Știri si opinii

Criminalizing the buying of sex in Nordic countries: a model for Romania

despre-traficul-de-persoane-eliberare

On April 22nd, 2015, Bucharest hosted, at the Parliament building, the international conference “Politicians and Civil Society against human trafficking”. The event participants on behalf of Western European civil society organizations warned that legalizing prostitution has made impossible to combat human trafficking, as it proved in countries such as Germany or Holland. A more efficient measure to combat human trafficking is to criminalize people willing to pay for sexual services. Studies shows an amazing success rate of this approach, as it was implemented in Norway and Sweden.

Presentation by Maria Ahlin, General Secretary, Freethem

Kotsadam, A, and Jakobsson, N. (2010). “Do laws affect attitudes? An assessment of the Norwegian prostitution law using longitudinal data”

About:

• This paper uses longitudinal survey data from Norway and Sweden, collected before and after the implementation of the sex-purchase law in Norway, to asses the short-run effects on sex-purchase attitudes.

Findings:

• Although they found that in the general population, the law did not have an affect on the moral attitudes toward prostitution (note: in the short run!) they found that in Oslo, where prostitution was more visible before the reform, the law made people more negative toward buying sex.

Știri si opinii

Prostituția și supremația masculină

de Andrea Dworkin

(Feminista Andrea Dworkin a tinut acest discurs la un simpozion intitulat „Prostitutia: De la Academie la Activism”, la Facultatea de Drept a Universitatii din Michigan, 31 octombrie 1992. Apărut în Michigan Journal of Gender & Law, Vol I, 1993. Facem mentiunea ca desi atitudinea si vocabularul sunt tipice feminismului modern agresiv, publicam acest material pentru a arata ca raul prostitutiei este atat de mare incat el a fost inteles pana si de cele mai „progresiste” persoane. De altfel, prostitutia legiferata este in regres in toata lumea.)

Sunt foarte onorata sa ma aflu aici impreuna cu prietenii si surorile mele, sustinatorii mei in aceasta actiune.

Simt, de asemenea, si un teribil disconfort, pentru ca este foarte greu sa vorbesti despre prostitutie intr-un mediu academic. Este, cu adevarat, foarte dificil.

Presupunerile academice sunt departe de a reda imaginea reala a vietii pentru femeile care practica prostitutia. Viata academica se bazeaza pe notiunea ca exista un maine, si o noua zi, si o alta noua zi; sau ca cineva poate veni, din frigul de afara, aici, ca sa studieze; sau ca exista o contradictie de idei care iti poate aduce neplaceri, dar care nu te va costa viata. Acestea sunt premise dupa care se ghideaza, zilnic, cei care invata sau cei care predau aici. Dar ele sunt in antiteza cu vietile femeilor care practica sau au practicat prostitutia.

Daca ati merge vreodata pe acest drum, nu ati cunoaste ideea de maine, pentru ca „maine” este un moment foarte indepartat. Nu poti sti, de la un minut la altul, daca vei ramane in viata. Nu poti presupune si nu poti fi sigur. Daca presupui asta, esti un ignorant si a fi ignorant in lumea prostitutiei inseamna a fi mort. Nici o femeie care se prostitueaza nu-si poate permite sa fie atat de ignoranta, intr-atat incat sa creada ca va mai vedea lumina zilei si maine.

Nu pot reconcilia aceste doua premise. Pot doar sa spun ca premisele femeii prostituate sunt ale mele. Sunt cele de la care pornesc. Sunt cele pe care meseria mea s-a bazat in toti acesti ani. Nu pot accepta – pentru ca nu le pot crede – premisele feminismului, venite de pe bancile academice: feminismul care spune ca vom auzi toate aceste opinii ani de-a randul si apoi, intr-o buna zi, printr-un proces pe care inca nu l-am descoperit, vom decide ce este bine si ce este adevarat. Acest lucru nu-l inteleg.

Vreau sa revin la ideea de baza. Prostitutia: ce este ea? Este folosirea corpului unei femei de catre un barbat care plateste si face ce vrea. In momentul in care te indepartezi de ceea ce este de fapt prostitutia, treci de la prostitutie la o lume a ideilor. Te simti mai bine, vei cunoaste timpuri mai bune; este mai distractiv; sunt multe de discutat – dar… veti discuta idei, nu despre prostitutie. Prostitutia nu este o idee. Este gura, vaginul, rectul, penetrate de obicei de un organ sexual, cateodata de maini, cateodata de obiecte, de catre un barbat, apoi de altul, apoi de altul… Despre asta este vorba.

Va rog sa va ganditi la propriile dumneavoastra corpuri – daca puteti face asta, iesind din lumea pe care industria pornografiei v-a creat-o in minte, a imaginii plate, insipide, a gurilor, vaginelor si anusurilor unor femei. Va rog sa va ganditi concret la corpurile dumneavoastra folosite in acest fel. Cat de apetisant este? Este placut? Cei care apara prostitutia si pornografia vor sa va faca sa simtiti un fior de excitatie de fiecare data cand va ganditi la un lucru introdus intr-o femeie. Vreau sa va inchipuiti tesuturile delicate din trupul ei, care sunt tratate cu cruzime. As vrea sa simtiti cum este cand acest lucru se intampla iar si iar si iar, si fara sfarsit: pentru ca aceasta este prostitutia.

De aceea – din perspectiva unei femei care practica sau a practicat prostitutia – distinctia pe care unii o fac intre un eveniment care a avut loc la Hotel Plaza si unul care a avut loc intr-un loc sordid un exista. Acestea sunt perceptii ireconciliabile, cu premise ireconciliabile. Veti spune: „conditiile trebuie sa conteze”. Nu, nu conteaza, pentru ca vorbim tot despre de folosirea gurii, vaginului si rectului. Conditiile nu atenueaza si nu modifica ceea ce prostitutia este de fapt.

Multi dintre noi spunem ca prostitutia este intrinsec abuziva. Lasati-ma sa clarific lucrurile. Va vorbesc despre prostitutia in sine, fara violenta in plus, fara ca femeia sa fie lovita, fara ca femeia sa fie fortata. Prostitutia, pentru si prin ea insasi, este un abuz asupra trupului femeii.

Cei care spun asta sunt acuzati de gandire simplista. Dar prostitutia este foarte simpla. Si daca nu gandesti simplist nu o vei putea intelege niciodata. Cu cat reusesti sa gandesti mai complex, cu atat te vei departa de realitate – te vei pune la adapost, vei fi mai fericit si iti va face mai multa placere sa discuti problema prostitutiei. In prostitutie nici o femeie nu-si pastreaza integritatea. Este imposibil sa folosesti un trup in felul in care trupurile femeilor sunt folosite in prostitutie si sa ai o fiinta umana intreaga, la sfarsitul perioadei, la mijlocul sau chiar la inceputul ei. Este imposibil. Nici o femeie nu-si recapata integritatea mai tarziu, dupa. Femeile care au fost abuzate au cateva decizii de luat. Ati vazut aici femei foarte curajoase luand cateva decizii foarte importante; sa foloseasca ceea ce stiu; sa incerce sa va comunice ceea ce stiu. Dar nimeni nu va mai fii ca la inceput, pentru ca se pierde mult prea mult cand asaltul este in tine, cand brutalitatea ti-a intrat in sange. Incercam din greu sa ne comunicam unul altuia durerea. Pledam, facem comparatii. Singura comparatie la care ma pot gandi in privinta prostitutiei este ca aduce mai mult cu violul in grup decat cu orice altceva.

Oh, veti spune, violul in grup este cu totul altceva. O femeie inocenta merge pe strada si este luata prin surprindere. Fiecare femeie este acea femeie inocenta. Orice femeie este luata prin surprindere. In viata de prostituata este luata prin surprindere o data, si inca odata, la nesfarsit. Violul in grup este interupt de un schimb de bani. Asta e tot. Asta e singura diferenta. Banii au insa o calitate magica, nu-i asa? Ii dai femeii bani si consideri ca tot ceea ce i-ai facut si-a dorit, ca a meritat-o.

Pe de alta parte, intelegem efortul barbatilor care muncesc. Intelegem ca barbatii fac lucruri care nu le plac pentru a castiga un salariu.

Cand un barbat are o slujba alienanta intr-o fabrica nu spunem ca banii le transforma experienta intr-atat incat sa-si iubeasca slujba, sa se simta bine si sa nu vrea numic mai mult. Ne uitam la plictiseala, lipsa de viitor si spunem ca, desigur, calitatea vietii barbatilor trebuie sa fie mai bunea de-atat.

Functia magica a banului depinde de sexul persoanei; cu alte cuvinte, femeile nu ar trebuie sa aiba bani, pentru ca atunci cand femeile au bani, se presupune ca pot lua decizii, si una dintre deciziile pe care le pot lua femeile este de a nu se oferi barbatilor. Daca femeile aleg acest lucru, barbatii vor fi privati de sexul pe care se simt indreptatiti sa-l aiba. Si daca se cere ca o intreaga clasa de oameni sa fie tratata cu cruzime, degradare si umilire, sa fie pusa in conditii de servitute, pentru ca barbatii sa poata obtine satisfactiile sexuale care cred ca li se cuvin, atunci asta se va intampla. Aceasta este esenta ideii de dominatie masculina. Dominatia masculina este un sistem politic.

Este extraordinar sa constatam, uitandu-ne la acest schimb de bani, ca in mintile multor oameni banii valoreaza mai mult decat o femeie. Bancnota de zece, treizeci sau cincizeci de dolari valoreaza mai mult decat intreaga ei viata. Banii sunt reali, mult mai reali decat femeia. Cu bani se poate cumpara viata unui om si se poate sterge importanta lui din constiinta cilvila, sociala, etica, din orice lege, drept al cetateanului, din orice concept de demnitate si suveranitate umana. Pentru cincizeci de dolari nenorociti orice barbat poate face asta.

Daca va ganditi la un mod de a pedepsi femeia pentru ca este femeie, saracia ar fi deajuns. Saracia este greu de indurat. Doare. Prostituatelor le va parea rau ca sunt femei. E greu sa fii flamand. E greu sa nu ai un loc unde sta. Simti ca esti disperat. Saracia este o pedeapsa grea. Dar saracia, singura, nu pune la dispozitie un grup de femei pentru a fi abuzate de barbati, la cerere. Saracia este insuficienta pentru a aduna un grup de femei pentru asta, indiferent cat de flamande ar fi. Asadar, in diferite culturi, societatile se organiszeaza diferit pentru a obtine acelas rezultat: femeia nu este doar saraca, ci singurul lucru de valoare pe care il are este asazisa ei sexualitate, care, impreuna cu corpul ei, a fost transformata intr-o marfa de vanzare. Asazisa ei sexualitate devine singurul lucru important; corpul ei devine singurul lucru pe care oricine vrea sa-l cumpere. Se poate presupune ca: daca e saraca si are nevoie de bani va vinde sex. Presupunerea poate fi gresita. Presupunerea nu creeaza un grup de femei care se prostitueaza. Este nevoie de mai mult decat atat. In societatea noastra, de exemplu, printre femeile care se prostitueaza, sunt unele care sunt sarace, care provin din familii sarace, sunt si victime ale abuzurilor sexuale din copilarie, in special victime ale incestului; si care au ramas pe drumuri

Incestul este campusul. Este locul unde iti trimiti fata sa invete cum se face. Evident, nu trebuie sa o mai trimiti nicaieri, este deja acolo si nu mai are unde sa plece. Este deja calificata. Instructia este specifica si importanta: sa nu aiba nici o restrictie in ceea ce priveste corpul eir; sa stie ca valoarea ei este sexul; sa invete despre barbati ceea ce delingventul sexual o invata. Dar nici asta nu este destul, pentru ca ea fuge de acasa si devine a strazii. Pentru cele mai multe dintre aceste femei trebuie sa se fi intamplat o particica din toate aceste nenorociri.

In ultimii ani m-am gandit mult la ceea ce inseamna lipsa caminului pentru femei. Cred ca este, in Statele Unite, in sensul strict al cuvantului, alaturi de saracie si incest, o preconditie a aparitiei grupurilor de femei care pot fi prostituate. Acest lucru are, insa, un inteles si mai larg. Ganditi-va unde are femeia, cu adevarat, un camin. Nici un copil nu este in siguranta intr-o societate in care una din trei fetite este abuzata sexual inainte de varsta de optsprezece ani. Nici o femeie nu este in siguranta intr-o societate in care, dupa ultimele estimari, o femeie maritata din doua a fost sau este batuta. Noi suntem cele care fac un camin; noi facem aceste camine dar nu avem dreptul la ele. Cred ca ne inselam cand afirmam ca prostitutia este o metafora care defineste ceea ce li se intampla tuturor femeilor. Cred ca lipsa caminului este, cu adevarat, acea metafora. Cred ca femeile sunt deposedate de un loc in care sa traiasca in siguranta, care apartine femeii, un loc in care nu numai ca are suveranitate asupra propriului sau corp dar si suveranitate supra vietii sale sociale, fie ca este viata in mijlocul familiei fie a prietenilor. In prostitutie, femeia ramane fara casa.

Mai este ceva foarte specific conditiei de prostituata, un lucru despre care as incerca sa va vorbesc.

Vreau sa subliniez ca in aceste conversatii, in aceste discutii despre prostitutie, ne cautam cu totii cuvintele. Cutam cai de a spune ce stim si de a afla ce nu stim. Presupunerea clasei de mijloc este ca ceea ce merita a fi stiut este stiut. Presumtia prostituatelor este ca nimeni nu stie ceea ce merita a fi stiut. De fapt, nici una dintre presupuneri nu este adevarata. Ceea ce conteaza aici este sa invatam ceea ce stiu prostituatele, pentru ca este de o valoare imensa. Este purul adevar si a fost trecut sub tacere. A fost ascuns din ratiuni politice: a stii inseamna a te apropia de cheia dizolvarii sistemului dominatiei masculine care este deasupra noastra a tuturor.

Cred ca prostituatele experimenteaza o inferioritate specifica. Femeia, in general, este considerate murdara. Multe dintre noi experimentam asta dor ca pe o metafora, si, da, atunci cand lucrurile se inrautatesc, cand se intampla lucruri ingrozitoare, cand o femeie este violata, cand o femeie este zdrobita, atunci abia se recunoaste ca in conceptia clasei de mijloc exista prezumtia ca esti murdara pentru ca esti femeie. Prostituata, insa, traieste literalmente realitatea de a fi o femeie murdara. Nu este nici o metafora. Ea este femeia acoperita de mizerie, cu alte cuvinte, fiecare barbat care s-a culcat cu ea a lasat in urma lui o particica din el; si ea este femeia care are o functie pur sexuala sub dominatia masculina, asa incat, in masura in care oamenii cred ca sexul este o afacere murdara, cred ca prostituatele sunt murdare.

Prostituata nu este statica in aceasta murdarie. Este si contagioasa. Este contagioasa pentru ca un sir lung de barbati vin la ea si apoi pleaca. De exemplu, cand vine vorba de SIDA, prostituata este vazuta ca o sursa de infectie. Este un exemplu punctual. In general, prostituata este vazuta ca o sursa care genereaza tot ce este rau, gresit, decazut in privinta sexului, a barbatilor, a femeilor. Este vazuta ca cineva care merita pedeapsa nu doar pentru „ceea ce face” – si pun „face” intre ghilimele, pentru ca cele mai multe lucruri „i se fac” – ci pentru ceea ce este.

Ea este, bine inteles, femeia anonima. Barbatilor le place asta. In timp ce ea este la al douazeci si patru-lea nume fictiv – papusica, iubitica, draguta, prajiturica, orice obiect de marketing inventat de pornografi saptamana asta – lipsa numelui sugereaza barbatului ca femeia nu reprezinta nimic real; nu am nici o treaba cu ea, nu are nici macar un nume de familie, nu trebuie sa-mi aduc aminte cine este, nu inseamna nimic pentru mine, este o intruchipare generica a femeii. Este perceputa ca, tratata ca – si vreau sa tineti minte acest lucru, este real – un vagin. Este murdara, o multime de barbati au trecut pe acolo. Multa sperma, mult lubrifiant. Este gretos, este adevarat, asta se intampla de fapt. Anusul se rupe adeseori la contactul anal, sangereaza. Gura este un receptacul pentru sperma, iata cum este perceputa si tratata femeia. Toate femeile sunt considerate murdare in timpul perioadei lunare de ciclu, dar ea sangereaza si alteori, in alte locuri. Sangereaza pentru ca a fost ranita, sangereaza si are vanatai pe tot corpul.

Cand barbatii folosesc femeia pentru prostitutie, exprima o ura clara pentru corpul ei. Este mai clara ca orice pe lume. Este o atat de mare lipsa de respect incat intreaga conditie umana este redusa la cateva orificii sexuale, iar barbatul poate sa faca orice doreste. Si alte femei v-au spus asta in cadrul conferintei. Vreau sa le intelegeti si sa le credeti. Este adevarat. Barbatul poate face tot ceea ce vrea. Femeia nu are unde sa se duca. Nu exista nici un politest caruia sa i se planga; acesta poate fi chiar cel care profita de ea. Avocatii la care se duce vor cere bani in schimb. Cand are nevoie de ajutor medical, se dovedeste ca o asteapta un alt John.

Intelegeti? Ea este un nimic. Multi dintre noi am avut momente in care ne-am simtit ca niste nimicuri, sau stim ca cineva ne considera niste nimicuri sau mai putin decat atat, niste ratati, dar pentru o femeie care practica prostitutia, aceasta este o experienta de fiecare zi.

Intre timp el, invingatorul, eroul, barbatul, e ocupat de relationarea cu alti barbati prin intermediul corpului femeii. Unul dintre motivele pentru care este acolo, este pentru ca au mai fost si altii inainte si vor mai fi altii dupa el. Asta nu e teorie. Cand o traiesti vezi ca este adevarat. Barbatii folosesc corpul femeii in prostitutie si in violul in grup pentru a comunica intre ei, pentru a exprima ceea ce au in comun. Si ceea ce au in comun este faptul ca nu sunt acea femeie. Asa devine ea vehicolul masculinitatii si virilitatii barbatului, iar el foloseste si cuvinte pentru a-i spune asta. Imparte sexualitatea cuvintelor si a actelor, indreptate impotriva ei, cu ceilalti barbati. Toate acele cuvinte murdare sunt cuvintele pe care el le foloseste pentru a-i spune ceea ce este. (Si din punctul de vedere al oricarei femei care a practicat prostitutia – daca si-ar exprima acest punct de vedere, ceea ce mai degraba nu va face – lupta pe care o castiga barbatii pentru dreptul de a folosi cuvinte murdare este una dintre cele mai bolnave si mai josnice glume de pe fata pamantului, pentru ca nu exista legi, reguli, eticheta, curtoazie care opreasca vreun barbat sa foloseasca fiecare din aceste cuvinte pentru oricare prostituata; si cuvintele au o asemenea putere de penetrare pentru ca, de fapt, o descriu pe ea). E de consum. Ce dragut, nu are nume. Este o gura, un vagin, un anus, cine are nevoie de ea, in special, cand mai sunt atatea altele? Cand moare cine ii simte lipsa? Cine o plange? A disparut, cine se duce sa o caute? Adica, cine este ea? E un nimeni. Nu „un nimeni” metaforic. Un „nimeni” ad litteram.

In istoria genocidului, de exemplu, nazistii ii numeau pe evrei „paduchi” si spuneau ca ii vor extermina. In istoria masacrelor indigenilor din America, cei care faceau legea spuneau: „sunt paduchi, omorati-i”. Catharine MacKinnon v-a vorbit mai devreme de „purificarea sexelor”: exterminarea prostituatelor. Are dreptate. Prostituatele sunt acolo, disponibile pentru genocid. Prostituate sunt ucise zilnic iar noi nu credem ca suntem in fata unei situatii de urgenta. De ce sa credem asta? Ele sunt niste nimicuri. Cand un barbat ucide o prostituata se simte indreptatit. Este un omor indreptatit. Tocmai a scapat de un gunoi, iar societatea ii da dreptate.

Exista si un fel specific de dezumanizare experimentat de femeile care practica prostitutia. Da, toate femeile au experimentat acest lucru, au fost tratate ca niste obiecte. Dar prostituatele sunt tratate ca un anumit tip de obiecte, obiecte tinta. Un obiect tinta nu este orice obiect vechi. Poti avea mare grija de unele obiecte pe care le ai in jurul casei. Dar un obiect tinta este un obiect pe care il cauti. Tintesti cu sageata centrul tintei. Pentru asta e prostituata. Ce ar trebui sa va spun este cat de multa agresivitate este in ceea ce face barbatul cand cauta, gaseste si foloseste o prostituata.

Unul dintre conflictele despre care simt nevoia sa vorbesc, pentru care vreau sa fiu aici, este frica de faptul ca, daca ceva din ceea ce spun este doar putin abstract va abate atentia tuturor de la problema fundamentala. Si problema fundamentala este ce li se intampla femeilor care practica prostitutia, ce este de fapt prostitutia. Dar trebuie sa-mi asum riscul pentru ca vreau sa va spun ca nu va puteti gandi la prostitutie daca nu va ganditi la barbatii care au nevoie sa-si satisfaca poftele cu o prostituata. Cine sunt ei? Ce vor ei? Ce fac ei? De ce au ei nevoie?

Poate fi orice barbat. Vreau sa va luati o ora libera, luni, sa va plimbati pe culoarele scolii si sa va uitati la fiecare barbat. Vreau sa-l dezbracati din priviri. Vreu sa vi-l imaginati infierbantat. Vreau sa vi-l imaginati deasupra unei femei, cu banii pe o masa, alaturi. Oricare din ei. Decanul acestei Facultati de drept, profesorii, studentii, oricare din ei. Daca va duceti la camera de garda, vreau sa o faceti. Daca aveti un atac de cord, vreau sa o faceti cu asistentul care are grija de dumneavoastra. Pentru ca asta este lumea in care traiesc prostituatele. Este o lume in care indiferent de ce ti se intampla, se gaseste alt barbat care vrea o bucatica din tine. Si daca aveti nevoie de ajutorul lui, trebuie sa-i dati acea bucatica.

Barbatii care se folosesc de prostituate cred ca sunt puternici si curajosi. Sunt foarte mandri de ei – se dau mari. Scriu romane, compun cantece, dau legi – populism productiv – si li se pare ca sunt foarte curajosi si plini de eroism, si de ce oare cred asta? Pentru ca sunt pradatori care insfaca prada – se napustesc asupra femeii care este murdara si supravietuiesc pentru a povesti altora. Din nefericire, traiesc pentru a povesti altora.

Aproape de fiecare data, nu conteaza ce au facut, cat de mult au ranit-o, traiesc si povestesc altora, canta despre asta, scriu despre asta, fac spectacole de televiziune si filme despre asta. As vrea sa va spun ca acesti barbati sunt lasi, ca acesti barbati sunt brute, ca sunt nebuni, ca sunt instare sa faca ce fac pentru ca au puterea intregii clase masculine de partea lor, pe care o obtin pentru ca barbatii folosesc forta impotriva femeilor. Daca vreti o definitie a ceea ce inseamna las, este a avea nevoie sa tragi in jos o intreaga clasa sociala pentru a o putea calca in picioare. Societatea este organizata in asa fel incat barbatii au puterea de care au nevoie, pentru a se folosi de femei asa cum vor. Societatile pot fi organizate in diferite moduri si totusi sa creeze grupuri de femei care se prostitueaza. De exemplu, in Statele Unite ale Americii femeile sunt sarace, multe sunt victime ale incestului, femeile nu au case. In unele parti ale Asiei, ele sunt vandute ca sclave la sase luni, doar pentru ca sunt femei. Asa se procedeaza acolo. Nu trebuie sa se procedeze la fel peste tot pentru a se obtine acelasi rezultat.

Dominatia masculina inseamna ca societatea creeaza un grup de prostituate prin orice mijloace, pentru ca barbatii sa aiba ceea ce le trebuie ca sa ramana in frunte, sa se umfle in pene, literalmente, metaforic, indiferent cum; si totusi barbatii sunt standardele noastre de umanitate. Spunem ca vrem sa fim umani. Spunem ca vrem ca ei sa ne trateze ca pe niste fiinte umane. Intr-o societate dominata de barbati, acestia sunt fiintele umane.

Vreau sa va atrag atentia ca folosesc cuvantul umane, in sens metaforic. Nu vorbim despre cum se comporta barbatii. Vorbim despre o idee, un vis, o viziune pe care o avem despre ceea ce inseamna fiinta umana. Spunem ca nu vrem ca ei sa ne calce in picioare; spunem, implicit, ca nu sunt un standard destul de bun pentru ceea ce inseamna a fi uman, pentru ca, iata cum se poarta cu noi. Nu putem sa ne dorim sa fim ca ei, pentru ca a fi ca ei inseamna a te folosi de oameni asa cum ei o fac – de dragul de a-si impune importanta sau individualitatea.

Va spun ca, in parte, barbatii sunt figuri mitologice pentru noi, atunci cand vorbim despre ei ca fiinte umane. Nu ne referim la adevaratul lor comportament. Ne referim la ideea mitologica a barbatilor ca arbitri al civilizatiei. Aceasta miscare politica presupune intelegerea ca trasaturile caracterului uman pe care-l dorim, in viata, alaturi de ceilalti, nu sunt cele ce caracterizeaza felul in care se comporta cu adevarat barbatii.

Ceea ce face prostitutia intr-o societate a dominatiei masculine, este sa stabileasca un prag social mai jos de care nu se poate cobori. Este scursura societatii. Prostituatele se afla pe acest prag. Si toti barbatii sunt deasupra lui. Poate nu prea mult deasupra, dar chiar si barbatii care se prostitueaza sunt deasupra acelui prag reprezentat de femeile si fetele prostituate. Toti barbatii din aceasta societate beneficiaza de faptul ca femeile se prostitueaza, chiar daca nu toti barbatii le folosesc pentru asta.

Acest lucru nu ar trebui sa fie spus dar este necesar sa fie spus: prostitutia deriva din dominatia masculina nu din natura femeii. Este o realitate politica care exista pentru ca un grup de oameni are si isi pastreaza puterea asupra unui alt grup de oameni. Subliniez asta pentru ca vreau sa va spun ca dominatia masculina este cruda. Vreau sa va spun ca dominatia masculina trebuie distrusa. Dominatia masculina trebuie sa inceteze, nu doar sa fie reformata, nu sa fie facuta un pic mai placuta, si nu un pic mai placuta doar pentru unele femei. Trebuie sa privim spre rolul barbatului- sa privim cu atentie, sa-l studiem, sa-l intelegem – in mentinerea femeilor in saracie, fara adapost, in continuarea violarii fetitelor, in ceea ce inseamna a genera prostitutie, o populatie de femei care vor fi folosite pentru prostitutie. Trebuie sa privim la rolul barbatului in romantarea ideii de prostitutie, in ceea ce le costa pe femeile, invizibile cultural, in folosirea puterii acestei societati, puterii economice, puterii culturale, puterii sociale, de mentinere a tacerii in randurile celor care au suferit, a tacerii femeilor care au fost folosite.

Trebuie sa privim la rolul barbatilor in inducerea urii impotriva femeilor, a discriminarii, in folosirea culturii pentru sustinerea, promovarea, pledarea, jubilarea in fata agresiunii impotriva femeilor. Trebuie sa privim la rolul barbatilor in crearea ideii politice de libertate, pe care, de fapt, numai ei o pot avea. E dragut, nu-i asa? Ce este libertatea? Doua mii de ani de discursuri si, intr-un final, noi suntem lasate pe dinafara. Ce se petrece aici este un uimitor monolog egocentrist. Trebuie sa privim la rolul barbatilor in crearea unui sistem politic ce subordoneaza femeile; si asta inseamna ca trebuie sa privim la rolul barbatilor in crearea prostitutiei, in protejarea ei – in modul in care o face legislatia, jurnalistica, oamenii legii. Trebuie sa stim caile prin care toti acei barbati folosesc prostituatele si facand asta distrug demnitatea umana a femeilor.

A vindeca aceasta problema este rolul politicii. Asta inseamna a lua puterea din mana barbatilor. E un lucru real; cat se poate de serios. Au prea multa. Nu o folosesc cum trebuie. Sunt niste fanfaroni. Nu folosesc corect ceea ce au; si asta inseamna ca trebuie sa le fie luat acest drept. Trebuie sa le luam din maini puterea de a ne folosi. Trebuie sa le luam din maini puterea de a ne face rau. Trebuie sa le luam suprematia financiara. Au prea multa. Orice barbat care are destui bani incat sa-i cheltuiasca tarand viata unei femei pe calea prostitutiei are prea multi. Nu are nevoie de ceea ce are in buzunar. Dar exista o femeie care ar avea.

Trebuie sa le luam din mana dominatia sociala pe care o au asupra noastra. Traim sub o tiranie a mincinosilor, ipocritilor si sadicilor.

Asadar, va va costa lupta cu ei. Trebuiesc indepartati de femei, ma intelegeti? Trebuie sa fie ridicati si aruncati. Ceea ce este de neclintit in prostitutie este dominatia masculina. Si aceasta dominatie trebuie sa inceteze pentru ca femeia sa nu se mai prostitueze.

Ceea ce sper sa retineti de aici este: ca orice urma de ierarhie sexuala inseamna ca undeva, exista femei care se prostitueaza. Daca va uitati in jur si vedeti suprematie masculina, veti sti ca undeva, intr-un loc necunoscut, o femeie se prostitueaza, pentru ca orice ierarhie are nevoie de un plan inferior, iar prostitutia este planul inferior al dominatiei masculine. Deci, cand va complaceti, cand faceti compromisuri, cand inchideti ochii la acest lucru, atunci sunteti de partea lor. Da, stiu ca si viata voastra este pusa la zid, dar, da, va uniti fortele, in distrugerea vietii unei alte femei.

Va rog sa deveniti dusmani ai dominatiei masculine, pentru ca aceasta trebuie sa fie distrusa pentru ca actul criminal al prostitutiei sa ia sfarsit – crima impotriva femeii, actul criminal al prostitutiei impotriva drepturilor omului: orice alt lucru e in afara discutiei, un neadevar, o scuza, un regret, o justificare si toate vorbele goale sunt minciuni; justitie, libertate, egalitate, toate sunt minciuni. Atata timp cat femeile se prostitueaza sunt minciuni. Puteti spune o minciuna, si in aceasta institutie sunteti invatati cum sa o spuneti; sau va puteti folosi vietile sa dezmembrati un sistem care creeaza si apoi protejeaza acest abuz. Voi, persoane educate, puteti sa fiti de partea celui care abuzeaza sau a rebelului, a celui care opune rezistenta. Puteti fi de partea surorii siluite de el; si daca sunteti foarte curajosi puteti incerca sa stati intre ei, in asa fel incat sa trebuiasca sa treaca de voi ca sa ajunga la ea.

Asta, de fapt, este sensul, adesea eronat folosit, al cuvantului optiune. Acestea sunt optiuni. Va rog sa optati.

Știri si opinii

Este „lucrătoare sexuală” o denumire corectă?

Acest comentariu tratează un termen aproape necunoscut (deocamdată!) în limba română, acela de „lucrătoare sexuală”. Preluat, la fel ca majoritatea aberațiilor lingvistice și constructelor demne de Newspeak-ul orwellian, „sex worker” este un termen care desemnează femeia prostituată.

Disputa din jurul acestuia reflectă de fapt războiul pro și contra prostituției, care se duce în chiar sânul mișcării feministe: o bună parte, probabil majoritară, dintre organizațiile feministe cer abolirea prostituției pe motiv că aceasta este, în fapt, o formă de viol plătit și afectează grav demnitatea femeii și lupta acesteia pentru egalitate, în timp ce zona radicală consideră că prostituția trebuie să fie liberă, prostituata să fie acceptată ca orice altă persoană care muncește cinstit, iar autoritățile să asigure controlul anti-abuz și posibilitatea femeilor de a intra și ieși din această „meserie” după buna voie.

Spuneam mai sus că, probabil, feministele „aboliționiste” sunt majoritare; aceasta și pentru că, confruntate cu dezastrul adus de aproape 20 de ani de experiență a prostituției legalizate ele au început să înțeleagă natura înrobitoare și înjositoare a prostituției legalizate și complicitatea pe care, în acest caz, autoritățile o au la abuzarea femeilor și la prăbușirea moralei publice.

Interesant este că, deși în engleză expresia se referă – nediscriminatoriu și egalitarist, nu-i așa! – la persoanele de ambele sexe care „lucrează” în prostituție, de fapt, imensa majoritate a celor care se prostituează sunt femei.

Este „lucrătoare sexuală” o denumire corectă?

Mary Rose Somarriba *

Contrar retoricii grupurilor de lobby pentru lucrătoarele sexuale, marea majoritate a femeilor care se prostituează nu au adoptat această meserie de bunăvoie. Traficul de ființe umane este o problemă gravă, iar cei care încearcă să îi minimalizeze prevalența au deseori motive ascunse.

În decembrie anul trecut, statul american California a modificat unele legi cu privire la lucrătoarele sexuale. Acestea vor fi acum eligibile să primească despăgubiri ca victime în caz de viol. Anterior, exista un regulament care invalida reclamațiile de viol din partea lucrătoarelor sexuale. Acesta data din anul 1999 și a fost acum revocat de Victim Compensation and Government Claims Board (Comisia pentru despăgubirea victimelor și reclamațiile guvernamentale) din California. „Agresiunea sexuală, în orice context, este în mod absolut o încălcare a drepturilor elementare ale omului”, a comunicat acest organism într-o declarație.

Există o dezbatere interesantă cu privire la expresia „muncă sexuală”. Nu este o denumire asimilată în terminologia din domeniul resurselor umane. Nu este tocmai genul de carieră pe care un consilier l-ar recomanda ca opțiune profesională legitimă. Motivele rezidă, poate, în faptul că munca pe care o sugerează este ilegală în multe părți ale lumii, sau poate în legătura strânsă cu abuzurile și afacerile suspecte. Totuși, cei care au propus expresia, dintre care unii și-au înființat propriile sindicate ale lucrătoarelor sexuale, încearcă să folosească sintagma „lucrătoare sexuală” pentru a o fixa în limbajul comun.

Așadar, de unde provine această expresie, muncă sexuală? Unele surse susțin că a fost utilizată pentru prima oară de Carol Leigh, cunoscută și ca Scarlet Harlot (Desfrânata Roşcată), la o conferință din 1989. Potrivit Melissei Farley, conducătoarea unei mari companii de cercetare, Prostitution Research and Education, „proxeneții și susținătorii acestora au început să uziteze sintagma de demult […]. Termenul a fost folosit prima oară în California, cu decenii în urmă, de grupări pro-prostituție precum COYOTE”.

COYOTE este acronimul pentru Call Off Your Old Tired Ethics (Lăsați-ne cu morala voastră perimată), o grupare condusă acum de „lucrătoare sexuale”, dar constituită, de fapt, în anii 1970, pentru a promova nu cauza femeilor, ci a „peștilor”. Farley, autoare a numeroase studii naționale și internaționale asupra prostituției, mi-a declarat într-un interviu telefonic: „prin acest termen [«lucrătoare sexuală»], o activitate în care femeia se degradează este transformată într-o profesie […]. Lumea își închipuie că el conferă demnitate femeilor care o practică”.

Farley insistă că expresia „lucrătoare sexuală” nu conferă demnitate femeilor care se prostituează: „Ceea ce le conferă într-adevăr demnitate este să le numim femeie sau soră. Nu trebuie să identificăm persoana cu ceea ce i se face”. Pentru Farley, sintagma reprezintă în principal un instrument de marketing: „O foarte mare parte a gândirii din domeniul prostituției se axează pe marketing. Mai mult decât orice, prostituția și traficul țin de marketing, de promovarea «distracției» și de profituri—această imagine este numai minciună, dar este bună pentru afacere”.

Adevărul este că multe femei care prestează așa-zisa muncă sexuală nu își aleg de bunăvoie profesia. Bazându-se pe decenii de cercetare, Farley declară că majoritatea acestor femei „au fost lăsate fără ieșire de rasism, sexism și sărăcie, implicându-se într-un final în ceva din care foarte greu se iese, odată cooptată”. Preocuparea lui Farley nu este ca munca sexuală să devină mai accesibilă și acceptată; ea militează, dimpotrivă, pentru „dreptul femeii de a nu se prostitua”. Conform cercetării sale, 89% dintre persoanele care se prostituează, intervievate în 9 țări diferite, indică faptul că „vor să renunțe acum”.

O femeie victimă a traficului sexual, Rachel Moran, a descris opțiunile pe care le avea în blogul său, The Prostitution Experience (Experiența prostituției):

Dacă mă gândesc la opțiunile mele, au fost pur și simplu acestea: accepți bărbați peste tine și în tine, sau continui să mori de foame pe străzi. Fă ce vrei. „Alege”. Oamenii nu vor înțelege niciodată conceptul de alegere, așa cum funcționează acesta în prostituție, până când nu vor pricepe conceptul de constrângere, atât de activă în domeniu. Cât timp aspectul constrângerii în cadrul acestei alegeri este ignorat, va fi imposibil să înțelegem rolul jalnic al „alegerii” pentru femeile care se prostituează.

Astfel de mărturii ale prostituatelor care au scăpat motivează multe organizații pentru femei să ajute femeile să renunțe la prostituție în întreaga lume. Lauren Hirsch și Kristen Berg, de la grupul pentru femei Equality Now, mi-au declarat că sintagma „lucrătoare sexuală” sugerează în mod fals că persoanele din domeniu își aleg liber profesia, pe când doar „o minoritate infimă” aleg efectiv să practice prostituția. Ele constată că filosofia lobbiștilor pentru lucrătoarele sexuale „se concentrează pe elita care poate opta să intre sau să renunțe”, care nu sunt nicidecum o majoritate. Cele mai multe femei se află pe poziții mai vulnerabile.

Pentru Equality Now, ar fi „îngrijorător să se creeze o politică pentru o astfel de minoritate, când atât de multe femei nu au de ales”. Pentru a complica situația, traficul sexual implică frecvent atașamentul traumatic al victimelor față de traficanții lor, astfel încât în cazul „multor femei care declară că fac acest lucru voluntar, dacă le descoși și ajungi 5 ani în trecut, [constați că] a existat coerciție”.

Din nefericire, proponenții sintagmei „lucrătoare sexuală” par să creadă că acceptarea pe scară largă este mai importantă decât combaterea cazurilor reale de coerciție și trafic din industria sexului. Cel puțin, așa se deduce din articole precum „Războiul împotriva lucrătoarelor sexuale” de Melissa Gira Grant, publicat în Reason Magazine anul trecut. Grant, care se descrie în biografia sa ca o „fostă lucrătoare sexuală”, se preface că nu ştie de traficul de persoane și de victimele acestuia. În schimb, ea atribuie orice asemănare a muncii sexuale cu exploatarea sexuală unui construct social, datorat unei „ofensive mass-media” din partea unor oameni care „redefinesc munca sexuală ca pe o chestiune în care niște bărbați răi fac lucruri rele unor femei sclave”.

Grant face o singură referire la traficul de ființe umane în care nu îl ironizează ca instrument fictiv al mass-media: atunci când sugerează că ar trebui să fie trecut sub tăcere, fiindcă atenția publică asupra chestiunii ar putea fi greșit interpretată ca „o licență pentru arestări, care va face deseori ca lucrătoare sexuale, care poate au fost forțate să presteze muncă sexuală sau poate nu, să fie arestate”. Se pare că persoanele responsabile cu verificarea faptelor pretinse în articole de la Reason au fost în concediu în luna publicării, căci multe dintre organizațiile despre care Grant pretinde că militează pentru arestarea mai multor prostituate (de exemplu Shared Hope International, Equality Now și Coalition Against Trafficking in Women) au politici clare împotriva arestării femeilor care se prostituează, majoritatea activând pentru incriminarea proxeneților, în vederea restrângerii cererii de femei traficate.

Chiar și așa, Grant pretinde că grupările anti-trafic nu încearcă să ajute femeile traficate, ci doar să „le controleze comportamentul”. Retorica sa se vădește goală de conținut, deoarece numeroase femei care au părăsit de bunăvoie industria sexului susțin aceste organizații. Pentru orice persoană care cunoaște realitatea în această problemă, articolul lui Grant pare o lungă încercare de a prezenta industria sexului în roz, a crea false argumente care sună bine împotriva celor care nu sunt de acord și a contrazice sfruntat faptele.

