Teoria politică feministă, în concordanţă cu abordărilor teoretice ale fenomenului, a enunţat două definiţii structurale. Astfel, prima dintre ele consideră prostituţia ca fiind o activitate de expolatare a femeilor de către cei care organizează şi conduc fenomenul (şi care sunt în general bărbaţi) şi modalitate de a perepetua patriarhatul, fapt ce afectează femeile şi relaţiile acestora cu bărbaţii. A doua o defineşte drept activitate remunerată, consimţită de către prestatorul sexual (a se înţelege expresia ca fiind neutră de gen), activitate ce intră în nomenclatorul muncilor plătite, angajaţii având aceleaşi drepturi ca orice alt angajat.

În concepţia Bisericii Ortodoxe însă, prostituţia este o forma denaturata a actului intim dintre bărbat şi femeie, a legăturii fireşti puse de Dumnezeu în prima pereche de oameni, în vederea naşterii de prunci şi a perpetuarii neamului omenesc, fiind combătută şi sancţionată prin Canoanele (legislaţia) bisericeşti.

Dezvoltând subiectul, feminismul egalităţii şi cel al diferenţei şi eliberării au tratat prostituţia fie drept activitate deviantă, fie sclavie sexuală. Feminismul autonomiei (cel de-al treilea val) şi post-feminismul abordează fenomenul într-o manieră mult mai permisivă, considerându-l acceptabil din punctul de vedere al situaţiei socio-economice a celor care o practică, plasându-l în contextul unei culturi de consum şi într-o ordine socială care avantajează sexualitatea masculină. În această etapă cercetarea feministă s-a concentrat pe violenţa exercitată împotriva femeilor în interiorul fenomenului, sexualitate şi pornografie.

S-au generat, astfel, două mari perspective asupra prostituţiei: feminismul tradiţional /feminismul stop, orientat împotriva industriei sexuale şi a implicaţiilor ei, şi feminismul pro-sex, care susţine ca industria sexuală este un spaţiu de capacitare, transformare a stereotipurilor de gen, a plăcerii sexuale şi a masculinităţii într-o manieră creativă.

De cealaltă parte, Biserica Ortodoxă (ca, de altfel, şi celelalte Biserici creştine) vede în fenomen, după cum am arătat deja mai sus, o formă denaturată a actului intim dintre bărbat şi femeie. Sfânta Scriptură arată că “a făcut Dumnezeu pe om, după chipul Său, bărbat şi femeie şi i-a binecuvântat, zicând: “Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi” (Facerea 1, 27-28), înţelegând prin aceasta că scopul vieţii intime este procrearea de prunci iar nu satisfacerea poftelor carnale.

În articolul intitulat Poate fi de acord biserica ortodoxă română cu legalizarea prostituţiei? Pr. prof. dr. Nicolae D. Necula, Decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă, Universitatea din Bucureşti, prezintă punctul de vedere ortodox asupra problematicii avute în discuţie.

Prostituţia este socotită păcat, fiind contrară poruncii lui Dumnezeu, ea urmărind nu naşterea de prunci, ci doar plăcerea împreunării trupeşti, lipsită de dragostea şi responsabilităţile vieţii de familie. Aceasta aduce după sine perturbarea şi întunecarea minţii şi încercarea de a-L înlătura pe Dumnezeu şi a-L substitui în calitatea lui de Creator al omului şi de făuritor al menirii Lui. De aceea, orice legătură în afara celei binecuvântate prin Sfânta Taină a Cununiei, în vederea întemeierii unei familii şi a naşterii de prunci, este fărădelege, păcat şi nu poate fi acceptată de Biserică. Prostituţia este aşezată de învăţătura creştină în rândul celor şapte păcate capitale, fiind sinonimă cu desfrânarea, când se săvârşeşte de persoane sau parteneri necăsătoriţi, sau cu preadesfrânarea (adulterul), când actul se săvârşeşte între parteneri care sunt căsătoriţi sau când cel puţin unul dintre ei are acest statut. Adulterul este un act foarte grav, echivalând cu moartea spirituală, fiind şi motiv canonic de divorţ.

Prostituţia este păcat împotriva trupului pe care avem datoria să-l preţuim el fiind templu al Duhului Sfânt: „Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va săvârşi omul este în afară de trup. Cine se dedă însă desfrânării, păcătuieşte în însuşi trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt care este în voi, pe care-L aveţi de la Dumnezeu şi că voi nu sunteţ ai voşri? Căci aţi fost cumpăraţi cu preţ! Slăviţi dar, pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Corinteni 6, 18-19).

De aceea, păcatul în trup al desfrânării, pe care îl presupune aşa-numita profesie de prostituată, nu rămâne nepedepsit, dimpotrivă, închide porţile împărăţiei lui Dumnezeu.

