog sa optati.

________________________________________
Copyright © 1993, 1994 by Andrea Dworkin. Publicat in original in Michigan Journal of Gender & Law, Vol I, 1993.
Traducere si adaptare de Ilinca Zamfirache pentru Asociatia Provita Bucuresti