Ca cineva care afirmă că a lucrat odată în industria sexului, poate Grant să fie într-adevăr neștiutoare față de problema semnificativă a traficului de ființe umane? Este oare posibil să fi cunoscut măcar o femeie pe care proxenetul a constrâns-o să se prostitueze? Dacă da, în articolul din Reason, ea practic le spune acestor femei: încălcarea dezumanizantă a drepturilor voastre ca victime ale traficului nu contează la fel de mult ca „dreptul” altora de a face bani din prostituție. Este mai bine ca suferința voastră să rămână sub tăcere, decât ca orice lucru să împiedice profiturile lucrătoarelor sexuale.

Raționamentul nu este unul izolat la articolul lui Grant. Activiștii pentru drepturile lucrătoarelor sexuale folosesc un limbaj similar pentru a ocoli problema traficului, afișând astfel o fericită—sau intenționată—ignoranță față de realitatea traficului sexual.

O fostă femeie traficată, acum activistă anti-trafic, care semnează cu pseudonimul Stella Marr, afirmă că mulți dintre cei care se autointitulează susținători ai lucrătoarelor sexuale trec intenționat sub tăcere problema traficului de persoane. Conform lui Marr, mulți dintre acești lobbiști nu sunt dezinteresați: mulți sunt, de fapt, proxeneți. Într-o postare de blog în două părți pentru Prostitution Research and Education, Marr alcătuiește o lungă listă de lobbiști pentru lucrătoarele sexuale care, departe de a proveni din rândul lucrătoarelor sexuale din păturile de jos ale afacerii, pe care pretind a le reprezenta, sunt de fapt proxeneți care „impresariază” prostituate și fac bani de pe urma lor. Persoanele din vârful piramidei fac grămezi de bani cu costuri mici, având astfel o motivație puternică de a trece abuzurile sub tăcere și a-și umfla profiturile.

Toate acestea indică o oarecare ironie a știrilor cu privire la recenta lege din California. Chiar reprezentanții lucrătoarelor sexuale, care au negat mult timp violența din industria sexului, recunosc acum că aceasta există.

Știrile citează reprezentanții mai multor organizații pentru lucrătoarele sexuale, exclamând că de mult era timpul ca femeile din industria sexului să primească despăgubiri ca victime în caz de viol. Ceea ce le scapă este faptul că persoanele care lucrează în industria sexului au o probabilitate mai mare de a fi violate decât persoanele obișnuite din California. Cercetările relevă, de exemplu, că „70% dintre femeile care se prostituează din San Francisco au fost violate” și că „femeile care se prostituează au fost violate în medie o dată pe săptămână”. Țările în care prostituția a fost legalizată nu se descurcă cu mult mai bine. În Olanda, „60% din femeile care se prostituează au suferit agresiuni fizice, […] 40% au suferit violență sexuală și 40% au fost forțate să se prostitueze și/sau abuzate sexual de persoane cunoscute”.

Am discutat cu nu puține femei foste prostituate care sunt de acord că „prostituția este viol plătit”.

Deci, dacă aceste organizații pentru lucrătoarele sexuale au negat timp de decenii cercetările privind violența în prostituție, încercând să prezinte prostituția ca pe o opțiune profesională legitimă, de ce solicită acum despăgubiri de la stat pentru victimele violului?

Răspunsul scurt? Pentru bani. Au creat o poveste frumoasă pentru canalele de știri, ca și cum ar fi într-adevăr preocupați de binele femeilor și ar apăra „drepturile lucrătoarelor sexuale”, dar dacă într-adevăr le-ar păsa de drepturile femeilor, nu ar continua să recruteze noi femei pentru cel mai periculos simulacru de profesie din lume. După cum spun lobbiști anti-trafic de persoane, prostituția nu este profesiune, ci exploatare.

Știrile din California „confirmă într-o oarecare măsură ceea ce noi am spus de la început cu privire la violența în prostituție”, afirmă Melissa Farley. Mulți dintre susținătorii legii californiene sunt aceiași oameni „care au susținut că prostituția nu este atât de violentă precum o arată decenii de cercetare”. „Ne-au marginalizat”, declară Farley despre colegii săi cercetători, „iar acum apar încântați că despăgubirile le vin la plată”.

Este, în mod cert, timpul ca abuzurile din domeniul prostituției să capete atenție și ca aceste femei să primească îngrijirea de care au atâta nevoie. Dar dacă funcționarii californieni nu vor oferi lucrătoarelor sexuale victime ale violului literatură anti-trafic sau consiliere pentru a ajuta la stoparea coerciției, acesta ar putea rămâne doar un alt succes al lobbiștilor pentru lucrătoarele sexuale. Dacă așa stă situația, ne întrebăm dacă statul California își va da seama de jocul proxeneților.

*Mary Rose Somarriba, beneficiara unei burse post-universitare în jurnalism „Robert Novak” în 2012, pentru studierea conexiunilor dintre traficul sexual și pornografie, este editor cultural la Verily Magazine. Articol din februarie 2014, publicat în The Public Discourse – publicație a Institutului Whiterspoon din SUA.

Știri si opinii

Leo van Doesburg (Olanda): Legalizarea prostituţiei a dus la creşterea traficului de persoane

de Ştefana Totorcea, StiripentruViata.ro

leo-van-doesburgOlandezul Leo van Doesburg, Director pentru Afaceri Europene la Mişcarea Politică Creştină Europeană (ECPM), este un bun cunoscător al limbii române şi al României, unde activează din anii 1990 pe proiecte de afaceri şi de responsabilitate socială. Ca  reprezentant al dreptei creştine la nivel european, se ocupă cu promovarea valorilor creştine în viaţa publică.

A susţinut multe cursuri pe probleme de creştin-democraţie, libertate religioasă şi de conştiinţă, valorile familiei, demnitate umană, pace şi reconciliere. În 2011 a primit Premiul Conscience and Freedom (Conştiinţă şi Libertate) pentru promovarea libertăţii religioase în Europa, iar în 2013 a primit o distincţie de la Uniunea Internaţională a Romilor, care îi recunoştea contribuţia la combaterea discriminării împotriva populaţiei rome din Estul Europei.

Discursul domnului Leo van Doesburg la Conferinţa Internaţională de la Bucureşti, „Traficul de persoane: o ameninţare la adresa valorilor familiei”, din 2 aprilie 2014 (intertitlurile aparţin redacţiei)

Legalizarea prostituţiei a dus la creşterea traficului de persoane

Traficul de persoane este o problemă foarte actuală. Pe 24 februarie 2014, Parlamentul Europan a adoptat Raportul despre Exploatarea Sexuală şi Prostituţie şi Impactul Acestora Asupra Egalităţii de Gen.

Pe 3 martie, grupul parlamentar pentru prostituţie din parlamentul britanic a prezentat o anchetă referitoare la cadrul legal al prostituţiei în Anglia şi Ţara Galilor. Între timp, Franţa şi-a schimbat politicile legate de prostituţie şi la fel intenţionează şi Finlanda.

În Olanda, unele zone unde se practica prostituţia au fost închise, iar Elveţia a crescut vârsta minimă de practicare a prostituţiei.

O legătură pe care o au în comun aceste măsuri este faptul că s-a constatat o legătură între legalizarea prostituţiei şi creşterea traficului de persoane. De aceea, traficul de persoane poate fi combătut doar împreună cu combaterea fenomenului prostituţiei.

Am fost implicat personal într-o iniţiativă împreună cu prietenii de pe lângă Consiliul Europei, care-şi propună să facă din achiziţionarea de servicii sexuale o infracţiune. Aceasta va ajuta la combaterea traficului de persoane cu scopul de a fi transformate în sclave sexuale.

Pe 21 martie, raportorul european José Mendes Bota a prezentat în Parlamentul European raportul „Prostituţie, trafic de persoane şi sclavie modernă în Europa”.

Pe baza acestor rapoarte, se va adopta o rezoluţie a Parlamentului European care să propună criminalizarea solicitării de servicii sexuale, dar nu şi criminalizarea prostituatelor. În acest scop, ar fi bine ca membrii comitetului parlamentar român de combatere a traficului de persoane să îi contacteze pe europarlamentarii români şi să îi roage să voteze în favoarea unei rezoluţii care susţine raportul. (Nota redacţiei: Aceasta s-a întâmplat întocmai, rezoluţiile au fost adoptate, să sperăm că ţările membre UE îşi vor amenda politicile în funcţie de ele.)

Statistici îngrijorătoare după extinderea UE

Rapoartele menţionate  mai sus documentează diversele forme de prostituţie din Europa şi felul în care acestea afectează traficul de persoane. Concluzia este că fenomenul nu este doar larg răspândit, ci şi în creştere ca intensitate. Ele sunt în concordanţă şi cu raportul făcut public în aprilie 2013 de Cecilia Malmstrom, Comisar UE pentru Afaceri Interne. Acesta arăta că traficul de persoane crescuse cu 18%, în timp ce condamnările legate de această infracţiune scăzuseră cu 13% în aceeaşi perioadă (n.red. – intre 2008 şi 2010). În plus, conform aceluiaşi document, 61% din victimele traficului de persoane sunt cetăţeni europeni.

Victimele traficului provin mai ales din România şi Bulgaria

Mulţi care lucrează în Olanda cu prostituate şi victime ale traficului de persoane arată că extinderea UE a fost un punct de cotitură. În Germania se estimează că 85% din victimele traficului de persoane sunt românce şi bulgăroaice.
Rapoartele menţionate arată în mod clar că liberalizarea prostituţiei în Olanda şi Germania a eşuat şi, în loc să protejeze prostituatele şi să le asigure condiţii mai bune de muncă, a avut exact efectul contrar. Legalizarea (prostituţiei) a dus în multe locuri la creşterea criminalităţii, la dependenţa de prostituţie şi la sprijinul traficanţilor.

Marea majoritate a femeilor nu se prostituează de bunăvoie

Cu toate că Olanda încearcă o politică echilibrată, ca să combată traficul de persoane, prin legea prostituţiei nu face decât să pună gaz pe foc, deoarece pleacă de la ideea falsă că majoritatea femeilor fac aceasta de bună-voie. Aceasta e doar cu puţin mai mult decât un mit. Descrie doar o foarte mică minoritate a prostituatelor. Un raport KLPD, al Poliţiei Naţionale Olandeze, din 2008, spunea că între 50% şi 90% din prostituatele cu forme legale lucrează involuntar.

De aceea, dacă vrem să sacrificăm demnitatea şi drepturile unei mari majorităţi a femeilor care sunt violate şi abuzate prin protejarea unei mici minorităţi de femei care fac această meserie în mod voluntar, cred că Olanda trebuie să aleagă.

Din nefericire, victimele provin mai ales din România şi Bulgaria. De aceea, e nevoie de o strânsă colaborare pentru a schimba situaţia din Olanda, dar şi pentru a proteja cetăţenii români.

Eforturile României în combaterea traficului de persoane sunt importante, dar cea mai eficientă ar fi  criminalizarea clientului

În ceea ce priveşte situaţia româncelor, Grupul de Experţi pentru Acţiunea în vederea Combaterii Traficului de Persoane (GRETA), din cadrul Consiliului Europei, salută eforturile făcute de autorităţile române în anchetarea şi trimiterea în justiţie a cazurilor de trafic de persoane, precum şi introducerea de prevederi legale specifice care să garanteze că victimele involuntare ale traficului nu vor fi urmărite penal.

Totuşi, în ciuda legilor drastice, există în continuare destule cazuri trimise în justiţie. Acestea apar în hoteluri, dar şi în apartamente particulare. Printre canalele care ofer acces la servicii sexuale se numără personalul hotelier, şoferii de taxi şi Internetul.

Cel mai bun model de combatere a traficului de persoane, este, în opinia mea, introducerea modelului nordic, de criminalizare a celor care solicită servicii sexuale. Un raport din Marea Britanie arată şi el că distincţia dintre prostituţia voluntară şi cea involuntară nu este relevantă. Prostituţia se leagă de violenţa în mai multe moduri. În acelaşi timp, câteva elemente opresive – precum inegalitatea între sexe, discriminarea pe bază de sex şi rasă, violenţa fizică şi verbală a partenerilor masculini – s-au dovedit a creşte probabilitatea ca fetele şi femeile să ajungă să practice prostituţia forţată.

Consolidarea familiilor prin politici publice, factor-cheie în combaterea traficului de persoane

În România, la fel ca în toate ţările, dezvoltarea de familii puternice este importantă.

Dar mă tem că în România discuţia a pornit într-o direcţie greşită. În loc să se caute moduri de consolidare a familiilor ca problemă fundamentală şi centrală a politicilor, se caută alte căi şi se discută tot felul de alternative la familia naturală. Nu este numai o direcţie care merge împotriva culturii (locale), ci şi o iniţiatică care deschide calea pentru destrămarea familiilor şi ajungerea a tot mai multor persoane în mâinile traficanţilor şi la prostituţie.

Avem nevoie să dezvoltăm şi să încurajăm o viaţă de familie robustă, bazată pe iubire, nu să stimulăm promiscuitatea, individualismul şi sexualizarea societăţii.

Nu cred că problemele economice sunt singurele care le fac pe femei să cadă victime prostituţiei, ci familiile din care provin. În loc să încurajeze modelele alternative de familie, România are nevoie de politici puternice de sprijinire şi promovarea a unei vieţi de familie sănătoase. Acestea ar trebui promovate în presă şi de către politicieni.

Traficul de persoane nu reprezintă o ameninţare la adresa familiei. Ci familia ar trebui să fiecare care reprezintă o ameninţare la adresa traficului de persoane.

Pe aceasta ar trebui să se bazeze manualele şcolare, politicile publice, presa, cu toate că mă tem că şi în România se va pune gaz pe foc.

În mod concret, fac apel la România să urmeze concluziile rapoartelor şi anchetelor internaţionale menţionate şi să încerce să urmeze modelul nordic introdus în Suedia, Islanda şi Norvegia (şi înţeleg că de curând şi în Franţa, posibil şi în Finlanda).

Modelul la care mă refer a fost introdus cu succes în Suedia în 1999 şi cred că exemplul va fi urmat şi de alte ţări. Nu numai că a dus la scăderea prostituţiei şi a traficului de persoane, dar a şi creat în ţară o conştientizare că a cumpăra corpul unei femei este prin esenţa însuşi a faptului o ameninţare la demnitatea acesteia. De asemenea, a reuşit să explice faptul că prostituţia nu este o activitate de afaceri normală, ci o formă de violenţă continuă asupra femeii, ethosul libertăţii sexuale mergând aici prea departe şi creând nu eliberarea femeii, ci o nouă formă de sclavie, după cum o dovedesc diverse rapoarte.

Să sperăm şi să ne rugăm ca următorul pas în conştientizarea acestui fapt să repeta experienţa suedeză. În 1999, la introducerea noii legi, care amendează doar clientul, a existat o rezistenţă la acest model. Dar acum, majoritatea populaţiei sprijină pe deplin acest model de tratare a prostituţiei. Să sperăm şi să ne rugăm ca următorul fapt să fie conştientizarea nu doar a efectelor prostituţiei, ci şi a faptului că sprijinul unei familii puternice este singurul lucru care reprezintă o adevărată ameninţare la traficul de persoane.

Știri si opinii

Evaluarea a 10 ani de politici privind prostituția în Suedia și Olanda

O comparație grăitoare între reglementarea prin legalizarea prostituției (Olanda) și „modelul suedez” pentru combaterea acestui flagel social.

OLANDA [1]

Pe 1 octombrie 2000, Olanda a legalizat bordelurile. De atunci, mai multe studii ale Comitetului Științific de Cercetare și Documentare al Ministerului Justiției (WODC) și ale poliției naționale (KLPD) au studiat impactul dezincriminării proxenetismului în Olanda.

Situația persoanelor din prostituție s-a înrăutățit

Studiul „Daalder” [2] realizat de Ministerul Justiției dezvăluie că:

  • Nu a avut loc nici o îmbunătățire semnificativă a situației persoanelor din prostituție;
  • Bunăstarea emoțională a prostituatelor s-a redus în toate aspectele;
  • Rata utilizării sedativelor a crescut;
  • Cererile de a părăsi industria au fost foarte mari, în timp ce doar 6% din autoritățile locale oferă o astfel de asistență.

50% până la 90% din femeile din prostituție lucrează involuntar

Aceste date au fost furnizate în 2008 de poliția națională într-un studiu privind sectorul prostituției legalizate, intitulat „Păstrarea aparențelor” [3]. În acest studiu, poliția olandeză oferă o evaluare foarte îngrijorătoare a legalizării proxenetismului. Cauza directă a studiului este „cazul Sneep”, în care 2 proxeneți turco-germani, împreună cu alți 30 complici, au fost condamnați pentru exploatare și violență împotriva a mai mult de 100 femei din Olanda, Germania și Belgia. Ceea ce frapează e faptul că toate femeile care au fost exploatate prin violență extremă în Olanda se găseau în bordeluri legale, cu impozite plătite către stat!

Crima organizată a păstrat controlul asupra sectorului legal al industriei prostituției

În 2011, viceprimarul din Amsterdam, Lodewijk Asscher, a declarat că dezincriminarea a fost o „eroare națională” [4] și că guvernul a fost foarte naiv. Un raport realizat în comun de municipalitatea Amsterdam și de ministerul Justiției [5] arată că, într-adevăr, o mare parte a sectorului legal al industriei pornografice perpetuează exploatarea și traficul de ființe umane. Jumătate din afacerile autorizate de prostituție și cafenelele unde se pot consuma droguri (marijuana) sunt conduse de indivizi cu cazier judiciar.

Dezincriminarea proxenetismului și legalizarea industriei sexului nu previne creșterea prostituției „ascunse” sau „ilegale”

În 2010, RIEC, agenție guvernamentală care se ocupa cu prevenirea criminalității organizate, a arătat într-un studiu [6] că doar 17% din publicitatea la prostituție este plasată de bordelurile autorizate.

SUEDIA[7]

Guvernul suedez a publicat în iulie 2010 o evaluare a legislației sale din 1999 care interzicea achiziționarea de relații sexuale (nu și „vânzarea”) [8]. Evaluarea a fost realizată de Ministerul Justiției [9].

Prin descurajarea cererii, interzicerea achiziționării sexului funcționează ca barieră împotriva crimei organizate, a traficului și a proxenetismului în Suedia

Potrivit poliției naționale, legislația a contribuit la lupta împotriva rețelelor de proxeneți. Prin abordarea cererii, și prin urmare, reducând posibilitățile de a câștiga din exploatarea prostituției, Suedia a descurajat rețelele criminale să investească pe teritoriul ei [10].

Numărul persoanelor exploatate în prostituția de stradă s-a înjumătățit și există o stabilizare generală a numărului de prostituate, comparativ cu creșterea semnificativă din țările vecine

Evaluarea legislației suedeze arată că:

  • Numărul persoanelor exploatate în prostituția de stradă s-a înjumătățit din 1999, în timp ce, în aceeași perioadă, în Danemarca și Norvegia s-a triplat (între timp, Norvegia a adoptat și ea „modelul suedez”). Nu există nici o dovadă că bărbații suedezi merg în străinătate pentru a cumpăra sex;
  • Prostituția prin intermediul internetului a crescut și în Suedia, ca și în alte țări, ca urmare a dezvoltării tehnologiei online. Cu toate acestea, numărul de persoane care se vând prin pagini/anunțuri pe internet e mult mai mare în țările vecine [11].
  • Nu a avut loc o creștere a prostituției „ascunse”. Serviciile sociale și poliția evidențiază că prostituția nu poate fi complet ascunsă, deoarece are nevoie de o formă de publicitate pentru a atrage cumpărătorii de sex.

Legislația dovedește că transmite norme și valori: mentalitățile s-au schimbat complet în 10 ani, deoarece astăzi există mai mult de 70% din sprijinul public pentru lege

În timp ce majoritatea populației suedeze s-a opus interzicerii achiziționării sexului la momentul adoptării legii, 10 ani mai târziu trei sondaje au arătat că mai mult de 70% din populație o susține pe deplin. Sprijinul e mai puternic printre tineri: acest lucru arată că legea a jucat un rol important în transmiterea de norme și valori.

Interdicția acționează ca un factor descurajant pentru cumpărătorii de sex. Există o descreștere a cererii

Potrivit sondajelor, proporția bărbaților suedezi cumpărători de sex a scăzut. În 1996, 13,6% din bărbații suedezi au declarat că au cumpărat pe cineva pentru sex. În 2008, proporția era de doar 7,8%. Poliția suedeză consideră că legislația previne cumpărarea de sex [12].

 


[1] Sursa: ‘On legalised prostitution in the Netherlands’, Karin Werkman, 2012.
[2] Daalder, A. L. (2007). Prostitution in The Netherlands since the lifting of the brothel ban [English version]. The Hague: WODC / Boom Juridische Uitgevers.
[3] KLPD (Korps Landelijke Politiediensten) – Dienst Nationale Recherche (juli 2008). Schone schijn, de signalering van mensenhandel in de vergunde prostitutiesector. Driebergen.
[4] http://www.lemonde.fr/m/article/2011/12/23/pays-bas-flop-de-la-legalisation-de-la-prostitution_1621755_1575563.html
[5] Gemeente Amsterdam, Ministerie van Veiligheid en Justitie; Projectgroep Emergo (2011). Emergo – De gezamenlijke aanpak van de zware (georganiseerde) misdaad in het hart van Amsterdam. Achtergronden, ontwikkelingen, perspectieven. Amsterdam: Boom Juridische Uitgevers.
[6] RIEC Noord Holland (19 October 2010). Methodiek ‘Inzicht in prostitutiebranche’.
[7] Sursa: „Briefing on Swedish law and policies on prostitution and trafficking in human beings”, Gunilla S. Ekberg B.S.W., JD, 2012.
[8] Website of the Swedish government: http://www.regeringen.se/sb/d/13358/a/149231.
[9] Interesant că această evaluare a fost realizată de un guvern condus de un partid care în urmă cu 10 ani votase contra legii….
[10] Acest efect de descurajare a fost confirmat în convorbirile înregistrate de poliție și care relevă lipsa profitabilității „investiției” în rețelele de prostituție din Suedia.
[11] În 2007, agenția guvernamentală suedeză pentru afaceri sociale a studiat timp de 6 săptămâni publicitatea pe internet și a găsit doar 400 de anunțuri pentru servicii sexuale. În 2008, mai mult de 800 de persoane în Danemarca și mai mult de 1400 din Norvegia își propuneau serviciile pe internet. Sursa: http://www.assemblee-nationale.fr/13/pdf/rap-info/i3334.pdf (p. 226).
[12] De la intrarea în vigoare a legii, în 1999, 4.225 de bărbați au fost sancționați.

Știri si opinii

Optsprezece mituri despre prostituție

Notă: Acest material este realizat de European Women’s Lobby (Lobby-ul European al Femeilor, www.womenlobby.org). Deși tributar reflexelor neo-feministe ale „eliberării sexuale”, documentul merită citit și recomandat deoarece el constituie recunoașterea faptului că modelul reglementării prostituției prin legalizare a eșuat definitiv și nici măcar grupările feministe, cel puțin o mare parte dintre ele, nu îl mai consideră viabil. De ce am repeta noi experiența tragică a altor state, precum Suedia (înainte de 2000), Germania și Olanda?

O ALEGERE?

1. “Prostituția este cea mai veche meserie din lume”

Haideți să schimbăm perspectiva: proxenetismul ar putea fi într-adevăr considerat cea mai veche profesie din lume. În orice caz, doar pentru că ceva există de foarte mult timp, nu înseamnă că nu poate sau nu trebuie să fie schimbat. Nu spunem: “crima a existat dintotdeauna; nu putem face nimic”. Uitați-vă de exemplu, la pedeapsa cu moartea, sau la sclavie.

2. „E o slujbă ca oricare alta”

Cunoașteți vreo altă „slujbă” unde oamenii se confruntă cu o mortalitate de 10 până la 40 de ori peste medie? Unde 60 până la 80% dintre „muncitori” experimentează abuzuri fizice și sexuale regulate? Dacă e o slujbă ca oricare alta, cum se face că atât de puține femei din Europa de Vest profită de ocazie? Cum se face că majoritatea copleșitoare sunt femei imigrante? Acest lucru înseamnă că așa-numita „slujbă” este doar pentru femeile străine? De dragul egalității dintre sexe, ar trebui să avem o campanie de promovare a ei și pentru bărbați? Există sindicate în Europa care nu văd prostituția ca pe o meserie, deoarece e incompatibilă cu siguranța și demnitatea, precum și cu progresul în carieră, asociat cu profesia.

3. „Prostituția aduce femeilor independență economică, în special emigrantelor.”

În vremuri de criză economică, cu șomaj ridicat, cu atitudini rasiste, ar fi foarte ușor de spus că prostituția e o soluție pentru femei în general și pentru imigrante în particular. Ea ar ajuta chiar la reducerea ratei șomajului, nu?! Problemele reale ale femeilor imigrante sunt: accesul pe piața forței de muncă, recunoașterea calificărilor și dreptul de reunificare a familiei. Independența economică nu ar trebui dobândită cu prețul abuzului și al vătămării. În secolul XXI ar trebuie să ne descurcăm mai bine.

4. „Este o alegere.”

„Dacă femeile ar avea mai multe opțiuni economice în această societate, nu ar alege sa fie abuzate în prostituție”, spune Fiona Broadfoot, supraviețuitoare a prostituției din Marea Britanie. Alegerea e întotdeauna legată de un context. Astăzi, în Europa, egalitatea dintre sexe nu e o realitate: doar uitați-vă la diferențele de salarizare între femei și bărbați (16%), la prevalența violenței asupra femeilor (1 din 5 femei este victimă a violenței domestice), la stereotipurile sexiste, la subreprezentarea femeilor în afaceri, în mediul academic si în politică (doar 24% din parlamentari, la nivel național)… Într-un context în care multe femei întâmpină discriminări, sărăcie și violență, consimțământul poate fi cumparat cu bani. Cercetările mai ample arată că sărăcia, pierderea familiei, lipsa unei locuințe, dependența de droguri și istoricul unui abuz fizic sau sexual sunt factori cumulativi care le fac pe femei vulnerabile la prostituție. Mai mult decât atât, majoritatea femeilor care se prostituează o fac fiind foarte tinere. Ai dori ca fiica sau sora ta să aleagă prostituția? Ar putea începe de mâine.

5. „Prostituția aduce o mulțime de bani.”

Cui? Potrivit Interpolului din Europa, un proxenet câștigă 110.000 euro pe an pentru fiecare femeie. Dacă prostituția ar fi un job atât de bun, cum se face că cea mai mare parte a prostituatelor nu dețin o mașină, un apartament sau nu economisesc bani pentru viitor? Ideea că prostituția „aduce o mulțime de bani” e un mit. Mai mult decât atât, dezbaterea cu privire la banii câștigați din prostituție e o strategie necinstită: indiferent de sumă, prostituția înseamnă cumpărarea accesului la corpul și sexualitatea ta. Ființele umane nu au preț.

LIBERTATE SEXUALĂ?

6. „Prostituția înseamnă libertate sexuală, abolirea este anti-sex”

Mai exact: despre a cui libertate sexuală vorbim? Toată lumea e de acord că libertatea sexuală constă în a te bucura de sănătate și drepturi sexuale, bazate pe egalitate și eliberare de orice discriminare, constrângere sau violență (definiție data de OMS). Prostituția nu înseamnă sex, înseamnă putere: achiziționarea sexului este negarea dreptului celeilalte persoane la dorința sexuală. Cu alte cuvinte, cumpărarea sexului nu poate fi numită libertate sexuală. Aboliționiștii sunt pro-sex: ei vor o libertate sexuală autentică și egalitate între femei și bărbați, iar acest lucru nu poate fi realizat atâta timp cât sexualitatea e plasată în domeniul de aplicare al pieței.

7. „Prostituția este o parte a luptei istorice a femeilor de a-și controla trupul”

În anii 1970, în Europa, femeile au luptat într-adevăr pentru recunoașterea drepturilor reproductive și sexuale, în special pentru dreptul la avort în condiții de siguranță. Ele au denunțat inegalitatea structurală dintre sexe și, prin urmare, orice autoritate care caută să impună femeilor un punct de vedere: religia, tradiția și… piața! Comercializarea sexualității și a corpului femeii nu poate fi considerată parte a unei lupte pentru drepturile femeilor: prostituția se referă la bărbații care-și oferă dreptul de a cumpăra sex, nu la realizarea egalității sexuale.

8. „Unele femei pretind că e dreptul lor să se prostitueze”

Unii oameni acceptă de bună voie să lucreze pe un salariu mai mic (în special imigranții ilegal); unii chiar sunt de acord să-și vândă un organ. În ambele cazuri, societatea noastră a decis să-i protejeze pe cei vulnerabili și să garanteze o viață decentă pentru toți; de aceea, legea condamnă angajatorul sau cumpărătorul organului. În mod similar, legea ar trebui să incrimineze cumpărătorul de sex, nu persoana care se prostituează. Unele persoane ar putea pretinde că e alegerea lor să se prostitueze; dar o societate democratică nu e construită pe baza cererilor individuale care nu reflectă situația majorității. Este în joc viitorul pe care-l creăm, societatea în care vrem să trăim. În aceste zile ar trebui să ne preocupăm mai mult de drepturile femeilor și bărbaților de a NU fi în prostituție.

9. „Numai ‘lucrătorii sexuali’ ar trebui să vorbească despre prostituție, deoarece ei știu cel mai bine”.

Ar trebui ca numai femeile care au fost victime ale violenței domestice să aibă dreptul să denunțe violența partenerului? Violența domestică e cunoscută ca forma structurală de violență împotriva femeilor; care ne afectează pe toți, femei și bărbați, deoarece este vorba despre valorile sociale. Prostituția ne afectează pe toți: transmite norme și reprezentări tinerilor, este trivializată de către media și industria culturală. Nu e de mirare că insulta „curvă” este atât de larg răspândită! Mai mult, pentru fiecare „lucrător sexual” mediatizat, există mai mulți supraviețuitori ai prostituției, care vor rar să vorbească, din cauza traumei provocate de experiența lor. Și milioane de persoane care încă se prostituează, care sunt invizibile. E timpul să îi ascultăm.

UTILITATE SOCIALĂ?

10. „Prostituția e folositoare societății, în special bărbaților izolați social și singuri”.