Canoanele Bisericii Ortodoxe sancţionează toate formele păcatului trupesc: desfrânarea, preadesfrânarea sau adulterul, incestul, concubinajul, sodomia sau homosexualitatea, lesbianismul şi toate formele de perversiuni sexuale – întâlnite în practicarea prostituţiei – prescriind oprirea de la sfânta împărtăşanie pe perioade mari de ani, din dorinţa de îndreptare a păcătosului şi de întoarcere a lui pe adevaratul drum de vieţuire creştină.

Prostituţia reprezintă forma de degradare a femeii şi a demnităţii ei, transformând-o în obiect de satisfacere a plăcerii, plasând-o mai jos decât condiţia necuvântătoarelor, ceea ce învăţătura creştină nu admite, socotind femeia egala bărbatului înaintea lui Dumnezeu şi a societăţii: „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Galateni 3, 28). Faţă de această învăţătură, prostituţia (în special cea forţată) poate fi socotită cea mai grea şi cea mai amară sclavie, în contextul în care proxeneţii sau chiar clienţii le supun pe femeile care se prostituează la tot felul de umilinţe, la obligativitatea de a intreţine raporturi intime cu oricine, oricând şi de a accepta gama nesfârşită a perversiunilor sexuale.

Raportându-ne la situaţia din România, în care prostituţia este considerată ilegală, feminismul consideră că instituţionalizarea/legalizarea prostituţiei ar rezolva probleme esenţiale precum spaţialitatea fenomenului, protecţia fízică şi medicală atât al prestatorului sexual, cât şi al clientului, veniturile celor angajaţi în această activitate, dar şi vizibilitatea fenomenului.

Educaţia publicului consumator este esenţială, şi reprezintă forma de legitimare.

Sexualitatea presupune împlinire la nivel corporal prin placere, iar placerea se regăseşte la nivelul mai multor instituţii: căsătoria, prostituţia, homosexualitatea, heterosexualitatea. Prostituţia reprezintă o formă de alegere personală pe calea satisfacerii propriei sexualităţi.

În formă legalizată, prostituţia respectă drepturile atât ale solicitanţilor cât şi ale ofertanţilor de servicii sexuale – clienţii îşi păstrează mult dorita invizibilitate, iar prostituatelor le sunt respectate drepturile.

Din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe legalizarea prostituţiei nu reprezintă cale de rezolvare a problemei.

Dacă ar fi să particularizăm, şi să ne referim la Biserica Ortodoxă Română, răspunsul la cele 3 propuneri legislative de legalizare a prostituţiei este ferm de combatere a fenomenului, considerând că instituţionalizarea prostituţiei ar încuraja desfrâul, mai ales în rândul tinerilor, şi ar constitui un adevărat atentat la viaţa de familie, fundamentul creştin al societăţii: „Nu legalizarea prostituţiei este soluţia cea mai bună, consideră autorul menţionat mai sus, ci stoparea ei şi încercarea de recuperare a celor care au fost prinşi în mrejele ei. Răul şi păcatul nu pot fi legalizate niciodată… Păcatul, fărădelegea sau nelegiuirea nu pot fi niciodată legiferate, adică îngăduite oficial, caci ele aduc îmbolnăvirea morală şi fizică a membrilor societăţii, fiind un adevărat pericol mai ales pentru tineri… Ceea ce trebuie să cultivăm noi, la tineri mai ales, este concepţia sănătoasă despre dragoste, căsătorie şi familie. De educarea şi formarea tinerei generaţii sunt răspunzători toţi factorii educaţionali: şcoala, biserica, societatea, statul în totalitatea lui…”

Într-o încercare de concluzionare, putem aprecia că în condiţiile în care prostituţia este scoasă în afara legii, este blamată de către Biserică, în condiţiile nenumăratelor abuzuri, prezentate într-un procentaj infim de către mass-media, în condiţiile în care România este unul dintre principalii “exportatori” de carne vie (alături de Republica Moldova şi Ucraina) către Europa de Vest şi nu numai, ceva se impune făcut în această privinţă. Aş dori să amintesc în acest sens despre o iniţiativă lăudabilă a Patriarhiei Române, concretizată în înfiinţarea Asociaţiei DIACONIA – care oferă adăpost femeilor bătute şi izgonite-, iniţiativă care, în colaborare cu MIŞCAREA FEMINISTĂ DIN ROMÂNIA, şi-ar putea extinde activitatea spre a cuprinde şi “adăpostirea” femeilor care vor să iasă din acest cerc vicios numit prostituţie (ilegală) şi asigurarea de consiliere spirituală, psihologică, adăpost, reeeducare, respecializare, într-un cuvânt oferirea unei noi vieţi.

