Pentru creştinii ortodocşi, care formează majoritatea cetăţenilor din ţara noastră, prostituţia reprezintă manifestarea publică a unui păcat abominabil, iar legalizarea ei – o sfidare a oricărei conştiinţe tradiţionale. Una dintre caracteristicile de seamă ale tendinţei de surpare a ordinii morale tradiţionale, ordine cunoscută ca atare de veacuri pe pământul românesc, este aceea de a se pretinde pentru astfel de “devianţe” o legitimare juridică. Ele apar ca nişte “drepturi” ale unora, pe care Statul, mai ales în condiţiile democraţiei contemporane, ar avea datoria să le recunoască, întrucât posesorii lor au calitatea de cetăţeni ai lui. Ba mai mult, i se cere Statului să le asigure deplina desfăşurare, fără să se mai aibă în vedere afrontul pe care îl aduc altor categorii de cetăţeni, de data aceasta majoritari, atingându-le cele mai nobile şi sfinte sentimente. Legalizarea prostituţiei se înscrie, astfel, pe linia aceeaşi linie cu legalizarea avortului şi a homosexualităţii, cu care face un front comun.
[...] Iată cum comentează problema Pr. Prof. Ilie Moldovan pentru publicaţia românească “ROST”: