„Cea mai veche meserie din lume”
scris la 30 Jan 2010 de admin
de Mihai-Silviu Chirilă (http://mihaisilviuchirila.blogspot.com/)
A devenit o obișnuință ca, din când în când, să se pună în discuție o cestiune de mare importanță pentru țară: legalizarea prostituției. Când se face acest lucru nu se uită a se adăuga eterna balivernă potrivit căreia prostituția este „cea mai veche meserie din lume” (sau, mă rog, „printre cele mai vechi”). Din acest motiv am să expun și eu un scurt punct de vedere. Nu îmi voi putea reprima anumite tușe ironice, dar cu toată îmcărcătura socială a problemei, mie nu mi se pare că legalizarea prostituției este o temă serioasă (s-ar putea să mă înșel: cine știe câte prostituate – de toate felurile – îl vor fi votat la ultimele alegeri pe cel care le-a promis legalitate, fraternitate, libertate, să trăiască mult mai bine, să le reformeze statul etc.).
Fără a avea prejudecăți sau a dori să fac judecăți de valoare, consider că prostituția nu este și nu poate fi nicicând catalogată ca o „meserie”. Din mai multe motive. Unul dintre acestea este că, așa cum înțeleg eu termenul din limbile mari europene, „meseria” implică existența unui „meșter”, „maistru”, „master”, „maître”, „messere” etc., de la care să se învețe sau să se „fure” meșteșugul. Or, prostituția este fără doar și poate o preocupare spontanee și „autodidactă”.
Mai mult chiar, meseria implică abilitatea de a face ceva în mod special, de a crea ceva deosebit (meseriașii autentici sunt foarte mândri de meseria lor și mai ales de produsul care le poartă brandul). Prostituția nu face decât să taxeze o activitate care, vorba nemuritorului poet, „se întâmplă și la păsări de vreo două ori pe an”. Dacă am defini prostituția după acest criteriu ca meserie, de ce nu am numi „meserie” și mâncatul, băutul sau dormitul?
Meseriașii au legile lor și codurile lor (secretul meseriei e păstrat cu sfințenie). Ce coduri au „cele mai vechi meseriașe din lume”?