Se cuvine conştientizarea deplină a faptului că teroarea la care sunt supuse aceste femei de către proxeneţi (iarăşi referire la cazul de prostituţie forţată) în cazul în care ar fugi şi care, prin intermediul lumii interlope, le pot urmări, violenta grav sau chiar omori, ca lipsa unui adăpost, lipsa şcolarizării (cele mai multe femei fiind aruncate în prostituţie la vârsta de 13-14 ani), lipsa unor clinici specializate capabile să ofere tratamente fizice şi psihice spre a putea fi reintegrate în viaţa normală, greutatea acestei reintegrări după şocurile psihice pe care le-au avut, dar şi refuzul societăţii de a le asimila, de a le recunoaşte demnitatea umană, statutul social, lipsa unui sprijin afectiv, sfătuire personală sau asistenţă legală, le fac să abandoneze ideea propriei salvări condamnându-se (şi prin pasivitatea noastră condamnându-le!) la o soartă înspăimântător de nedreaptă.

Implicarea într-un astfel de proiect nu trebuie să fie doar apanajul feministelor şi al Bisericii. Organele abilitate (Poliţia, Procuratura, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării…), însă cel mai important (!!!) fiecare dintre noi avem datoria morală spre a contribui la salvarea acestor suflete şi, astfel, la realizarea a ceea ce Umanitatea de mii de ani se chinuie să realizeze, şi anume refacerea Paradisului, pe care cu atâta uşurinţă l-am părăsit.

Augustin Ionuţ Ciubotariu

A devenit o obișnuință ca, din când în când, să se pună în discuție o cestiune de mare importanță pentru țară: legalizarea prostituției. Când se face acest lucru nu se uită a se adăuga eterna balivernă potrivit căreia prostituția este „cea mai veche meserie din lume” (sau, mă rog, „printre cele mai vechi”). Din acest motiv am să expun și eu un scurt punct de vedere. Nu îmi voi putea reprima anumite tușe ironice, dar cu toată îmcărcătura socială a problemei, mie nu mi se pare că legalizarea prostituției este o temă serioasă (s-ar putea să mă înșel: cine știe câte prostituate – de toate felurile – îl vor fi votat la ultimele alegeri pe cel care le-a promis legalitate, fraternitate, libertate, să trăiască mult mai bine, să le reformeze statul etc.).

Fără a avea prejudecăți sau a dori să fac judecăți de valoare, consider că prostituția nu este și nu poate fi nicicând catalogată ca o „meserie”. Din mai multe motive. Unul dintre acestea este că, așa cum înțeleg eu termenul din limbile mari europene, „meseria” implică existența unui „meșter”, „maistru”, „master”, „maître”, „messere” etc., de la care să se învețe sau să se „fure” meșteșugul. Or, prostituția este fără doar și poate o preocupare spontanee și „autodidactă”.

Mai mult chiar, meseria implică abilitatea de a face ceva în mod special, de a crea ceva deosebit (meseriașii autentici sunt foarte mândri de meseria lor și mai ales de produsul care le poartă brandul). Prostituția nu face decât să taxeze o activitate care, vorba nemuritorului poet, „se întâmplă și la păsări de vreo două ori pe an”. Dacă am defini prostituția după acest criteriu ca meserie, de ce nu am numi „meserie” și mâncatul, băutul sau dormitul?

Meseriașii au legile lor și codurile lor (secretul meseriei e păstrat cu sfințenie). Ce coduri au „cele mai vechi meseriașe din lume”?

Din respect pentru meseriașii autentici, în fața cărora mă înclin cu adânc respect, refuz să consider prostituția ca „meserie”.

O altă problemă este vechimea acestei preocupări. Din câte ne spune istoria (fie ea mundană sau spirituală), cele mai vechi meserii au fost agricultura și păstoritul (Cain și Abel) sau vânătoarea (după discipolii lui Darwin). Nu există nici un indiciu care să ne facă să credem că prostituția a fost cea mai veche „meserie” din lume. Argumentul zdrobitor în acest sens este acela că în societățile primitive prostituția era/este considerată o infracțiune și se sancționa/sancționează cu moartea.

Când vorbim însă despre legalizarea prostituției, discursul se cere nuanțat un pic.

Dacă legalizăm prostituția și o considerăm o „meserie”, atunci cred că nu ar fi lipsit de interes să creăm de la buget și un sistem de pregătire profesională. Propun, prin urmare, înființarea unor clase de prostituție în cadrul învățământului postliceal (în treptele inferioare de învățământ nu se pot crea asemenea clase, dat fiind că majoratul e condiția sine qua non a admiterii în această „meserie”) și al celui vocațional și o facultate de prostituție, cu diverse specializări, funcție de specificul „meseriei”. Se impune și instruirea unui personal didactic de specialitate, mergând până la conducători/conducătoare de doctorat. În felul acesta, vom fi consecvenți Declarației Drepturilor Omului și normelor europene, care prevăd clar, la unison, dreptul la muncă și la instruire profesională.

S-a sugerat că legalizarea prostituției ar conduce la ameliorarea situației din familiile în curs de disoluție (deși eu credeam că egoismul feroce de care suferim și trăirea la un nivel epidermic a iubirii sunt cauzele disoluției familiilor). Dacă este așa, propun ca în cadrul „meseriei” să se organizeze cursuri care să specializeze prostituatele, cultivându-le abilități de consiliere familială, în așa fel încât persoana care apelează la serviciile lor să se poată întoarce acasă mai iubitoare față de soție/soț ca oricând (desigur, pentru a fi în acord cu trendul euroatlantic, ar trebui recunoscută și legalizată și prostituția masculină).

Să admitem, strict teoretic, că din motive exclusiv igienice și pentru a desființa traficul de carne vie, soluția ar fi acceptabilă (deși infinit mai acceptabilă ar fi curățirea poliției de vicii de la noi de toți blatiștii și angajarea unor oameni mai serioși care, cu o lege severă în mână, să țină fenomenul sub control). Să zicem că societatea românească a decăzut în asemenea stare de depravare morală, încât, nemaifiind în stare să lupte cu viciul, îl recunoaște ca pe ceva natural și, mai mult, îl… legalizează. Numai că trăim într-o țară în care nu se respectă nici o lege. Ce garanții există că nu vor înflori mafii noi, de genul „mafia acreditării tractirurilor”, „mafia eliberării certificatelor medicale”, „mafia imobiliară a amplasării bordelurilor în teritoriu” etc.? (Nu trebuie subestimată „creativitatea” românului „recent”.) Ce garanții avem că actualii „pești” nu vor deveni „baroni ai sexului”, „regi ai bordelurilor” etc.? Există vreo garanție? Nici una. De unde se vor umple bordelurile? Se va face un concurs sau vor fi internate acolo de către „pești” care, în felul acesta, vor prospera cum nici nu au visat și vor și dormi linistiți noaptea, având în buzunar actele statului român?

Din punctul meu de vedere, această problemă a legalizării prostituției a fost depășită de vreo 10-15 ani, când practic a făcut subiectul unei dezbateri publice (unei bateri publice mai bine zis, după modelul nostru de a des bate). E greu de crezut că o reluare a temei ar putea produce efecte diferite.

Ce e de făcut? Poate mai puține pițipoance la tv? Poate mai puțină propagandă sexuală? Poate o vie activitate de conștientizare a populației de ambe sexe asupra importanței căsătoriei și a iubire între bărbat și femeie? Mai puțin egoism? Mai puțin libertinaj? Poate o conștientizare reală de către femeie a valorii sale ca om (făcută serios, eventual de Biserică și nu de mișcări feministe sau alte filozofii deșarte de acest gen). Cred că toate acestea sunt soluții care bat de la distanță legalizarea.

Indiferent ce se va decide în privința acestor ființe nefericite (pentru a înțelege mai bine ce poate fi în sufletul unei astfel de femei, suferez o carte genială numită chiar Prostituata a scriitorului rus Kuprin), problema rămâne deschisă în privința celorlalte forme de prostituție: prostituția politică, prostituția culturală, prostituția urcatului pe scara socială. Împotriva acestor forme de prostituție mă pronunț categoric și consider inadmisibilă măcar discuția despre legalizarea lor.

Până ce se va despica firul în patru la noi, pentru ca situația să rămână ca în tren, ca de obicei, Newspeak a făcut deja un pas în concilierea cu prostituția. Astfel, ceea ce noi numim „prostituată” se numește în Uniunea Europeană „prestatoare de servicii sexuale”. Eeeeh, asta schimbă cu totul mersul la „cele mai vechi meseriașe”!

Analiză realizată de United Families International – SUA

Feminist Claim Legalizing Prostitution Will Eliminate Sex Trafficking

US President Barack Obama declared January 2010 National Slavery and Human Trafficking Prevention Month and asked everyone to recommit themselves to ending the modern practice of slavery in the world.  Human trafficking is an international problem where men, women, and children are victimized through force, fear, and threats.  Women and children are particularly vulnerable to this black market industry because of the demand for prostitutes around the world.  Sex trafficking is a violent crime which is primarily perpetrated against females.  Most women who enter the industry do so before the age of 16 and are submitted to violence, sexual and physical abuse, and rape.

Sex trafficking is an epidemic which does not limit itself to one place or one group of people.  Too often the crime of sex trafficking is ignored because it is termed prostitution.  The majority of sex trafficked women end up in unfamiliar countries, stripped of every right to control what happens to their own bodies and given no power to negotiate for their own safety.  Reclassifying the act as prostitution by giving a woman a little money only serves to mislead individuals from what is actually happening – sexual abuse, rape, violence, and battery.  Study after study has shown us that an overwhelming majority of women who are currently working as prostitutes did not enter the industry willingly and want out of the industry immediately.

The Opposition’s Agenda

Many feminist groups and leftist governments from around the world would try to convince us that the only way to stop the sex trafficking of women and young girls is to legalize and regulate prostitution and provide sex workers with rights. It is argued that women have the right to decide what they do with their bodies and if they choose to participate in prostitution then that should be within their rights.

What these groups aren’t saying is that the women who participate in prostitution are not choosing to do so but are resorting to the only options left available to them.  It is a modern form of slavery; for the most part, these women are not free to make their own choices.  Women sex workers disproportionately come into the industry from poverty and from marginalized ethnicities and races.  Far from the picture of women’s rights that is painted by nongovernmental organizations and leftist countries is the reality of women being turned into commodities to be bought, sold, and victimized for someone else’s profit.  Unlike what these groups may claim, prostitution systematically discriminates against women, children, and those from the poorest and most disenfranchised ethnic and racial groups.

Many developing countries support the legalization of prostitution because of the economic benefits they feel it will bring them. If prostitution were legalized it would allow governments to count prostitutes as among their workforce which would lower their unemployment rates and would allow governments to tax the industry and its workers which would increase national revenue.  But while these governments try to emphasize the perceived benefits of such a decision, they are ignoring the facts.

An International Epidemic

Countries in Eastern Europe and Southeast Asia have become notorious for their sex industries and draw “tourists” to the country for the expressed purpose of taking part in the violent exploitation of women and children.  Countries such as Thailand and the Philippines are plagued with expatriate pedophiles from the Western world whose sole draw to these countries is the easy access to young boys and girls to sexually exploit.  In China an atmosphere has developed, driven by the demand for young Asian women by foreign business men, which has created a generation of Chinese women who feel it is their patriotic duty to contribute to the country’s GDP by selling their bodies.  In the United States the State Department estimates that anywhere from 50,000 to 100,000 young girls are trafficked each year in this country.

Legalizing prostitution does not eliminate the negative impacts of the industry.  Sex trafficking is necessary to keep prostitution functioning and profitable for suppliers.  In the developed world where some “progressive” governments have legalized prostitution, sex trafficking has done nothing except to continue growing at an even faster rate. In the Netherlands where prostitution is legal, statistics show that over 80 percent of sex workers are trafficked in from other countries.

The Work of UFI

Through United Families International’s two-pronged approach of education and advocacy, we have been working to combat global sex trafficking through our presence at the United Nations.  UFI battles for the rights of all by keeping language out of international resolutions which would recognize prostitution as a right and seek to legalize it. Not only does UFI work to keep such language from international law but we work to include protections which explicitly forbid the practice of sex trafficking and prostitution.  We fight to protect families against the threats of an industry which perpetrates violence against women and children and increases the risks of child sexual abuse by fostering the adult sex industry in our own neighborhoods.

By proliferating accurate information about the ills of prostitution and sex trafficking, we seek to continue building a global community which values protecting individuals from the perils and pernicious damage of this industry.  Education is the fastest and most effective way to bring about a broad cultural shift in perspective which values the preservation and protection of traditional families.  Through our work at the local, national, and international levels we are combating the leftist, feminist agenda which attempts to legalize the exploitation of the world’s most vulnerable. The morals of society must not be undermined by misguided and short-sighted government policy or relaxed cultural expectations.

Scrisoare deschisă privind unele aspecte din Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice

Stimate Domnule Preşedinte,

Vă scriem în numele unui grup de organizaţii ale societăţii civile, al căror scop este protejarea şi promovarea valorilor familiei în România.

Am citit cu interes sinteza Raportului făcut public în cursul zilei de marţi, 22 septembrie, de Comisia Prezidenţială pentru Analiza Riscurilor Sociale şi Demografice.

Salutăm modul cum Raportul abordează probleme de maximă importanţă, care interesează direct largi categorii sociale. Înţelegem că cele două teme atât de discutate în aceste zile, ale dezincriminarii consumului de droguri şi legalizării prostituţiei, sunt marginale şi suntem de acord că presa le-a adus în atenţia opiniei publice într-un mod senzaţionalist şi de care ne delimităm.

Considerăm, totuşi, necesar să vă precizăm, dumneavoastră şi întregii clase politice româneşti, poziţia organizaţiilor noastre în această chestiune, acum şi pentru viitor: ne opunem ferm şi fără echivoc oricărei dezincriminări a consumului de droguri de orice tip, precum şi oricărui fel de legalizare a prostituţiei, indiferent cum ar fi denumită această activitate.

Argumentele celor care susţin dezincriminarea consumului de droguri şi legalizarea prostituţiei în România nu sunt noi, dar sunt în întregime false.

Din experienţa altor ţări s-a dovedit că dezincriminarea, legiferarea, „aducerea la suprafaţă” etc. a prostituţiei şi consumului de droguri au exact efectul contrar celui scontat. Mai mult şi mai grav, acestea se numără printre cele mai perfide şi eficace strategii de a submina interesele fundamentale ale naţiunii, interese pe care v-aţi angajat să le apăraţi.

Legalizarea prostituţiei conduce la proliferarea bolilor cu transmitere sexuală (inclusiv SIDA) şi nu la controlul lor, amplifică prostituţia ilegală, traficul de femei şi turismul sexual şi atrage ca un magnet alte fenomene asociate, precum traficul de droguri, spălarea de bani şi criminalitatea.

Ca urmare, „beneficiul fiscal” intrat în bugetul public este inferior sumelor cheltuite pentru reducerea efectelor acestui flagel social. Chiar dacă ar exista un „profit net”, faptul că există persoane publice care se gândesc să acopere lipsurile unui buget vitregit de furturi şi incompetenţă, cu bani obtinuţi din vânzarea trupurilor unor cetăţeni, ni se pare scandalos.

Urmând logica strâmbă a aceleiaşi argumentaţii „pragmatice”, care exclude morala creştină a poporului român, ne putem aştepta în curând la legalizarea şi fiscalizarea traficului de organe şi a vânzării de copii.

Legalizarea prostituţiei nu elimină violenţa, ci doar legitimează abuzul la care sunt supuse femeile. Ni se pare o ironie amară că într-o perioadă în care se pune atât de intens accent pe „egalitatea sexelor” şi „egalitatea de şanse”, o Comisie prezdenţială să sugereze că femeia ar fi o categorie inferioară, a cărei menire este să fie un instrument de satisfacere a plăcerii bărbatului.

Pentru exact aceste motive, tendinţa în Europa nu este aceea de liberalizare, ci de reprimare prin lege a practicării prostituţiei. Reamintim că, doar în ultimul an, Norvegia a scos prostituţia în afara legii, Bulgaria a refuzat legalizarea ei, iar în Olanda se fac eforturi pentru restrângerea ariilor urbane în care se desfăşoară aceste activităţi.

În ce priveşte soluţiile, vă informăm că, în cursul dezbaterilor la noul Cod Penal, unele din organizaţiile semnatare ale acestei scrisori au propus, fără succes, şi incriminarea cumpărării de servicii sexuale, măsura care poate determina o diminuare însemnată a prostituţiei (fără legalizarea ei), dar şi a proxenetismului. Textul este inspirat din aşa-numitul „model suedez”, a cărui eficacitate este dovedită de mai bine de zece ani.

În anul 2002, Grupul de Iniţiativă pentru Apărarea Familiei a publicat studiul “Faţa ascunsă a prostituţiei legalizate” din care cităm:

“Am putea oare să acceptăm ca surorile sau fiicele noastre să practice vreodată meseria de prostituată? Dacă întrebarea ne jigneşte, atunci trebuie să recunoaştem că, validând prostituţia ca “meserie”, nu facem decât un act de nedreptate, considerând femeile care practică prostiţutia ca fiinţe de rangul al doilea, ce aparţin unei lumi subumane, vrednice de dispreţ, de exploatat şi de folosit ca marfă sau instrument de satisfacere a plăcerii bărbaţilor. Statul, ca şi oamenii care validează prostituţia ca “meserie”, nu sunt produsul unei civilizaţii a dreptului şi a echitabilităţii, ci doar garanţi ai ipocriziei, ai violenţei, ai încălcarii demnităţii umane şi a celor mai elementare drepturi.”

Cât priveşte dezincriminarea consumului de droguri, absenţa unor prevederi legale represive ar duce la încurajarea acestuia şi la mărirea numărului de consumatori, cu consecinţe sociale incalculabile. De neînţeles ni se pare în special propunerea Comisiei prezidenţiale de instalare a unor automate care să distribuie „seturi de injectare sterile”, sub pretextul evitării transmiterii infecţiei cu HIV prin intermediul seringilor reutilizate. Considerăm că astfel statul s-ar face complice la consumul de droguri de mare risc şi direct responsabil pentru fiecare tânăr care, intrat în acest „joc” sinistru, le va „încerca doar o dată”, distrugând existenţa sa şi a celor din jurul său.

Stimate Domnule Preşedinte,

Dezincriminarea consumului de droguri şi legalizarea prostituţiei nu vin în nici un fel în sprijinul celor afectaţi de aceste dureroase realităţi. Nu doar că este imposibilă reprimarea unui fenomen prin extinderea lui, dar astfel de măsuri sunt un foarte grav atentat la adresa instituţiei fundamentale a naţiunii române, familia creştină – aflata într-un evident conflict de interese atât cu prostituţia, cât şi cu drogurile.