Cumpărătorii de sex nu se potrivesc acestui stereotip: cercetările sociale arată că majoritatea cumpărătorilor de sex sunt oameni căsătoriți sau într-o relație și sunt mai susceptibili de a avea un număr mai mare de partenere sexuale decât restul populației masculine. Prin justificarea prostituției ca instituție socială s-ar putea presupune că unele femei trebuie sacrificate pentru „nevoile” acestor bărbați. Din fericire, tu sau sora ta/soția/fiica/prietena nu faceți parte din persoanele sacrificate. Femeile care se prostituează sunt în primul rând femei și ar trebui să se bucure de aceleași drepturi umane și demnitate.

11. „Cererea nu va dispărea niciodată”

Ce viziune tristă asupra bărbaților… potrivit acestei presupuneri, bărbații sunt conduși de instincte sexuale, nu de creier. E cu atât mai surprinzător cu cât majoritatea bărbaților NU sunt cumpărători de sex. Cererea e justificată de o anumită viziune asupra masculinității, relaționată cu virilitatea sau cu puterea, cu toate stereotipurile transmise în societatea noastră inegală. Cererea poate fi redusă prin educație, prevenire și legislație. Este atât de simplu! Fatalismul e folosit de oamenii care nu doresc schimbarea societății.

12. „Abolirea postituției ar duce la mai multe violuri”

De fapt, e exact invers: studiile arată că bărbații cumpără sex pur si simplu pentru că este posibil. Normalizarea prostituției încurajează actele de violență împotriva femeilor prin transmiterea semnalului social că femeile sunt mărfuri. Nevada, unde proxenetismul a fost dezincriminat, are cea mai mare rată de violuri dintre statele americane. Într-un studiu, 54% dintre bărbații care apelează la prostituate au recunoscut că au avut un comportament agresiv față de partenerele lor.

13. „Legalizarea prostituției e cea mai bună modalitate de garantare a accesului la drepturile de bază pentru persoanele aflate în prostituție”

Problema accesului la drepturi nu e legată de statutul legal al prostituției, ci de statutul de emigrant al fiecărei persoane: dacă te afli în mod legal într-o țară poți avea acces la drepturile fundamentale, incluzând testarea HIV și îngrijirea sănătății. Dacă nu ai documente, nu ai acces la aceste drepturi. Nu are nimic de-a face cu a practica sau nu prostituția! În Germania, doar 44 persoane sunt înregistrate ca „lucrători sexuali profesioniști” din cele 400.000 estimate ca prostituate. Legalizarea prostituției nu schimbă stigmatizarea celor care o practică.

UTOPIE?

14. „Trebuie să combatem traficul, dar prostituția nu are nimic de-a face cu traficul”

Astfel de declarații contrazic realitatea: dacă prostituția nu are nimic de-a face cu traficul, pentru ce sunt traficate femeile? Potrivit datelor UE, 62% din traficul de persoane are ca scop exploatarea sexuală. Traficul e motivat de profit și are legatură directă cu piețele de prostituție, unde cererea alimentează oferta. Se estimează că veniturile din traficul de persoane pentru exploatare sexuală sunt în jur de 27,8 miliarde de dolari. Și de unde vin acești bani? De la cumpărători, ca în orice afacere! Acesta e motivul pentru care prostituția și traficul sunt legate intrinsec.

15. „Prin aplicarea modelului suedez, persoanele care se prostituează se confruntă cu mai multă violență”

Dacă clienții pot găsi femeile care se prostituează, la fel poate și poliția sau asistenții sociali. Prin incriminarea cumpărătorilor de sex, „modelul suedez” schimbă relația dintre femei și cumpărători: cumpărătorii sunt infractorii. Femei care se prostituează și care au fost în Germania (unde bordelurile sunt legale) înainte de a veni în Suedia, au declarat poliției din Stockholm că există mai multă violență în bordeluri, unde cumpărătorii de sex pot face ceea ce vor, deoarece… ei sunt „clienții”! Asistenții sociali din Suedia observă că persoanele care se prostituează se simt mai încrezătoare să vină în această țară pentru asistență. Dimpotrivă, în țările unde bordelurile sunt legale (ca Australia și Germania), furnizorii de servicii și de aplicare a legii spun că au acces limitat la aceste femei. Legalizarea prostituției nu va schimba realitatea: prostituția este o formă de violență. 68% dintre prostituate suferă de simptome ale stresului post-traumatic, la fel ca victimele torturii și ca veteranii de razboi!

16. Nu ar trebui să incriminăm cumpărătorii de sex, deoarece ei pot salva femeile sau pot identifica victimele traficului de persoane.”

Probabil ați văzut de mai multe ori filmul „Pretty woman”. Un client care salvează o femeie sau raportează un caz de trafic este, totuși, doar un alt client. Existența „clienților drăguți” nu reduce cererea, ci oferă doar o viziune romantică asupra prostituției, o viziune care nu are nimic de-a face cu realitatea. Mai mult, „clienții drăguți” sunt o minoritate neînsemnată printre cumpărătorii de sex.

17. „Aboliționiștii vor să interzică prostituția”

Există o mare diferență între abordarea prohibiționistă, care incriminează toți actorii din sistemul prostituției, incluzând persoanele care se prostituează, și abordarea aboliționistă, care vizează doar cumpărătorii, proxeneții și traficanții, cu alte cuvinte, pe aceia care dețin puterea alegerii. Penalizând pur și simplu pe toată lumea nu duce la înlăturarea cauzelor și a naturii prostituției. Abolirea se referă la înlăturarea violenței fizice și psihice inerente prostituției și prin urmare, la protejarea persoanelor afectate și incriminarea autorilor, adică a cumpărătorilor de sex și a proxeneților. Abolirea se referă numai la propunerea unei alternative concrete persoanelor care se prostituează și la schimbarea mentalității.

18. „Abolirea prostituției e o utopie”.

Abolirea prostituției nu înseamnă eradicarea ei. Violurile, crimele sau pedofilia sunt interzise, dar încă există. Ceea ce e important e norma socială transmisă prin lege: ea ancorează în drepturile omului principiul că trupul uman și sexualitatea nu sunt de vânzare. Această normă creează condițiile în care o societate a egalității să fie cu adevărat realizată.

Știri si opinii

Rezoluție a Parlamentului European de condamnare a prostituției, ca exploatare și violență împotriva femeilor

Un raport care condamnă prostituția a fost adoptat de Parlamentul European zilele trecute. Raportul, care poartă numele inițiatorului său – europarlamentara britanică Mary Honeyball (grupul Socialist) – arată că prostituția este o formă gravă de sclavie și de violență împotriva femeilor, o încălcare a demnității umane și a egalității între femeie și bărbat. De asemenea, are legătură directă cu traficul de persoane și cu criminalitatea organizată. Legalizarea prostituției nu reduce aceste fenomene, dimpotrivă; în plus, creează o impresie de legalitate și normalitate în jurul unui fenomen prin natura sa odios.

Raportul d-nei Honeyball propune extinderea la alte țări europene a așa-numitului „model nordic” de tratare a prostituției. Suedia, Finlanda și Norvegia îl aplică, interzicând cumpărarea sexului și dezincriminând persoana prostituată. Cu alte cuvinte, cumpărătorul de sex – practic întotdeauna bărbat – este cel care comite o infracțiune, nu femeia prostituată. În plus, aceasta este cooptată în programe guvernamentale sau private de integrare socială și profesională care să o sprijine să abandoneze prostituția.

Rezultatele spectaculoase – reducerea cu până la 2/3 a prostituției stradale în Suedia, de exemplu – recomandă „modelul nordic” ca un pas înainte major pentru eliminarea prostituției.

Abordările privind prostituția diferă în Europa. De remarcat că mișcarea feministă este puternic divizată asupra acestui subiect, o parte propunând legiferarea prostituției și încadrarea prostituatelor ca prestatoare de servicii denumite „lucrătoare sexuale”, iar cealaltă, dez-incriminarea prostituatei, dar sancționarea aspră a cumpărării de servicii sexuale laolaltă cu sprijinirea femeii, considerată întotdeauna, chiar în prostituția „voluntară”, o victimă a violenței.

Cea de-a doua abordare are tot mai mult câștig de cauză, mai ales din cauza succesului „modelului nordic” în comparație cu rezulatele catastrofale ale legalizării prostituției. În țări precum Germania și Olanda, la mai bine de 10 ani de la încercarea unei astfel de reglementări permisive, datele arată creșterea criminalității organizate (trafic de persoane și de droguri) asociate fenomenului, imposibilitatea controlului bolilor cu transmitere sexuală și degradarea imaginii femeii în societate. Detalii la www.antiprostitutie.ro.

„Să plătești o prostituată înseamnă să finanțezi traficul de ființe umane.” Campanie antiprostituție în Luxemburg
„Să plătești o prostituată înseamnă să finanțezi traficul de ființe umane.” Campanie antiprostituție în Luxemburg

Cum au votat europarlamentarii români

Știri si opinii

Witness: Ruth Nordström – Why Sweden leads the way in tackling human trafficking and the sex trade

criminalising-purchase-of-sexual-servicesIn a penultimate contribution to the ‘Witness’ series, Ruth Nordström, President of Scandinavian Human Rights Lawyers, discusses the Swedish ban against the purchase of sexual services and its contribution to the fight against trafficking for sexual exploitation.

The Swedish ban is considered an important reference point in Europe’s policy approach towards the sex trade.

An analysis of the impact of the ‘Swedish model’ is at the heart of a Parliamentary Assembly investigation into human trafficking and the sex trade,which will see a report presented by José Mendes Bota, its General Rapporteur on Violence Against Women, to the assembly’s April Spring session.

A preview of this report will be outlined tomorrow by assembly administrator Giorgio Loddo, as the final part of this ‘Witness’ series.

  • Witness 1 : Livia Aninosanu – Loverboys, minors and the sex trade
  • Witness 2 : Roshan Heiler – Human trafficking and the sex trade in Aachen
  • Witness 3: Sonja Dolinsek – Is anti-trafficking really a fight against sex work? Web Chat Q & A

The Swedish ban against the purchase of sexual services

When I met with the Parliamentary Assembly’s Rapporteur José Mendes Bota at the Council of Europe in Strasbourg last June (photo), we compared the Swedish Sex Purchase Act with other European countries’ legislation on prostitution. Could the ‘Swedish model’ be an example for Europe?

In 1999, Sweden became the first country in the world to criminalize the purchase of sex. The ‘Swedish model’ – a ban against the purchase but not the sale, of sexual services – is gaining support across Europe. The criminalisation of the purchase of sexual services targets the demand, the sex-buyer and the prospective sex-buyer.