Legalizarea, dezincriminarea – sau orice alt termen s-ar folosi pentru pretinsa “aducere la suprafaţă” a acestor fenomene – reprezintă cea mai perfidă şi eficace propagandă în favoarea lor, prin dispariţia funcţiei de reprimare pe care o are legea şi prin trecerea lor în sfera „normalităţii”.

Materializarea unor astfel de propuneri nu poate fi decât o cedare în faţa stării de degradare morală în care a ajuns societatea şi un act de înaltă iresponsabilitate politică.

Semnatarii prezentei scrisori îşi menţin disponibilitatea de a colabora cu factorii de decizie politici în scopul identificării celor mai bune soluţii pentru limitarea acestor fenomene.

Cu deosebită consideraţie,

Asociaţia „Alianţa Familiilor din România”
Federaţia Organizaţiilor Ortodoxe Pro-vita din România (13 ONG-uri)
Asociaţia Familiilor Catolice „Vladimir Ghika”
Asociaţia „Vocea Familiei”
Asociaţia „Caritas” – Bucureşti
Asociaţia Misionară pentru Educarea Copiilor
Fundaţia „Copii în Siguranţă”
Asociaţia Baptiştilor Reformaţi – Arad
Asociaţia “Oaza”
Asociatia Filantropia – Severin
Asociaţia Creştină “Studenţii în Biblie”
Asociaţia “Caritas Eparhial” – Oradea

In 1999, Sweden passed a law prohibiting the purchase of sexual services but not the sale of them. The law also prohibits procuring, which means pimps and traffickers are arrested. Sweden believes that prostitution is a form of violence against women, and as such, they are going after the demand side of the equation and have been very successful. An absence of johns wanting to buy sex translates to no prostituted persons selling it.

In November 2008, the residents of San Francisco will vote on a different approach; they propose to decriminalize prostitution. The ballot measure states, “Law enforcement agencies shall not allocate any resources for the investigation and prosecution of prostitutes for prostitution.” It further says the funds should be reallocated to policies that reduce “institutional violence and discrimination against prostitutes.”

Sweden says prostitution is harmful to women, children, men and society, and as such, seeks to eradicate it in their country. They allocate their resources to arresting the johns, pimps and traffickers and providing access to employment programs, education, protection and support for prostituted persons so that they can leave that life.

San Francisco has a vocal and active contingent of “sex workers” (a term used by those who want to normalize prostitution and disguise the fact that exploitation and violence are an integral component of prostitution) who are pushing this measure. If the measure passes, it will essentially make San Francisco a welcoming gateway to the United States for pimps, traffickers and johns who think buying another human being is acceptable. The demand will increase, and traffickers will follow to make huge profits off of the demand through slavery.

Currently, when a john is arrested in San Francisco, he can opt to pay a fine and attend what is called the First Offender Prostitution Program (FOPP). Part of the resources raised through these fines goes to support FOPP and to help prostituted women who have been freed from sexual exploitation. The program teaches johns the harmful and exploitative reality of prostitution, which in turn reduces the recidivism rates. The program has been very successful and is being duplicated throughout the United States.

The San Francisco ballot measure states, “The City and County of San Francisco shall not support either economically or through legislation the ‘First Offenders’ program or any similar intentioned program that forces sex workers into re-education programs.” The fact that the ballot measure totally misrepresents the purpose of the program is appalling, and the use of the term “re-education programs” is inflammatory. The writers of the ballot measure must consider the FOPP program to be quite successful since they went to the trouble of naming it specifically and to so distort its purpose.

Ironically, those pushing the ballot measure want the police to “practice consistent and rigorous enforcement against coercion, extortion, battery, rape and other violent crimes, regardless of the victim’s status as a sex worker.” So they want the police to enforce these laws, which they should because they are crimes, but they do not want the police to enforce the anti-prostitution laws on the books. They say nothing about enforcing the solicitation laws, but then, if they were enforced their johns would be arrested. So should the laws be enforced against johns and pimps that employ methods of coercion, extortion, battery and rape? Ah, but how do you tell who is a “good” john and who is a “bad” john?

And given the list of crimes they do want punished, which are associated with prostitution, doesn’t it seem to follow that prostitution is a dangerous job? How many librarians have to face coercion, extortion, battery, rape and other violent crimes every time they go to work?

Sweden recognizes that prostitution is not a job for anyone and that it is degrading and dehumanizing. San Franciscans, if the majority votes for this ballot measure, will endorse the idea through its government and law enforcement agencies that selling human bodies — women’s and children’s especially — as commodities is normal and acceptable. How is this measure good for women, children, the community or society at-large?

The findings section of the ballot measure emphatically states, “The police department has applied for and received additional federal monies in the form of federal grants to racially profile prostitutes for investigation and/or arrest under the guise of rescuing trafficked victims.” Which federal agency is promoting racial profiling? Which races are they targeting? Traffickers will supply victims according to demand, so if, for the sake of argument, San Franciscans preferred Vietnamese prostitutes, would the police department be guilty of racial profiling if they investigate Vietnamese prostitution rings?

Here’s a solution: forget racial profiling and do some gender profiling. Start with the men who are sexually exploiting women and children. When they are cleared out, move on to women who sexually exploit. This way there is no racial profiling, and cutting down the categories to male or female should make it more efficient.

San Francisco will be far better served if they throw this ballot measure out and start fresh. Perhaps they should study Sweden’s success?

The glamorous call girls end up just like the average street walker.

The Emperor’s Club VIP, an international prostitution ring, markets so-called high-class call girls in cities around the world. The escort agency claims that the girls are well-educated, sophisticated and able to carry on intelligent conversations. The pictures are typical cleavage and legs, but the advertising text includes vague references to the girls’ successful careers and great personalities.

The reality, though, turns out to be just a bit different.

Ashley Dupre, the 22-year-old assigned to Client 9, New York’s now ex-Governor Eliot Spitzer, was called “Kristin.” Instead of being well-educated, she is a high school drop out who ran away from an abusive home situation at the end of her sophomore year in high school. Rather than being sophisticated and having impressive career credentials, Ashley speaks of herself as someone who knows what it is to be “broke and homeless.” Her clients, of course, don’t know the real Ashley, nor do they care to know her problems. Ashley claims that she is a prostitute because her dream of a singing career hasn’t gotten off the ground. She and her latest boyfriend split up when she discovered that he had two kids. She finances the perks of a big city lifestyle by being a prostitute. While $1,000 an hour sounds like a lot of money, at least half of it goes to the prostitution ring, plus it takes a lot of money to keep up appearances – not to mention supporting a drug habit. She worries that without the connections of the Emperor’s Club she won’t be able to pay the rent on her expensive apartment in Manhattan.

The marketing pitch to clients from the booking agency promises girls like Kristin, who are younger, bustier, sexier, and wrinkle-free versions of the powerful man’s wife (who shows the effects of having had his children and shouldering her share of the family responsibilities); it all sounds like high-octane fun with no demands and no strings attached – all this, wrapped in the illusion of no consequences. The john pays his money and takes what he wants without giving anything but the money that he can easily spare and won’t even miss – just the ticket for the self-centered, power-tripping, irresponsible, overgrown adolescent.

In reality, the john risks his health, his reputation, his family and his soul for a few hours of pretending that he is footloose and responsibility-free … all the while being conned by the notion that he’s sexually irresistible. He sacrifices his honor and his character, forsakes his moral duty and violates ethical standards of behavior by cheating on his wife and exploiting a foolish, self-centered and reckless young woman who has emotional and psychological needs buried far below the surface confidence. There are ample reasons why so many prostitutes abuse drugs and alcohol, high-end call girls and streetwalkers alike.

For every Kristin who chooses prostitution over positive and productive ways of making a living, there are thousands of girls who are lured or forced into the worst kinds of sexual exploitation – modern-day slavery. Most of the American victims enter prostitution at an average age of 12-14. Many people see a big difference between high-class call girls and prostitutes in a brothel, but beneath their glossy exteriors, the high-priced call girls have more in common with the girls in the brothels than with the women who are wife material for the wealthy and powerful. Sadly, after spending their physical beauty plying the sex trade for a few years, the glamorous call girls end up just like the more ordinary and less glamorous whores, their dreams of a modeling, singing or acting career forever out of reach.

One of the often neglected facts about prostitution is that the call girl’s beauty and gorgeous body won’t last “in the business.” It won’t take long before she joins the 85 percent of prostitutes who want out. But she will continue to be sold – in increasingly less prestigious venues; she’ll probably be in an ordinary brothel before she’s 30 and being pimped in a sleazy dive by 35.

A booking agent’s recent exposé revealed that a john had offered one of her call girls $40,000 for condom-free sex. With that kind of drive for unfettered sexual intercourse, and with the power imbalance in promiscuous couplings, what chance does the girl have when the jerks want to throw away the condom? Also, why should we be surprised at the recent news that one-in-four teenage girls has an STD?

That same booking agent described the “common story” of her girls. Around age 25 they develop “that knowing, experienced look” that repels high-powered clients, and their options become very limited. Most of the girls “sort of fade away” into “loneliness and poverty.”

While the public is mesmerized by the implosion of Eliot Spitzer’s political ambitions, we should take time to mourn his wife’s blatant pain and lament the sordid quagmire of Ashley Dupre’s sad circumstances and poor choices.